sâmbătă, 7 octombrie 2017

Ploaia din suflet nu se opreste niciodata

E sambata, dar ploua.
Nu as putea sa scriu ca sunt bine dar nici rau nu sunt. Linistea invadeaza in sfarsit viata.
Nu as fi crezut ca va veni in final si ziua in care sa fiu mai calma si mai impacata cu mine.
M-am frustrat destul. Oricum nu intereseaza pe nimeni ca eu am neimpliniri sau dezamagiri. Fiecare dintre noi punem mai presus propriile interese, indiferent care sunt ele.
Am invatat ca un om cand te vrea, te vrea si gata. Nu exista pretexte.
Oamenii nu mai stiu sa iubeasca si sa doreasca. Munca e mai presus de toate.
Viata e compusa si sin clipe de relaxare.
Inca strabat drumul spre maturizare, dar parca refuz sa ma maturizez. Nu vreau sa devin adult, nici acum. Si, ce daca cei din jur fug de mine. E mai rau daca fug eu de mine. Atunci e cel mai grav.
Nu mai cred in iubire si relatii. Dezamagirile si vicitimizarile m-au obosit, pur si simplu.


Incerc sa ma adun complet, dar am observat ca nu dunt genul sa ma afund in studii si carti. Din pacate, prea tarziu am ajuns sa fac ce as fi vrut sa fac in urma cu 20 de ani si ceva, mult prea taziu. Am obosit.
Emotional depind de ceva sau de cineva.
Mereu m-am gandit ca intr-o zi voi parasi orasul in care stau. Nu apartin niciunui sector. Nu ma leaga nimic de orasul acesta. Las destinul sa decida.
Nu am stiut sa ma fac iubita si sa pastrez o iubire. Asa mi s-a spus. Probabil asa o fi. Motive: ca nu am facut anumite lucruri si nu am fost nu stiu cum.
Mereu am vrut sa am langa mine o persoana sa ma asculte, sa ma respecte, sa ma indrume...de fapt, practic mi-a lipsit iubirea parinteasca si de aceea niciodata nu voi putea avea o relatie. Trebuia sa imi dau seama ca nu am cum sa am o familie daca eu nu am avut una care sa ma iubeasca si sa ma indrume.
In zadar imi caut eu un om.
Nimeni nu e dispus sa imparta viata cu o femeie ca mine.
Ma amagesc singura.

joi, 5 octombrie 2017

Pasiunea e ta si doar a ta

Ma uit la oameni pe strada cum merg grabiti. Ma uit la cladiri cum stau neputincioase si nimeni nu le mai admira.
Putini sunt cei care se mai opresc sa le vada starea lor de conservare. Cum sa treci de un milion de ori pe langa o cladirie si sa nu ii admiri frumusetea sa?

Multi sunt prea ocupati si preocupati cu fel de fel de lucruri banale. Se uita la toate emisiunile si pierd timp pretios. Uita, sa priveasca si in jurul lor.
Cum e sa te opresti cateva secunde si sa privesti o minune arhitecturala? Ai incercat?

Din pacate, oamenii de felul acesta sunt putini. Multi o fac cu scopuri si interese. Putini sunt cei care pur si simplu o fotografiaza, o admira si o cunoaste. Putini o fac cu scop de relaxarea sa proprie.
Cand am cerut parerea cuiva legat de marca aparatului foto, am primit un raspuns care m-a dezamagit total.
Oamenii buni, daca nu ai si o sursa de energie pozitiva care sa nu fie raportata si la bani treci greu si imbatranesti tardiv.

Cand nimeni nu e langa tine sa te ia in brate, sa iti spuna o vorba frumoasa si sa te sustina, iti cauti implinirea sufleteasca in lucruri sau actiuni.
Sigur, multi nu inteleg ca, uneori nu e suficient sa ai copii si gata. Nu e asa treaba. Putini inteleg ca iubirea de partener e una si iubirea de copil e alta. Sunt doua lucruri diferite.
Am tot cautat sa inteleg de ce multi gandesc de genul: ,,ai copii, suficient,,.
Parca, gata, stop viata ta se opreste in loc si se invarte doar in jurul copiilor. Nu, nu e asa. Copii cresc si pleaca. Cand pleaca, cu ce iti umpli golul imens? Daca nu ai deja si o pasiune pe langa, fie ea care o fi.

Sa nu lasi pe nimeni sa te judece dupa pasiunea ta. Nimeni nu poate sa iti faca alegerile in locul tau. Nu e viata lor, e viata ta.
Cine iti da tie inapoi acele momente frumoase? Cine iti alinta tie momentul tau cu tine? Cine are rabdare sa te asculte? Cine sta sa asculte in miez de noapte banalitatile tale?
Nimeni. Iar daca apare, ai grija sa il pastrezi langa tine. Pretuieste acei oameni care te asculta.



sâmbătă, 30 septembrie 2017

Poarta-ti inima in siguranta

Incerc sa redevin cumva o persoana altfel. Incerc sa ma detasez de un trecut si o persoana pentru care reprezint un Bau Bau. Ma straduiesc sa gasesc o cale de-mi suprima furia. Ma lupt cu frustrarea si neimplinirea sufleteasca de mai bine de jumatate de an.
Credeam ca va fi simplu si voi reusi sa calc in picioare un trecut plin de rautati si tristeti.
Dar nu reusesc. In ochii lui ma victimizez si ma frustrez. E incredibil cat de bine s-a prefacut in acesti ani si ce bine si-a jucat rolul de sot (ex) neglijat si neimplinit.
Barbatii, multi dintre ei sunt niste ipocriti si prefacuti. Rar ii faci pe unii sa se transforme in oameni dintr-o bucata, in oameni care sa spuna lucrurilor pe nume. Oameni care sa nu te abureasca si sa te joace pe degete asa cum a facut si fostul meu sot care in final a reusit sa recunoasca (sub presiunile mele) ca nu am fost deloc ce isi dorea de la viata.
Am pierdut ani de zile langa un om care nu ma mai iubea de niciun fel. Cu un om care se bate cu pumnii in piept acum ca el a facut si a dres iar eu am fost si am facut si am fugit etc.
Mereu imi vor rasuna cuvintele lui pe post de scut de aparare.
Cum ma jigneste fara incetare daca ii jignesc femeie cu care si-a refacut viata si care e ingerul vietii sale... Inger ce poate oricand sa se transforme in demon.
Ce om poti fii sa traumatizezi pe viata un om si apoi sa te transformi intr-un om dintr-o bucata. Dupa ce il calci in picioare si il joci dupa bunul plac?
Ce om poti sa fii cand femeii care ţi-a stat alaturi in cele mai grele momente ale vieţii o calci in picioare si o tii sub amenintari si santaje?
Iar cand incearca sa-si refaca viata o pui la zid ca pe un tradator? Asta dupa ce tu tradezi primul.
Si, acum imi amintesc clar, in urma cu mai bine 14 ani, cand intr-o dimineata in bucataria din casa mamei lui ma santaja ca daca il insel ma trimite pachet la tata inapoi in cartierul ala urat. Cum eu trebuia sa vin direct acasa de la munca si nu ma opream deloc sa ma uit la vitrine caci altfel imi ieseau vorbe de genul
ai fost cu vreunul?

Am fost si sunt judecata dupa trecut, dupa faptul ca nu m-am maritat cu el virgina.

In ochii unui barbat, cand ajungi sa devii o femeie de nimic, un fel de bau bau, ala nu mai e barbat, nu-l mai numesti barbat.
Se numeste el barbat care iti indruga doar rautati si santaje?
Care te acuza ani de zile de lucruri care nici nu visai sa le faci?

In fina, imi pun o intrebare? De ce oamenii buni merita astfel de oameni in jur?
De ce femeia trebuie sa fie pe post de sclava a barbatului?
MAI SUNTEM IN EVUL MEDIU SI EU NU STIU?
De ce o femeie trebuie sa stea nonstop la picioarele barbatului, sa se lase pe ea si sa faca doar ce vrea el... si cand inceteaza sa faca asta devine bau bau, devine o mizerie de femeie, devine o curva, devina o vagaboanda, devina o nenorocita, devine o proasta, devina o tampita.... iata toate jignirile primite de la fostul sot.

Am scris aceasta postare pentru ca sa nu cumva sa mai indraznesc sa am pretentii de la viata anterioara!
Sa-mi amintesc ce fel de om sunt si cu ce fel de oameni am avut de-a face.
Sa-mi aminteasca ce sot muncitor am avut si cate a facut pentru mine iar eu ca un om de mizerie l-am neglijat, nu am facut sex de cate ori a vrut, ca am fost prea obosita, ca noaptea ma trezea fata de 5 ori si trebuia sa fiu fresh, ca am facut al doilea copil ca sa-l leg de mine si mai mult ca nu poate sa divorteze (uiteca, in final a putut divorta), ca nu il luam in brate de cate ori voia, ca ii intoarceam spatele.... tu, ziua ma jignesti si seara ai pretentii.

In ziua cand am aflat ca m-a inselat totul s-a terminat. Nu am putut sa trec, am incercat sa-mi refac viata dar si acela a fost la fel ca el, cu aceleasi rautati... cine te'a pus sa faci doi copii? de ce ai mai stat cu el daca l-ai vazut ca e asa? de ce asa si pe dincolo....

