Imi dau timp...dar cat?

Am inceput sa scriu. Sa uit tot. Sa uit ca am iubit. Sa uit ca am fost candva indragostita.
Sa uit ca am un suflet si care a tanjit dupa iubire.
Sa uit ca am pierdut iubirea vietii mele din cauza unei casnicii ratate.
Sa uit ca am un suflet care s-a pierdut undeva pe drum si nu se mai regaseste.
Un om care a suferit mult. Un om care nu a gasit si nu gaseste drumul spre ziua de maine.
Un om care plange serile tarziu.
Un om care nu are voie sa se planga nimanui pentru ca este etichetat ca fiind om care se victimizeaza si dramatizeaza.

Ce este iertarea? Vorbe in vant.
Intr-un singur an, am pierdut cat nu am pierdut in toata viata. Desi, am castigat pe plan profesional enorm.

Nu ai voie sa mai tragi de oameni sa te prinda de mana si sa iti spuna: ,,hai, lasa trecutul si hai sa ne traim impreuna prezentul asa cum simtim, sa ne iubim fara etichete si oprelisti,,... unde sunt acei oameni frumosi si pentru care universul nu se invarte doar in jurul proiectelor lor?

Nu am sa ma mai plang nimanui. Nu am sa mai bat la nici o usa. Nu mai bat la alte case.
Am sa bat doar la propria mea casa, la propria mea usa si la propriul meu suflet.

Pentru ca doar prin scris am voie sa plang, sa trag de mine, sa bat la usa imaginatiei, sa sufar, sa iubesc, sa ma victimizez cum spun unii, sa imi plang de mila, sa ma critic, sa dramatizez... atata vreme cat am nevoie.


Imi dau timp sa iubesc...dar pe cine?
Imi dau timp sa apreciez... dar pe cine?
Imi dau timp sa plang... dar cat?
Imi dau timp sa ma regasesc... dar cat m-am ratacit?
Imi dau timp sa ma vad frumoasa... si de ce sunt singura?
Imi dau timp sa plang... dar pana cand?
Imi dau timp sa fiu eu cu mine... dar pana cand?
Imi dau timp sa ma vindec... dar cat dureaza?
 Imi dau timp sa devin relaxata... dar cum?
Imi dau timp sa o iau de la capat... dar cu cine?


Uneori, lectiile de viata par niste povesti inventate. Balarii, aiureli... dar care ranesc suflete.
Cand esti blocat in lucruri si obiceiuri ale trecutului este foarte greu sa o iei de la capat. Iar daca o iei, mereu o iei cu aceleasi greseli aduse din trecut in prezent. Cand esti slab si nu reusesti, doar o persoana te poate scoate si iti poate bloca greselile.
Impreuna cu ea poti sa opresti greselile trecutului sa te mai insoteasca in prezent. 



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Citadela Sfărâmată: o piesă de teatru, un film şi un autor

Smotru, sufletul si viata unei femei (II)

Ganduri adunate