Singurul lucru pe care mi-l doresc este sa am sanatate si putere de munca.
Sper intr-o zi sa am casa mea platita din munca mea si sa nu mai stau in casa fostului sot sub amenintarea caruia stau zilnic, sub santajul ca imi ia copii daca nu fac cum spune el si ce vrea el. Ca am mult tupeu si gura mare, ca nu e treaba mea ca isi duce femeie vietii lui sa stea la aceeasi masa unde am stat eu mai bine de 20 de ani... si ma opresc... pentru ca, nu-i asa? eu sunt Bau Bau pentru el.

Si mai imi doresc enorm sa intalnesc si eu un barbat dintr-o bucata, un om care sa stie sa apare o femeie cand are nevoie, sa stea acasa cu familia in weekend si nu numai, un om care sa ma accepte asa cum sunt eu, cu bune cu rele, cu doi copii si cu trecutul asa cum a fost el. Un barbat care sa nu imi spuna dupa 20 de ani si ceva ca eu sunt un Bau Bau pentru el, o femeie de mizerie, o femeie care a fugit, o femeie care cica s-a dus dupa barbati (si eu nu stiam), un barbat ca sa stie cu adevarat sa respecte o femeie si sa nu o jigneasca si vina cu scuze si pretexte de tot felul pentru a se da el cel mai cuminte de pe planeta.






miercuri, 23 august 2017

Trecut

Daca as vrea sa vorbesc cu cineva acum si sa-i spun tot ce am pe suflet as vrea sa fie bunica mea.
Nimeni nu cred ca ar putea sa ma asculte.
I-as spune ca am nevoie de o mangaiere pe cap asa cum fac eu zi de zi cu copii. Sa ma alinte si sa ma certe usor ca nu am invatat la scoala mai bine. I-as spune sa fie mandra de mine acum, ca m-am indreptat la timp si nu am apucat in final pe drumuri gresite. I-as spune ca o iubesc si imi lipseste atat de mult.
Sa nu fie suparata ca m-am purtat urat cu parintii. Ca nu am putut sa-i iubesc vreo secunda. Sa ma ierte ca nu am vizitat-o mai des decat ar fi trebuit.

Au trecut mai bine de 20 de ani de cand ea nu mai e printre noi.
Mi-as dori atat de mult sa fii aici si sa ma ocrotesti. Nu am avut asa cum scriam norocul sa fim mai mult impreuna, mult mai mult. Nu am avut privilegiul sa am niste parinti grozavi. uniti si alaturi de mine asa cum sunt eu pentru copiii mei.

Lumea imi spune ca e timpul sa las aiurelile astea si sa ma maturizez odata. Lumea sa vorbeasca ce vrea. Nu ea e in locul meu.


Imi traiesc singura drama si in acelasi timp bucuria. Altfel nu as stii sa ma bucur de ce am.
Imi pare atat de rau ca nu am putut fii mai altfel decat si-ar fi dorit, poate...dar sunt mandra de tine bunica mea draga.
Sa te ODIHNESTI IN PACE.
Amin.

sursa foto:
google image

luni, 21 august 2017

Fara privilegii

Mereu mi-am pus intrebarea si inca  mi-o pun:
De ce nu m-am nascut intr-o familie normala, unita, educata, frumoasa, cultivata si nu neaparat bogata.
De ce nu sunt un om normal si sunt unul din copiii asa zisi speciali?
De ce nu am reusit sa am si eu o familie normala, un partener adevarat care sa ma placa asa cum eram si sa nu ma judece, sa nu incerce sa ma trannsforme in ce nu eram si oricum nu am reusit sa devin niciodata?

Mi-am pus o milion de intrebari. Pur si simplu nu gasesc raspunsul la niciuna.
Sunt judecata, condamnata, compatimita dar nu inteleasa.
M-am resemnat sa mai cred in minuni.
Nici acum nu am inteles ce a fost in capul propriilor mei parinti. Nici acum nu am sa inteleg de ce nu m-a crescut mama si am crescut cu tata.
Nu o sa pricep in veci. Si nu o sa gasesc vreodata vreun raspuns.
 Stiu doar ca tot ce s-a intamplat m-a marcat si mi-a afectat intreaga viata
Si cel mai rau e ca, in preajma mereu am binevoitori cu tot felul de replici de genul
,,iarta-i pe ai tai, iarta-l pe... nu ai ce face, e taica-tu (Dumnezeu sa-l ierte) asa cum e el... dar cineva din toti acestia s-a gandit vreo secunda si la mine?
vreunul sa ma intrebe tu cum te simt* ce e in sufletul tau de copil? de ce te porti asa ?
... niciunul.

Mama cred ca ma uraste. Nu o sa pricep niciodata de ce nu a vrut sa inteleaga ce s-a intamplat cu mine. De ce am ajuns s-o critic. Erau de fapt vorbele altora, nu erau ale mele. Nu erau venite de la mine. Am fost mereu santajata emotional. Pe mama au facut-o in toate felurile, probabil sa nu cumva sa vreau sa ma duc la ea si aiba probleme cu legea.

Am trecut prin momente rele si grele. Nimeni nu e dispus sa te asculte. Toata lumea ma trimite ori la preot ori la psiholog.
Pe bune?
Daca ei nu ar exista, unde m-ar fi trimis?
A, sa nu uit... mai am si o sora care a avut privilegiul de a fi un copil normal, ajutat, norocos si avut, ocrotit si aparat. Nici cu ea nu am cum sa ma inteleg vreodata. Ea nu m-a acceptat asa cum sunt. Ii e rusine cu mine. Si nu o intereseaza. E prea tarziu sa se mai schimbe ceva.

Vorbesc mult. Nu am rabdare sa ascult persoana cu care vorbesc pana la capat. Mereu tai vorba la jumatate. Nu stiu de ce. Nu e vorba de lipsa de respect, asa cum mi s-a spus. Cred ca e vorba de altceva.
Nefercirea sau lipsa de iubire pe care o maschez in spatele acestui vorbit mult.

Nu am putut sa-mi iubesc deloc parintii. Nici pentru simplu fapt ca mi-au dat viata. Nu am putut niciodata sa le spun vreunuia ca ii iubesc. Nici nu cred ca am sa pot vreodata. Chiar daca nu am avut privilegiul sa cresc intr-o familie frumoasa, unita, cultivata si educata, macar am privilegiu sa aud de la copii mei
,, mami, te iubesc,,...
 ceea ce eu nu am putut spune vreodata parintilor mei asa ceva... nici macar o singura data.

Se spune ca trebuie sa te faci iubit. Habar nu am cum am reusit eu sa fiu iubita de copii, mai ales ca tatal lor ma uraste si nu m-a iubit niciodata. Si nu doar el... nu pricep.


Mi-as fi dorit sa fii crescut intr-o familie unita si frumoasa.
Din pacate, nici copiii mei nu au privilegiul complet. Si, cica tot eu am fost de vina in povestea asta... mereu altii ies invingatori. Ca eu nu am fost capabila sa raman maritata (asa cum mi-a scris de curand un destept) daca am doi copii.
Imi pare rau. Dar oricum din fericire lucrurile stau altfel pentru ei, au doi parinti care ii iubesc si au grija de ei.. chiar daca sunt divortati. Aici e diferenta mare care conteaza enorm.

Mi-as dori enorm sa am putere sa accept lucrurile asa cum sunt. Sa nu mai caut cai verzi pe pereti. Sa accept soarta asa cum este. Ce nu mi-a fost sortita sa fiu, nu are sens sa mai caut.

Oricat incerc sa ma ascund in citit, scris, stiu ca niciodata aceasta poveste nu se va schimba. Nu are cum.









sâmbătă, 12 august 2017

Lumea virtuală

Mă uit în urmă cu niste ani. Era când internetul era în evoluție. Când tocăm ore din viață pe forumuri. Era când tocam minute vorbim pe messenger.
Era când internetul era pentru mine un fel de mâncare și apă. Un refugiu.
Mă uit în urmă cu câteva luni și văd cum era Facebook mi,a furat timpul.
Era când se leagă așa zise prietenii virtuale. Când naivă credeam că toți sunt prieteni și nu ,, followers,,.
Încerc să mă înțeleg cum de m,am lăsat atât de absorbită de farmecul virtual.
Am trăit prietenii virtuale. False amiciții.
Mă uit în urmă cu câteva ore când messenger era instrument de adrenalină. Era când internetul pare că îmi rezolvă tristețile, dezamăgirile, singurătatea și neîmplinirile.
Era când toată lumea virtuală îți dă un milion de sfaturi ce sa faci după divorț.
Era când multe lucruri parcă se întâmplă virtual. Lumea virtuală de socializare mi,a adus haos în viața mea.
Intr,un moment în care te afli după o tragedie importantă din viața ta exact atunci ești pur și simplu invadata de reproșuri, critici, sfaturi și sugestii.
E ciudat cum după atâția ani de virtual am decis să mă retrag din lumea virtuală de socializare. Și să apelez doar pentru ceva legat de școală și atât.
S,au adunat atâtea conflicte interioare încât nu mai am putere să suport replici de genul ,,lasă,mă... Ești o mincinoasă, m,ai deranjat destul... Am treabă...,,
Nimeni nu are timp de problemele tale. Tu singură trebuie să ți l,e rezolvi.
Când ai nevoie de cineva să te ajute moral, apelează la tine și doar la tine.
Nimeni nu te va ajuta, poate doar cu vorbe mărețe și false. Nu te încrede în oameni care îți scriu astfel de replici.
Eternul n-am timp. Sunt ocupat.
Cine vrea sa te ajute nu scrie nu am timp.
E inima și sufletul tău. Așa cum spunea o amică de la facultate nu îți irosi sufletul oricui.
Trăim vremuri în care oamenii se maturizează mai rapid.  Generația mea e cu totul alta decât cea de acum.
Domina ipocrizia, falsitatea și mai ales răutatea care se pare provoacă adrenalină. Rar sunt oameni frumoși și luminoși la suflet.
Rar sunt oameni care știu să și arate.
Rar sunt oameni care pot fi sinceri și fideli.
Rar sunt oameni care ajută fara mesaje de genul de mai sus.
Rar sunt oameni care nu te judecă și nu te condamnă.
Rari sunt oameni care nu profită de o situație in folosul lor indiferent dacă în urmă strică sau rănesc oameni.

Citind această postare, multi vor spune ironic așa cum mi-a scris cineva "vai ce tragedie" sau ce,i mai place să dramatizeze sau vorba fostului ce te mai victimizezi.
Da, femeie... Da,ți voie sa faci o tragedie atunci când chiar e o tragedie pentru că e tragedia sufletului tău.
Oamenii care îți spun asemeni lucruri nu au chef să te asculte, nu te suportă.... Trăieste tragedia sufletului tău în singurătate.
Da, femeie trăiește drama sufletului tău și nu lăsa pe nimeni să te împiedice.
Cine îți spune: o viață ai, ce Dumnezeu ai?
Dumnezeu știe mai bine când și cum te vei vindeca.
Oamenii care aleg să te calce în picioare ignoră,i.
Alege să trăiești viața ta exact cum simți că îți face bine.
Durerea maturizează. Durerea sufletului tău te va întări.
Și nu, nu ești un pic nebună.
Cine te face nebună e un om plin de răutate și frustrări.
Trăiește viața cum își are ea cursul.



Liste?

Terapie prin liste?
Glumesti?

Daca terapia prin scris este in buna desfasurare, organizarea  si disciplinarea au nevoie de liste.
Nu stiu de ce liste?

Ati incercat sa tineti liste?
Nu eterna lista de cumparaturi care oricum nu o respectam intocmai.
Ci planner. Agenda de lucru.
Agenda de lucru te face un om important chiar daca esti un amarat de angajat cine stie prin ce locuri ciudate sau nu.
Agenda de lucru te face sa iti imaginezi ca intr-o zi chiar vei ajunge un om important, acolo unde ti-ai fi dorit sa fii acum si nu esti.

Provocarea in urmatoarea saptamana, chiar daca e minivacanta, sa incepem o agenda de lucru pe zile.
Scrieti lucruri simple, urgente, vitale si cotidiene.
Incepeti cu ce uitati mereu sa faceti. De exemplu, ai facut o comanda on line si ai uitat de ea sa o finalizezi... sau ai ratacit o factura si ai uitat de ea... etc.

Spor


duminică, 30 iulie 2017

Dorințele se împlinesc in tăcere


Cerul și sufletul meu că în fotografia de mai sus.
Îmi amintesc fiecare zi in care priveam cerul și îmi puneam dorințe
Dar multe dintre ele li se împlineau celor din jurul meu.
Așa am învățat că dorințele spuse cu voce tare chiar nu se mai împlinesc vreodată.

Acum în tăcere, noaptea târziu privesc stelele și încerc să îmi pun dorințe în tăcere.
Poate așa se vor împlini.

Dorește să ai vise, dar nu le împărtăși cu nimeni.
În tăcere toate se vor împlini.

Parcul Carol si o istorie tulburatoare



Parcul Carol - Bucuresti
Numit si Parcul Libertatii are un istoric consistent care poate face si tema de cercetare, atat pentru istorici, sociologi cat si arhitectii.
Un parc plin cu amintiri de tot felul, mai triste si mai vesele.
Mai jos aveti cateva fragmente citate din alte surse web despre istoria acestui parc.




Poate ca nu e impresionant pentru voi dar trebuie sa stiti ca din anul 2015 acest parc il gasim inscris in Lista Monumentelor Istorice la pozitia cod LMI B-II-a-A-19016 (monument istoric grupa A).
Asadar, data viitoare cand mergeti sa observati cu atentiestatuile, una impozanta la intrare a lui Istrate, mai incolo gigantii, niste statui imense. Sus pe platforma din zona mausoleului un peisaj placut ochiului. Daca nu va plac scarile exista in lateral alei de acces mai usor.
E un parc micut dar suficient cat sa va plimbati cu bicicleta si sa faceti o partida de ping-pong la mesele asezate in lateralele parcului printre pomi.
Spatii special amenajate pentru copii.

Culegere de surse web:


 Citez:

,,Creaţie a arhitectului francez Eduard Redont, parcul Carol a fost proiectat în anul 1900 şi inaugurat în anul 1906 pe Dealul Filaretului, pe o suprafaţă iniţială de 36 ha. Parcul, amenajat în stil mixt cu latură peisagistică dominantă, are aleea centrală construită în stil geometric, vegetaţia fiind grupată astfel încât să creeze imagini apropiate peisajelor naturale. De asemenea parcul are şi un mic lac, de 2 ha, destinat agrementului.
Printre principalele obiective turistice ale parcului se numără:
Ø      Fântâna Cantacuzino, realizată în stil neoclasic în anul 1870;
Ø      Statuile Giganţii realizate de sculptorul Dumitru Paciurea;
Ø      Monumentul Eroilor (1962), opera arhitecţilor Horia Maicu şi Vasile Cucu;
Ø     Monumentul Eroului Necunoscut, adus de la Mărăşeşti în 1991;
Ø      Muzeul National Tehnic Prof. ing. Dimitrie Leonida, inaugurat în anul 1909;
Ø      Fântâna cu Zodiac;
Ø      Arenele romane, cu o capacitate de 5000 de locuri.
Parcul Carol este înscris pe Lista monumentelor istorice din 2004 (Ordinul nr. 2314 din 8 iulie 2004 privind aprobarea Listei monumentelor istorice, actualizată, şi a Listei monumentelor istorice dispărute) la poziţia B-II-a-A-19016 (monument istoric grupa A) cu umătoarea localizare: Piaţa Libertăţii - str. general Candiano Popescu - Calea Şerban Vodă - str. Cuţitul de Argint - str. dr. Constantin Istrati. În Lista Monumentelor istorice din 1992 avea poziţia 41E(1)003.


sursa citata exact: CIMEC Parcul Carol


,,În fața fostului muzeu – palat, la câțiva ani după Războiul de Întregire, a fost amenajat Monumentul Eroului Necunoscut. Este un simbol al celor căzuți în marile lupte date în timpul primului Război Mondial și deși s-a plimbat între Mărășești și Parcul Carol, acum este la mijloc de București. O flacără veșnică arde la mormânt, așa cum se cuvine a fi la căpătâiul eroilor.,,

sursa citata: minuni-in-parcul-carol-din-bucuresti-partea-1

Dealul Filaretului, acoperit cândva de vii și, poate, de aceea cunoscut ca loc de petrecere al bucureștenilor în secolul al 18-lea, a fost în anul 1848 martorul unor întruniri de mare amploare, pe care le evoca o placă de marmură așezată la intrarea în parc și având următoarea inscripție: „Aici, pe câmpia Filaretului devenită Câmpia Libertății, la 15 iunie 1848, peste 30 000 de cetățeni au depus în cadrul unei impunătoare demonstrații jurământ solemn pentru puterea revoluționară. Tot aici, la 6 septembrie 1848, masele bucureștene au ars Regulamentul Organic și <<Arhondologia>> (n.r. adică acea carte a rangurilor boierești), vestigii ale regimului feudal„.

sursa citata exact: drumliber.ro

Am ales cateva citari extrase de pe internet. AM sa revin cu aceasta poveste pentru ca sunt multe lucruri petrecute in acel parc. Momente solemne, momente triste si momente de relaxare. Sincer, atmosfera parcului nu e una vesela, e trist locul si nu iti da stare perfecta de liniste mai ales in zona mausoleului unde se gasesc ramasitele unor oameni carora nu le stiu povestea. Eroi cazuti pe campul de lupta  asa cum descrie o sursa:

Descrierea Mausoleului

Mausoleul a fost gândit ca o necropolă, lucru care reiese și din construirea sa dintr-o bază circulară cu un volum foarte mare, acoperită cu granit negru pe care sunt așezate cinci arcade zvelte placate cu granit roșu. Această rocă este originară din Suedia.  De asemenea, mozaicul care împodobește bolta interioară este acoperit cu foiță de aur, adus din Italia. Rotonda îngloba criptele a trei reprezentați de seamă ai comunismului din România: doctor Petru Groza, Gheorghe Gheorghiu-Dej, doctor Constantin Ion Parhon.
În fața Mausoleului se află un tun, iar în semicercul din jurul monumentului sunt cripte cu relicvelele mai multor militanți pentru cauza muncitorilor și pentru socialism, cum ar fi : Ștefan Gheorghiu, Ion C. Frimu, Leontin Sălăjan, Alexandru Moghioroș, Lucrețiu Pătrășcanu, Grigore Preoteasa, Ilie Pintilie, Constantin Dobrogeanu-Gherea ș.a.
În trecut, în momentul inaugurării monumentului, pe terasa sa superioară, într-o amforă de granit era o flacară ce ardea în permanență, păstrând vie amintirea celor care au slujit cauza clasei muncitoare.
În alveolele regăsite aici, 14 la număr, sunt amplasate ecrane pe care pot fi urmărite filme documentare privitoare la modul cinstirii eroilor neamului atât în țara noastră, cât şi în alte ţări. Iar pe pereții de fundal ai acestora sunt instalate panouri albe pe care sunt proiectate hărți, fotografii, filme, puneri în scenă, discursuri și explicări de strategie, ce ilustrează trei momente importante ale istoriei naționale: Războiul de Independență din 1877-1878, Primul Război Mondial (1914-1919) și Al Doilea Război Mondial (1941-1944).
De asemenea, în mijlocul sălii, după ce a fost făcută o reamenajare de către Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, în locul în care înainte a fost plasat sicriul fostului lider comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej acum este instalat un grup statuar “Pe aici nu se trece”, care îi prezintă pe Regele Ferdinand I al României și zeița Nike, zeița victoriei din mitologia greacă. Această operă a fost creată în anul 1924 de sculptorul Ioan Iordănescu.
În zilele noastre, Mausoleul, ce ar fi trebuit să reprezinte un monument pentru slăvirea eroilor neamului, este de cele mai multe ori tratat ca un loc pentru făcut fotografii sau admirat ca o simplă construcție frumoasă, de cele mai multe ori oamenii neștiind nici măcar semnificația acestuia.

Am citit acest articol si sincer nu-mi vine sa cred cam ce s-ar fi putut intampla cu maosoleului, un simbol al orasului Bucuresti. 
sursa citata si foto de mai sus: 

O poveste tulbaratoare ramane si pana azi. Nu as putea sa scriu lucruri vesele despre acest parc. Important este ca a fost salvat de la demolare, declasare si distrugere a unei memorii.
Lectura utila!

miercuri, 26 iulie 2017

Fara cuvinte






Fiind miercuri, m-am gândit să preiau şi eu obiceiul de a posta câte o fotografie reprezentativă pentru mine, aşa cum am vazut pe multe bloguri mămiceşti. Scopul este să mă ajute să trec cu bine, să mă întărească, să-mi ridice moralul şi nu numai.
 sursa foto
  pinterest.com

luni, 24 iulie 2017

Frunzareli matinale

Descarcati nervii prin ce vrei tu, dar nu pe pielea mea... cam asa suna uneori dictonul meu.

Am ajuns sa cred ca lucrurile inutile cu care ne incarcam, trebuie sa le descarcam pe altii. Nu conteaza cine sunt si de unde sunt. Nu stiu ce este in aer, probabil canicula asta ciudata. Vara asta e anormala.
Din toate punctele de vedere.
Am observat ca la peste 33 de grade am inceput sa fac urat cu tensiunea si nu nu mai. Ca nu reusesc sa inteleg oamenii care te vede ca pe un sac de box. Poate sa fie si la o coada banala de pe undeva. Nu conteaza.


Vacanta asta mi-a priit enorm si inca imi priieste. Ma inspaimanta timpul asta care trece fara mila.
Am citit ieri niste lucruri faine despre blogging si blogeri. E asa o chestie circulara cu efecte create de noi.
Unii o gandesc ca pe o strategie, eu o gandesc ca pe ceva aleatoriu. Nici nu stau sa ma framant cum sa sune, cum sa fie si alte scheme.

Virtual uneori depaseste scena realului. Gasesti de toate si pentru toti. Toate interpretarile posibile.
Partea mai buna este ca va pastra mai mult sau putin sigur patrimoniul valorilor unor culturii, fie nationale sau internationale. Fotografii exemplare, ramasite din trecutul unor povesti, recuperari a unor lucrari pe cale de disparitie.
Daca am stii cu toti sa folosim acest sptiu nu doar de loisir ci si de evolutie proprie ar fi minunat.




sâmbătă, 22 iulie 2017

Disciplina scrisului (I) Morning pages: Julia Cameron

Am inceput să scriu zilnic ceea ce este bine.
Dar nu pot să mai scriu pe hartie, deşi aşa ar trebui să fac.
Căutînd pe google ceva despre scris şi obiceiuri am dat de o idee transformată într-un obicei numit morning page găsit pe acest spaţiu virtual julia cameron basic-tools/morning-pages

La prima vedere pare o idee genială şi foarte bună pentru terapie, dar în spatele ei se ascunde, în afara faptului că este si o afacere online, multă disciplină, perseverenţă si mai ales voinţă.

De cateva zile tot mă codesc să încep acest obicei, dar nu stiu cum se face că ba mă trezesc prea târziu, ba deja unul din copii mă trezeste şi se duce ziua cu alte treburi prioritare şi banale.

Nu stiu de ce a fixat numarul de pagini la trei si nu la cat ai chef sau cat iti vine sa scrii.

Am să încerc să experimentez. Sper să văd rezultate, dacă chiar mă va ajuta să îmi golesc mintea... 



Din ce am citit eu, autorul ar fi Julia Cameron. Din ce am înţeles eu acest morning pages ar fi de fapt un obicei zilnic pe care l-a descris într-o carte a sa.
Eu nu am să fac copy paste, ci am să vă las niste link-uri de cercetare si vedeti dacă puteţi aplica sau nu obiceiul.
Am observat ca trasatura generala a celor care scriu este lipsa unei discipline consevcvente, a unui orar fix de scris.
Fireşte fiecare avem scuzele noastre personale mai puţin convingătoare sau nu.

Incer să fac o provocare, nu stiu daca imi va ieşi, probabil va trebuie sa mai chem pe cineva in aceasta provocare... habar nu am!
Trebuie sa existe si o motivatie in tot acest demers.

Am căutat pe google image si am găsit câteva fotografii interesante despre personalizarea unui jurnal dar şi un filmuleţ:







 Vă las şi alte link-uri care au legatură cu ce am scris în postare:

 want-to-make-writing-easier-try-morning-pages/
bullet-journal
Inspiratie 

Revin cu un feed-back personal.

vineri, 21 iulie 2017

Opinii personale

Mi-am inceput dimineata cu gandul la ce pareri s-au scris despre SMP. Din pacate, nu am reusit sa aflu prea multe. Doar faptul ca evenimentul in sine s-a dezvoltat, a evoluat si mai mult de atat, oameni care mai deunazi spuneau ca nu participa au participat.
Eh, unele lucruri se schimba si noi cu ele.

Imi place lumea blogurilor, dar nu m-am prins deloc cum sta treaba cu brand-ul, burnout, sponsorii, host, nisa.... termeni cu care nu operez si ma depasesc inca...
Am aflat doar ca orice inceput e greu si daca nu investesc nu produc. Sigur, nu as vrea sa cred ca blogul, scrisul devin produse, comert. Nu as vrea sa transform totul intr-o corvoada.
Desi, cum se spune e mult loc sub soare, adica in spatiul virtual.
Mi-am dat seama ca orice posesor de blog daca vrea sa se evolueze, sa se dezvolte si sa se angreneze in scris mai mult, pe deasupra sa mai castige bani, si nu prea inteleg cum, trebuie sa urmeze niste cursuri.
Social Media for Parents este un astfel de argument pentru ce am scris. Habar nu am ce se inatmpla in spatele camerelor, dar sigur acolo se leaga prietenii durabile.

Fiecare, stiu, a inceput de undeva. Problema cea mai delicata este sa ai un suport. Nu ma refer la cel financiar sau moral. Ci la unul formator. Sunt convinsa ca undeva sub soarele virtual exista oameni care se ocupa, sper, cu asemenea lucruri.

Daca nu scrii zilnic, asta in primul rand, nu evoluezi. Daca nu faci cursuri, rascolesti, planifici, iar nu evoluezi. Finaciarul e pe ultimul loc. De ce? Pai, degeaba ai tu bani de investit daca nu stii ce nisa sa ai, ce host, ce titlul la blog etc.

Singurul inconvenient din povestea asta care nu imi surade este faptul ca odata ce ai evoluat, dezvoltat devii persoana publica. Si, clar trebuie sa fii constient ca pot aparea si oameni pe care nu-i vei dori niciodata.

Oameni de genul care judeca, critica, comenteaza ceva neplacut si iti poate strica zen-ul o zi intreaga. Asta nu prea se discuta. red ca putine bloguri au discutat despre acest aspect urat. Hartuire virtuala sau atac virtual cum ii mai spune.

Sincer, va marturisesc ca nu ma pricep la afaceri si nici la comert. Insa, daca ar fi iau decizia de evolua si a ma dezvolta, sigur voi merge la un curs de genul cum raspunzi atacurilor virtuale. Sigur, exista optiunea stergi si gata. Dar cum stergi de pe retina ceea ce tocmai ai citit.

Anul asta am aflat lucruri noi. Informatiile sunt utile pentru acel moment cand voi decide sa merg mai departe. Acum sunt la un nivel mic, anonim si inutil pentru public dar util pentru mine deoarece imi acopera o anume nevoie interna a sufletului.




duminică, 16 iulie 2017

Social Media for Parents si un strop de motivatie






In fiecare an, cam pe vremea asta se organizează un evenimentul social media for parents mai mult sau mai putin util pentru toti parintii. Scopul lui e altul decat pare la prima vedere, insa din fiecare prezentare sigur va exista si ceva util pentru fiecare.
Pentru fiecare inseamna ceva pentru unii promovare, pentru altii prietenii, pentru altii relaxare depinde.
Evenimentul in sine il consider ca si o biblioteca unde pentru fiecare dintre noi exista cartea potrivita si utila.
Social Media for Parents are loc anual in acelasi loc. Urmaresc cu interes acest eveniment pentru ca de fiecare data vad oameni frumosi, oameni care muncesc mult, scriu pentru bani, scriu pentru ei, scriu pentru noi si scriu pentru ca asa simt.
Vin oameni de la care invat cate ceva nou, oameni care ma motiveaza si de la care imi iau ce consider de valoare.
Din pacate, inregistrarea de la prima editie nu am gasit-o disponibila.
Chiar daca unii care scriu o fac mai mult pentru banii, nu e problema mea. Fireste, la aspectul acesta eu una nu ma pricep si nici nu ma agit, ma depaseste aspectul asta.

De ce am eu blog?
Blogul il am din 2009 cred, nici nu mai stiu. Blogul l-am facut sa-mi vars frustrarile personale. Daca ar fi sa transform blogul si in afacere, clar as opta pentru un spatiu virtual propriu, as opta pentru o nisa care nu  stiu daca ar avea legatura cu mamicismele. Nu pentru ca sunt prea multe bloguri pe nisa asta, ci pentru ca nu ma pricep sa scriu despre copii. Sunt sincera cu mine.
Da, imi iubesc copiii dar nu reusesc sa o exprim asa cum trebuie si in scris, pur si simplu nu am vocatia asta, cel putin nu mi-am descoperit-o inca sau nu am avut suficienta motivatie pana acum. Acesta este unul din motive pentru care si particip online la eveniment. Imi aduce multa emotie, motivatie si mai ales ca o perioada de dupa ma face sa fiu mai puternica, mai echilibrata.


Imi place sa scriu, dar nu despre copii. Daca ar fi sa incep sa scriu despre copiii mei, cred ca ar fi provocarea cea mare, mai ales ca sunt mama divortata cu doi copii, desi am mai avut eu niste tentative de postari, dar nu sunt reusite.  Cine stie ce imi va aduce acest eveniment din acest an.
De aceea ii admir pe cei care scriu despre copii, chiar daca au transformat scrisul intr-un mod de viata, un obicei si chiar si intr-o sursa de venit. Bravo lor!

Asadar, nu uitati miercuri de la ora 9,00 Evenimentul Social Media for Parents va avea loc si live.




vineri, 7 iulie 2017

Imi dau timp...dar cat?

Am inceput sa scriu. Sa uit tot. Sa uit ca am iubit. Sa uit ca am fost candva indragostita.
Sa uit ca am un suflet si care a tanjit dupa iubire.
Sa uit ca am pierdut iubirea vietii mele din cauza unei casnicii ratate.
Sa uit ca am un suflet care s-a pierdut undeva pe drum si nu se mai regaseste.
Un om care a suferit mult. Un om care nu a gasit si nu gaseste drumul spre ziua de maine.
Un om care plange serile tarziu.
Un om care nu are voie sa se planga nimanui pentru ca este etichetat ca fiind om care se victimizeaza si dramatizeaza.

Ce este iertarea? Vorbe in vant.
Intr-un singur an, am pierdut cat nu am pierdut in toata viata. Desi, am castigat pe plan profesional enorm.

Nu ai voie sa mai tragi de oameni sa te prinda de mana si sa iti spuna: ,,hai, lasa trecutul si hai sa ne traim impreuna prezentul asa cum simtim, sa ne iubim fara etichete si oprelisti,,... unde sunt acei oameni frumosi si pentru care universul nu se invarte doar in jurul proiectelor lor?

Nu am sa ma mai plang nimanui. Nu am sa mai bat la nici o usa. Nu mai bat la alte case.
Am sa bat doar la propria mea casa, la propria mea usa si la propriul meu suflet.

Pentru ca doar prin scris am voie sa plang, sa trag de mine, sa bat la usa imaginatiei, sa sufar, sa iubesc, sa ma victimizez cum spun unii, sa imi plang de mila, sa ma critic, sa dramatizez... atata vreme cat am nevoie.


Imi dau timp sa iubesc...dar pe cine?
Imi dau timp sa apreciez... dar pe cine?
Imi dau timp sa plang... dar cat?
Imi dau timp sa ma regasesc... dar cat m-am ratacit?
Imi dau timp sa ma vad frumoasa... si de ce sunt singura?
Imi dau timp sa plang... dar pana cand?
Imi dau timp sa fiu eu cu mine... dar pana cand?
Imi dau timp sa ma vindec... dar cat dureaza?
 Imi dau timp sa devin relaxata... dar cum?
Imi dau timp sa o iau de la capat... dar cu cine?


Uneori, lectiile de viata par niste povesti inventate. Balarii, aiureli... dar care ranesc suflete.
Cand esti blocat in lucruri si obiceiuri ale trecutului este foarte greu sa o iei de la capat. Iar daca o iei, mereu o iei cu aceleasi greseli aduse din trecut in prezent. Cand esti slab si nu reusesti, doar o persoana te poate scoate si iti poate bloca greselile.
Impreuna cu ea poti sa opresti greselile trecutului sa te mai insoteasca in prezent. 



marți, 4 iulie 2017

Cuibul de vipere

Relatiile umane le-am comparat cu un cuib de viespi.

Ce e iubirea? Ce e dragostea pentru unii? O iluzie, o vipera, o gluma proasta sau ceva inventat.
Sunt oameni care sunt facuti doar pentru a veni in viata ta cu misiuena de ati face rau si sa te inteapa cu cate o vorba, cu critica, observatie. Pentru ei, parca nimic din ce faci si ce spui nu e bine.
Oameni care nu stiu ca si o vorba poate sa doara cate-o mie. Oamenii care nu inteleg si nu au timp sa fie langa tine atunci cand strigi.
Fiecare isi vede de interesul sau. E prioritar.

Va trebui sa ma imprietenesc cu singuratatea incet, incet... felul meu de a fi numai poate fi schimbat. Nu am cum. Atitudinea mea ii pune pe fuga pe toti care imi sunt dragi.

Nu pot altfel sa fiu decat asa...dar nu mai pot permite sa fiu ranita iar... nu mai am forta.

Trebuie sa invat sa traiesc singura. Sa ma perfectionez cu scrisul. Sa recapitulez limba mea de orgine. Sa ma bucur singura de soarele care rasare si care apune. De cladirile frumoase care sunt peste tot si care nu am apucat sa le vad de aproape. Sa traiesc privind cerul, iarba si pomi.

Nu pot sa o iau de la capat. E prea tarziu. Nu mai cred in minuni. Barbati vor ceva, vor maturitate, vor atitudini si nu mai stiu ce. Nu-i intereseaza ce vrei tu, ce astepti tu de la ei.
Maturitatea nu ma caracterizeaza. Dar responsabilizarea va exista mai mult decat la cei ce se bat in piept ca sunt trecuti prin viata si au experienta, cei care iti spun ca trebuie sa iti schimbi atitudinea, ca te porti ca un copil.
 Sufletul meu a trait ce nu au trait cei care sunt plimbati in lume si care spun ca au experienta de viata.
Poate nu sunt matura, poate nu stiu sa ma comport dar inca nu am ajuns sa fiu  cu o mie de masti pe care altele si l-e pun ca sa dea bine in fata celui pe care si-l doresc.


M-am prabusit in propria alegere a vietii. Mereu cer ajutor si bat la usi gresite.
Si, nu stiu cum fac de dau doar de oameni cu suflet de gheata.
Oare mai exista omeni care sa iubeasca si cu inima nu doar cu vorba?

surse imagini: google image web



sâmbătă, 1 iulie 2017

Ganduri adunate

Nici nu stiu cu ce sa incep. Sunt atatea lucruri nescrise, incat habar nu am care ar fi ordinea lor.
Am intrerupt pe buna dreptate scrisul si postarile. Nu gaseam directia si ideile.
Anumite momente grele nu le poti depasi prin scris si gata. Ai nevoie de ceva sau de vorba cuiva sa te poti aduna, regasi si reface sufleteste.
Sunt oameni care nu inteleg nevoile tale sufletesti. Nu au timp sau chef sa te asculte.
         Insa, din noianul de oameni pe care ii cunosc, cativa mi-au fost alaturi cu o vorba buna. E mare lucru si atat. Apreciez efortul lor pentru ca nimeni nu e obligat sa ma asculte, sa le risipesc timpul cu problemele si framantarile mele interioare, cu esecul meu sentimental sau alte lucruri importante pentru mine, dar marunte si neinsemnate pentru ei.
Fireste, unele lucruri nu le poti schimba, timpul nu il poti intoarce si nici lucrurile rele nu le poti indeparta.


Daca e ceva sa ma fi marcat in viata mea, as aminti doar de parintii mei si divortul meu. Lucrurile astea vor merge mereu de mana. Nu au cum sa fie despartite. Pentru ca una o precede pe cealalta.
Nu am reusit sa gasesc acel om care sa ma sprijine si sa ofere neconditionat momente unice.
Mi-am petrecut jumatate din viata cautand fericirea. Am inteles ca ea nu exista.
Sunt asemeni lui Justinian care a cautat sa refaca maretia, grandoare si inegalabilul Imperiu. Din pacate, lucrurile nu au mers chiar cum a vrut. Nu intamplator am studiat si voi studia Imperiul bizantin. El va fi puntea mea de legatura dintre trecutul casniciei si prezentul burlaciei.
Este foarte greu sa intelegi si sa accepti sa ai puterea de a nu mai fi legata sufleteste de cineva. Sa te agati tot timpul de cineva ca sa nu ratacesti drumul spre ziua de maine. Dependenta de o persoana e o boala grea.

Ce ma leaga de Biserica Sfanta Sofia, nu am reusit sa aflu. Daca am norocul sa o vizitez candva, poate aflu. Ce nu am sa inteleg este ca toate lucrurile pe care mi le doresc si mi le-am dorit li se indeplinesc celor din jur si nu am inteles de ce.



Am invatat ca oamenii apar si dispar. E normal. Dar ce nu am inteles si nu inteleg de ce fac si rau unii dintre ei. Am intalnit oameni si oameni. Unii au reusit sa ma ajute enorm moral, altii nu m-au bagat in seama, altii m-au dezamagit. Asteptarile mele au fost mai mari de la cei care ii admiram si mai putin de la cei care nu ii damiram asa de mult.
Scotocesc prin carti, prin pagini, caut insemnari, imi place sa merg pe firul unor amintiri.
Mereu am crezut ca daca scrii si ai ce iti trebuie vei reusi sa treci peste probleme.
Din pacate, lucrurile nu sunt atat de simple pe cat par.

Ma straduiesc sa-mi redefinesc prezentul si sa ma despart cumva de trecut, dar fara sa uit. Anumite lucruri nu ai voie sa le uiti. Prezentul determina viitorul.

Cea mai frumoasa perioada a fost cea in care am studiat Imperiul bizantin. Orele de curs care poate in alti ani puteau sa fie plictisitoare sau nu... oricum, din toata povestea ultimilor 2 ani din viata mea s-a iscat o mare dezamagire, un divort si o pasiune regasita pentru istoria bizantului.
Ce rol vor avea copii in povestea mea mai departe, va fi unul normal si firesc. Nu voi fi una din mamele care traiesc viata copiilor in locul lor. Exclus. Voi un observator bun si ascuns si ies doar cand au nevoie de mine fara sa-i sufoc. Daca vor sa intre in lumea mea a istoriei, a muzeelor, a caselor, cetatilor si locurilor interesante arhitecturale vor fi bineveniti. Nu trebuie sa citeasca tone de carti, ci exact acele carti care le va da informatii suficiente cat sa se descurce.

 Sa porti in inima un om care sa-l iubesti si sa te iubeasca e cel mai frumos lucru de pe lume, dar sa nu devii depresiv atunci cand il pierzi. Uneori, oamenii care trec prin viata ta, aparent iti umple nevoia de ascultare, nevoia de a fi sustinut moral dar in realitatea trasatura negativa caracteristica, din nefericire, pe care am intalnit-o chiar de curand este egoismul.
Ce am invatat din toate cate s-au intamplat este egoismul barbatilor care ti-l ofera pe tava atunci cand vor sa te tina la distanta.

surse foto: google image

vineri, 2 iunie 2017

Respect pasiunea copiilor

Fiul meu cel mare e pasionat de lego. Nu stiu daca aceasta pasiune va merge mai departe sau va ramane doar un joc al copilariei lui.
Cert este ca m-a invatat să-i respect pasiunea, ca urmare si dorinta pentru 1 iunie sa mearga la Lego si bine am si facut.
Pentru ca creativitatea lui si scenariile lui create din piesele de lego nu sunt reprezentate prin şabloane de genul cum am vazut la expozitii ci creatii unice cu povesti si personaje omuleti.

1 Iunie aproape de lumea lui de imaginatie, creativitate si care i-a dezvoltat foarte mult rabdarea.
Sunt mandră de el ca poate crea anumite povesti din piesele de lego.

La scotoceala dupa piese:




1 iunie a fost unul remarcabil pana la urma, obositor, desi ploaia nu ne-a mai permis sa ajungem la evenimentul organizat in Parcul Iore si chiar regret ca nu am ajuns.
Distractia in toi a fost la acest topogan:



miercuri, 31 mai 2017

Balonas colorat

Momentul in care vezi ceva frumos facut de manuta cuiva drag tie este momentul in care esti mandru si fericit pentru o secunda. Secunda care face tot si te umple de energie pentru tornada de probleme care te asteapta zilnic

Un moment de energie:



marți, 30 mai 2017

Mamicisme

Am citit atat de putin in ultima vreme de ale mamicismelor incat mi-am dat seama ca am pierdut postari bune si foarte bune.
In viata fiecarei mamici, indiferent de situatie ei amoroasa sau nu va trebuie sa se lase pe locul 2 si trebuie sa accepte ca anumite lucruri nu pot fi neglijate.
Oricat de frustrant devine uneori si poate trist va trebuie sa treci la un alt nivel.
In acest nivel va trebuie sa inveti sa devii matur si realist. Sa lasi idealurile sa se duca. 
Viata cu 2 copii uneori poate fi seaca, poate fi frustranta, poate fi obositoare...dar poate deveni si se poate transforma intr-o viata frumoasa pline cu zambete, pupici, imbratisari si multi de ,,te iubesc, mami,,!
A cui e vina? 
Pai a ta mami... unde e iubire multa si multi pupici va fi si reusita!
Garantez!


Un articol citit azi pe un blog foarte cunoscut in lumea mamiciei m-a trezit un pic la realitate.
Sa stiti ca multe aricole scrise pe bloguri de mamici nu rezoneaza cu mine. Dar unul din blogurile de curand descoperite m-a facut mai atasata de zambete, pupici, imbratisari si multe de ,,te iubesc, mami,, si viata s-a schimbat enorm de mult cu 2 copii. Zilele au devenit altfel, mai frumoase si oboseala parca a fugit la ea acasa.

Fara nicio urma de reclama mascata.
Un articol care chiar te trezeste instant... poate mai era ceva de adaugat dar... esenta si printre randuri conteaza sa o intelegi



Pentru ca se apropie 1 iunie... sper sa ne gasim o locatie din lista urmatoare:

sâmbătă, 20 mai 2017

Povesti nespuse au apus

Printre stele te invarti o clipa. Uiti ca existi si de ce esti aici. Ramai stana de piatra. Te invarti si parca nu gasesti un inceput si un sfarsit.


Resemnarea bate la usa. Gandurile sunt imprastiate. Sufletul parca a murit cu totul.
Victimizarea te-a coplesit. Nu esti protejat si nici aparat.
Nu primesti nimic din ce ai fi vrut sa ai... si totusi anumite vise se implinesc in cele din urma.

Ia inima si sopteste-i ca unele lucruri asa trebuie sa fie, sa se intample.
Nu trebuie sa joci precum destinul vrea, il mai poti fenta.
Regaseste in tine acel entuziasm pe care il aveai candva.
Iubeste mai departe chiar si pe cel care l-ai pierdut intr-o zi de mai
Mergi si descopera lucruri care nu le stii
Impartaseste bucuria redescoperiri, cunoasterea ta si inima ta asa cum este ea pentru ca de multe ori strainii te apreciaza mai mult si nu isi permit sa te calce nicio secunda in picioare.
Te vad asa cum esti si cum nu esti dar ai vrea sa fi si sa devii.
Inimi pierdute in van. Haotic drum al cautarilor. Regaseste o farama din ce ai pierdut si mergi mai departe.
 

Din Jurnalele Lidiei

sâmbătă, 29 aprilie 2017

Timpul tau de iubit e expirat

Din Jurnalele Lidiei 
 
...La inceput doare, te doare si simti ca nu mai poti.
Strigi, urli, tipi la toti din jurul tau. Plangi ca o nebuna pe unde apuci si singura si iar si iar. Te uiti la un film si acolo parca tot iti vine sa urli si sa tipi pana cand simti ca viata parca ti-ar spune:

,,Timpul tau a expirat. Timpul pentru a iubi si a fi iubită s-a incheiat,,

Suna ca intr-un joc. Dar din pacate nu e un joc, e viata ta si tu te lupti cu ea. Nimeni altcineva nu-i pasa ca tu acum iti urli greselile, tipi dupa ce ai iubit candva, strigi dupa un trecut care trece pe langa tine si nici macar un buna ziua nu iti mai dă.
Nimeni nu va intelege ce in sufletul tau, nu va intelege de ce ai gresit... nu auzi decat ,,m-ai luat de prost, ti-ai gasit prostul, m-ai cautat la lista, m-ai hartuit, miroseai a rahat, spuneai ca esti obosita, nu ai stiut sa ma pastrezi...,, din pacate toate la un loc nu duc in alta parte decat la banala dar decisiva propozitie:
Timpul tau a expirat. Nu ai stiut sa iubesti. Nu ai stiut sa arati.... doare, doare al naibii de rau...

Cand doare asa rau e mai bine sa ramai doar tu cu tine si atat... nu are sens sa te mai minti ca totul va fi bine.
Nu, nu va mai fi niciodata bine pentru tine.
Vei trai doar pentru ce a ramas in urma si pentru niste amintiri uitate de cei care te-au ranit.

Fii demna si accepta trecutul. Accepta ca nu vei fi vreodata iubita de un barbat. Pentru ei nu esti decat o femeie rea, orgolioasa, profitoare. mincinoasa, nebuna si egoista care nu stie sa iubeasca, nu stie sa vorbeasca duios si lingusitor... dar stie un lucru sa mearga mai departe si fara ei....,,

miercuri, 19 aprilie 2017

Povesti reale

De multe ori, nici cuvintele nu ne mai ajuta, nici smiorcaielile de victimizare nu ne mai salveaza. Ne uitam in urma noastra si nu zarim decat umbra celui care am fost candva.
Printre ganduri si priviri ne ascundem sa nu fim priviti cu mila si compatimiti de soarta rea avuta.
Multe puncte la final si intrebari fara raspunsuri, sentimentul de neputinta il simtim.
A cui este vina?
Se spune ca ar fi a noastra, dar totusi bunatatea unui om poate fi rasplatita intr-o buna zi.
Razbunarile si rautatile nu au ce cauta in fiecare suflet care iubeste.
Nu as crede ca orice poveste incepe cu doi si se termina in doi. Toate incep cu zambet si se sfarsesc cu o simpla crispare a fetei.
Ne pierdem in amanunte desarte, nu raspundem atuncic and ni se cere afectiune, iubire, respect si apreciere. Din prostie, rautate si razbunare. Mergem pe ideea ca, daca tu mi-ai intors atunci spatele eu de ce acum nu as face la fel.
Cam asa se termina o asa zisa casnicie care a durat 16-17 ani. Lasand in urma doi copiii.


Morala unei relatii nu va razbunati atunci cand aveti ocazia, nu o faceti, va durea mai mult decat va imaginati. Nu va aruncati in alta viata daca cu cea actuala nu ati incheiat.
Orice poveste trista incepe cu un loc, doi oameni si o iubire. Locul se poate duce, oamenii pleaca si iubirea este distrusa de rautati, razbunari si reprosuri fara sfarsit.

Daruiti iubirea cu voce tare. Decat un repros sau o vorba urata mai bine o imbratisare lunga si frumoasa.

Iubiti-va fara reprosuri.



duminică, 2 aprilie 2017

Terapie prin curatenie. Motivatie

Terapia prin curatenie.
 Prima zi.

Pentru inceput avem nevoie de motivatie. De acel .,,impins de la spate,,
Soare afara. Primavara bate in geam.
Tentatia de a sta afara acum e mai mare.
M-am gandit ca nu ar strica o documentare vizuală si nu scrisă, nu alte surse de inspiratie de pe bloguri. Nu planuri de scris. Momentan.

Am gasit un filmulet, sper eu destul de motivational pentru cele care urasc sa faca curatenie, nu au chef sau alte motive.
 Vizionare utila






vineri, 31 martie 2017

Jurnalul unei femei simple


Afara
Un soare timid. Cateva grade mai putin ca ieri 14 grade C. Pomi infloriti care au umplut deja trotuarele cu petalele micute si albicioase-rozalii.

Ma gandesc
Cum multe din clipele intense trec mult prea  repede. Cum timpul se scurge altfel de cum se scurgea acum 20 de ani. Cum primele vise se duc in alta lume. Cum dragostea dispare si nu raman decat farame din clipe frumoase mascate de vobe care dor.

Din locurile de unde invatam
Ca realitatea scrisa cu cea nescrisa nu  prea coincide.

Sunt recunoscatoare pentru
Oamenii frumosi si altruisti pe care ii ascult la cursurile scolii. Pentru ca pasiunea nu te lasa niciodata sa-ti depui armele sis a capitulezi in fata destinului.

Din bucatarie...
Miros de omleta cu de toate in ea.

Citesc
Trec printr-un un mic articol despre unul din cei mai importanti arhitecti ai Romaniei: Ghika-Budesti Nicolae in Revista Istorica din anul 2003.

Ceea ce astept (sper)
Sa-mi gasesc linistea sufletului atat de mult incercat in ultimii ani. As vrea ca toate visele mele sa fie duse pana la cap. Mi-as dori o casa la tara. 

Ascult
Muzica de relaxare de pe youtube.

In casa
Mult mai bine ca in alte saptamani. Mai multa ordine.

 Unele planuri pentru sfarsitul saptamanii
As fi vrut maine sa merg la Teatru Paiata. La Clubul Muzeului Taranului sunt mereu spectacole in weekend si atelier pentru copiii pana in 10 ani. Sa fac si curat.

Citatul preferat
,, Cine face curatenie in exterior pune ordine si in interior...,, Hannes Stein

O fotografie deosebita 







joi, 30 martie 2017

Terapie prin curatenie

De ceva vreme imi tot vin idei de tot felul.
Aceasta postare se adresează publicului larg, in mod deosebit mamicilor si femeilor care au o depresie, o frustrare, o problema emotionala, ceva care nu e in regula afectiv in viata lor..

Cum ideea de terapie ma deprima doar cand aud cuvantul, m-am gandit la un proiect. Un proiect care ar fi fost tare potrivit pentru cei care lucreaza in domeniul psihologiei, psihoterapiei etc.
Proiectul se numeste curatenie prin terapie. Invinge depresia prin curatenie.
Tot se apropie perioada de curatenie.
Habar nu am inca cum sa implementez acest proiect dar cred ca am sa ma gandesc serios la el. Fireste ar putea deveni si o sursa de castig, probabil, o afacere dar eu nu sunt facuta pentru astfel de treburi. Niciodata nu m-am priceput la gestionarea banilor. Sigur, structura unui proiect il pot realiza, dar cand vine partea cu banii ma pierd pe drum.
Pentru ca viata e asa cum o stim fiecare pe propria piele trebuie sa invatam ca doar prin puterea proprie ne putem vindeca si reusi sa ne adunam fortele.

Pentru inceput va invit sa priviti in jurul vostru si sa va intrebati: ce simt eu atunci cand fac curat, obesesie, dependenta, necesitate sau pur si simplu obligatie.
Orice proiect incepe cu o serie de intrebari.
Eu mi+am pus intrebarea cu ce sa incep si de unde?

Am observat ca de cate ori am o furie, o depasesc facand smotru in casa simultan cu scrisul. Mi-am pus intrebarea daca eu am reusit sa scriu anumite chestii, de ce nu as reusi sa ma remontez psihic fara a-mi pune intrebarea pentru cine sau pentru ce. Daca imi pun intrebarile astea, din start am pierdut.

Mi-am imaginat lucrurile altfel decat sunt. Bun. Am invatat sa caut lucruri care sa ma scoata din starea astea de furie interioara. Furii avem cu totii. Important este ca ele sa nu puna pe stapanire pe noi si sa ne conduca viata. Nu stiu daca furia poate reprezenta si o motivatie interna.
Specfialistii stiu mai bine. Uneori, simt ca mi-am gresit cariera, desi pasiunea mea este si va ramane istoria cladirilor. Pasiunea e una, vocatia e alta. Sa nu le amestecam.

Ma gandesc serios la acest proiect, banal in esenta dar e posibil sa functioneze. Vom vedea.
Pentru inceput am sa va postez punctul de pornire cu care sper sa si dezvolt proiectul personal.

Sursa de inspiratie: site romanesc vi-l recomand cu incredere.
planul-de-curatenie luat de pe Ama.ro 

Cu FlyLady nu ma prea inteleg. Nu am reusit sa adopt acest program, E uneori frustrant. Asa ca nu am sa folosesc de el.

Orice sursa de inspiratie o voi mentiona.
Ma gandesc. Pun pe hartie schema.

Spor la curatenie!


marți, 21 martie 2017

Trecutul care nu e al tău lasă-l

Când simti că lucrurile par să se năruie în jurul tău, aminteşteţi cele mi frumoase clipe şi momente care nu te-au rănit şi nu te rănesc atunci când ţi l-e aminteşti. Iubeşte acele momente care azi te poate face să zâmbeşti.
Aminteşteţi pasiunea ta pentru care ai muncit atât, pe care ai reuşit s-o relizezi în final.
Lasă amintirile triste, să nu mai cazi pradă lor, nu lăsa un trecut care oricum nu mai poate fi schimbat, greşeli care nu mai pot fi reparate nici măcar cu un ,,iartă-mă,,.


Trăieşte activ un prezent care te poate motiva să o iei de la capăt pentru un viitor mai bun.
Iartă tot ce e in jurul tău rău, vorbe rele şi grele. Iartă trecutul şi acceptă-l aşa cum a fost el, aşa a fost să fie. E vorba de soartă care poate ai fi putut sau nu interveni.


Multumeşte pentru ce ai, mulţumeşte cuiva sus la cer şi ascultă ce vre inima.
Fii fericita şi fără niciun cuvânt de iubire, fără nicio îmbrăţişare, fii fercită fără o iubire in viaţa ta, fără o vorba frumoasă, fără alinturi şi răsfăţ. Fii fericită că exişti şi nu pierde raţiunea de a fi, gândul că timpul se poate opri şi nu ar mai exista ziua de mâine ca să poţi face şi altceva deosebit faţă de ce ai făcut până acum.


Fiecare zi din viaţa ta poate fi începutul unui acel ,,ceva,, care te poate scoate din ceea ce simţi acum: pierdută, depresivă şi rătăcită.
Trage linie şi ai curajul să o ieid e la capăt oriunde ai fi şi cu oricine ar fi lângă tine doar fizic. Nu mai trage de un trecut să reînvie în prezent. Acel trecut nu îţi aparţine. El nu face parte din viaţa ta. Tu nu eşti ,,aleasa,, lui pe viaţă. Ia-o de la capăt, dar tu cu tine. Nu căuta braţele altcuiva să te salveze de un trecut dureros. Va vedea în tine doar o victimă nu o persoană rănită şi supărată pe destin.
Schimbă-te pentru tine şi nu pentru altcineva, nu folosi nici măcar clişeul: ,,o fac pentru copii,,.
 Nu merge aşa. Trebuie să te schimbi pentru tine şi doar pentru tine să fii tu bine. Fiind bine, vei emana cu timpul şi celor din jur stare de bine.



Nu lăsa rănile, greşelile şi orgoliile, disperarea şi reproşurile să te tragă în jos. Lasă-le acolo în trecut. Acolo le este locul. Nu mai amesteca durerile unui trecut cu prezentul. Şterge tot cu buretele. Acum, aici tu cu tine eşti. Simte+te bine tu cu tine ca să poţi merge mai departe.
În momentele astea nimeni nu te va consola şi nu îţi va iubi trecutul şi greşelile. Nu va fi cu tine când simţi că nu mai poţi. Nu uita trecutul, acel trecut dureros trebuie să rămână acolo unde îi este locul.
Fii puternică! 

Printre ganduri

E foarte greu sa nu ai sprijin...dar de unde o raya de soare trebuie sa apara.
Spera ca va aparea.

Nu renunta.
Iti va fi bine, stiu asta, simt.
Dupa lacrimi, tristeti si suparai vin bucurii, vise frumoase si ganduri mai bune.






duminică, 19 martie 2017

Lumea virtuală vs lumea reală

Mă întrebam dacă lumea virtuală e mai urâtă decît cea reală. Uneori, lumea virtuală parca a fost inventata pentru oamenii care sunt dispusi la depresii si care pot invinge depresiile doar cu ajutorul lumii virtuale. Recunosc ca sunt una din persoanele care si-a petrecut ultimii ani din viata mai multi in sfera virtualului decat in cea reala. De cate ori las lumea virtuala si ma centrez pe cea reala viata mea o ia aiurea. Desi, nu m-am nascut in era tehnologiilor avansate, ba din contra fac parte din generatia cu cheia la gat, recunosc ca multe din starile mele depresive au fost invinse cu ajutorul virtualului in cele mai multe momente.


Nu recomand lumea virtualului pentru ca iti fura timpul, iti fura minuntele pe care ti l-e poti petrece in aer liber, ca tot vine caldura acum, minute petrecute cu o carte in brate, minute petrecute pentru pasiunea ta.
Singura problema este atunci cand vine vorba de relatii. Cu o casnicie ratata si cu o cariera neinceputa la timp si nefinalizata, as putea sa va scriu ca uneori e mai bine sa traiesti in virtual decat in real.
Am avut ghinionul sa cunosc oameni care nu m-au ajutat cu nimic care sa-mi fie bine, ci din contra au profitat de realitatea mea si mai rau lucrurile au luat-o razna.
Terapia unei persoane depresive nu trebuie facuta intr-un cabinet ci in aer liber. Terapie prin scris, terapie prin curatenie in casa, terapie prin citit etc. fiecarui om i se potriveste un anumit tip de terapie.
Cel mai gresit lucru este sa ne complacem in starea depresivă, in starea de neacceptare a ceea ce se intampla in lumea reala si sa nu facem nimic pentru asta.


Singurul lucru imposibil de este iubirea. Cand ai nevoie sa iubesti si sa fi iubit, e greu de rezolvat. Nicio terapie din lume nu te ajuta in ce priveste asta. Terapia iti umple uneori capul cu povesti. Uneori le crezi si tu. Eu nu cred in minuni dar cred in destin. Se spune ca destinul si-l mai face si omul cu mana lui. Sa fie asa oare? Cine stie.


Pot sa va scriu doar sa nu lasati nicio depresie sa va cuprinda, nici umbra ei nu are ce cauta in viata voastra. Goniti-o, exilaţi-o şi nu o lasati sa intre in sufletul vostru. Va scriu, odată ce a intrat nu mai iese acolo va salaslui intreaga viata. Va fi mai rau ca umbra voastra. Cand credeti ca ati ascuns-o, ea taman atunci iese la brat cu voi.
 Lasati pasiunea sa va domine depresia. Nu deveniti sclavaul relatiilor si iubirilor. Va distruge cu timpul. Nu deveniti sclav iubirii, copiilor, pasiunilor. sau altor bunuri. Cand le pierdeti, depresia va invadeaza corpul, viata, detine control absolut asupra voastra. Depresia distruge pasiunile, bunurile, oamenii din jur. Nu deveniti dependenti de ceva anume. Dependenta merge la brat cu depresia.
Am senzatia ca mi-am gresit cariera. Ar fi trebuit sa fiu doctor de suflete si nu paznicul memoriei umane.

sâmbătă, 11 februarie 2017

Greselile distrug iubirea

Greselile ucid sentimentele. Chiar daca ti le recunoscti, ele nu pot fi iertate.
Cat de puternica si uriasa sa fie o iubire ca sa poata ierta greseli?
Cata iubire sa fie intr-o inima sa poata sterge ani de nefericire?
Orice greseala facuta partenerului ucide iubirea, distruge relaţia.

Iubirea cere sacrificii. Dar cate?
Iubirea unui om care greseste si iar greseste. greseste si iar si iar... pana vine o zi si isi dă seama de ele, regretă isi cere zile in sir iertare...dar in zadar... acel om nu mai este prezent si disponibil sa ii fie iertate greselile.
Omul care nu mai iarta si nu mai vrea distruge tot in calea lui, se razbuna... si nu-i mai pasa de omul care i-a gresit si isi cere iertare.

Nimic nu mai e la fel.
Se duc clipele de iubire in eter.
Nimic nu mai poate fi reparat. Totul e distrus.

Greseste odată, greseste a doua oara... niciodata nimeni nu se gandeste ca cel care greseste se poate trezi intr-o zi la realitate. Isi vede greselile, isi vede trecutul.

Nu uitati greselile distruge o relatie, distruge o iubire.

Ce rost mai are... iubirile nu se mai pot reinvia



duminică, 5 februarie 2017

Jurnalului unei femei simple





Astăzi:
05.02.2017, Duminică, orele 11.07

Afară:
Vremea s-a mai îmbunat. Cerul s-a mai luminat. Zăpezile şi nămeţii au început să dispară brusc. 

Mă gândesc:
Cum lucrurile rele încep să dispară. Oamenii răi dispar. Lucrurile urîte se duc şi ele odată cu indiferenţa.

Din locurile din care învăţăm:
Să încetăm a ne gândi doar la pesroana proprie. Să apreciem ce avem lângă noi. Să luptăm pentru ce avem deja. Să reparăm şi să ne recunoasştem propriile greşeli.



Sunt recunoscătoare:
Pentru copiii minunati care ii am.

Din bucătărie:
Miros de cereale, cafea şi cascaval.

Citesc:
Genţiane de Cella Serghi

Ceea ce sper şi îmi doresc:
Să fi luat toate examenele şi să trecem cu bine evaluarea de Joi a băiatului.

Ce mai meşteresc:
Planific să amenejez balconul când vine primăvara.

În casă:
Puţină ordine, copiii cuminţi.

Vizionez:
Un serial la DIVA

 Unul din lucrurile mele preferate:
Să îmi imbrăţişez familia.

Planuri de duminică:
Odihnă. Joacă cu copiii. Puţină ordine. Pregătesc ce avem nevoie pentru ziua de mâine.

O fotografie preferată:





Un sfat:
 Fiţi luptători, buni, iertători, iubitori şi muncitori.

Ascult:




Ploaia din suflet nu se opreste niciodata

E sambata, dar ploua. Nu as putea sa scriu ca sunt bine dar nici rau nu sunt. Linistea invadeaza in sfarsit viata. Nu as fi crezut ca va v...