Mă uit în urmă cu niste ani. Era când internetul era în evoluție. Când tocăm ore din viață pe forumuri. Era când tocam minute vorbim pe messenger.
Era când internetul era pentru mine un fel de mâncare și apă. Un refugiu.
Mă uit în urmă cu câteva luni și văd cum era Facebook mi,a furat timpul.
Era când se leagă așa zise prietenii virtuale. Când naivă credeam că toți sunt prieteni și nu ,, followers,,.
Încerc să mă înțeleg cum de m,am lăsat atât de absorbită de farmecul virtual.
Am trăit prietenii virtuale. False amiciții.
Mă uit în urmă cu câteva ore când messenger era instrument de adrenalină. Era când internetul pare că îmi rezolvă tristețile, dezamăgirile, singurătatea și neîmplinirile.
Era când toată lumea virtuală îți dă un milion de sfaturi ce sa faci după divorț.
Era când multe lucruri parcă se întâmplă virtual. Lumea virtuală de socializare mi,a adus haos în viața mea.
Intr,un moment în care te afli după o tragedie importantă din viața ta exact atunci ești pur și simplu invadata de reproșuri, critici, sfaturi și sugestii.
E ciudat cum după atâția ani de virtual am decis să mă retrag din lumea virtuală de socializare. Și să apelez doar pentru ceva legat de școală și atât.
S,au adunat atâtea conflicte interioare încât nu mai am putere să suport replici de genul ,,lasă,mă... Ești o mincinoasă, m,ai deranjat destul... Am treabă...,,
Nimeni nu are timp de problemele tale. Tu singură trebuie să ți l,e rezolvi.
Când ai nevoie de cineva să te ajute moral, apelează la tine și doar la tine.
Nimeni nu te va ajuta, poate doar cu vorbe mărețe și false. Nu te încrede în oameni care îți scriu astfel de replici.
Eternul n-am timp. Sunt ocupat.
Cine vrea sa te ajute nu scrie nu am timp.
E inima și sufletul tău. Așa cum spunea o amică de la facultate nu îți irosi sufletul oricui.
Trăim vremuri în care oamenii se maturizează mai rapid. Generația mea e cu totul alta decât cea de acum.
Domina ipocrizia, falsitatea și mai ales răutatea care se pare provoacă adrenalină. Rar sunt oameni frumoși și luminoși la suflet.
Rar sunt oameni care știu să și arate.
Rar sunt oameni care pot fi sinceri și fideli.
Rar sunt oameni care ajută fara mesaje de genul de mai sus.
Rar sunt oameni care nu te judecă și nu te condamnă.
Rari sunt oameni care nu profită de o situație in folosul lor indiferent dacă în urmă strică sau rănesc oameni.
Citind această postare, multi vor spune ironic așa cum mi-a scris cineva "vai ce tragedie" sau ce,i mai place să dramatizeze sau vorba fostului ce te mai victimizezi.
Da, femeie... Da,ți voie sa faci o tragedie atunci când chiar e o tragedie pentru că e tragedia sufletului tău.
Oamenii care îți spun asemeni lucruri nu au chef să te asculte, nu te suportă.... Trăieste tragedia sufletului tău în singurătate.
Da, femeie trăiește drama sufletului tău și nu lăsa pe nimeni să te împiedice.
Cine îți spune: o viață ai, ce Dumnezeu ai?
Dumnezeu știe mai bine când și cum te vei vindeca.
Oamenii care aleg să te calce în picioare ignoră,i.
Alege să trăiești viața ta exact cum simți că îți face bine.
Durerea maturizează. Durerea sufletului tău te va întări.
Și nu, nu ești un pic nebună.
Cine te face nebună e un om plin de răutate și frustrări.
Trăiește viața cum își are ea cursul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ziua 2, 3,
Încă avem de mers pana la capătul liniei. Doua zile care aparent seamănă între ele. Acum nu ma mai plâng ca ma lupt cu somnolenta și blegea...
-
(adus in blogosfera românească de către Corcodusa ) Astazi, 1 Martie, prima zi din luna si inceputul primaverii, zice lumea din trecut. ...
-
Au trecut vreo 2 ani de la ultimul targ de carte la care am fost. Sigur, mi-a ramas in minte remarca facuta de o fosta colega de serviciu i...
-
Cand un verdict medical iti da peste cap existenta... Probabil ca nu ar fi trebuit sa scriu despre acest subiect, dar cand acesta dev...
Eu stiu ce e acela divort. Parintii mei s-au despartit cand aveam 14 ani. Cand am fost intrebata, la tribunal, cu cine vreau sa raman, desi bu era greu de ales, am izbucnit in plans pentru ca imi doream o familie normala. Copiii sufera enorm. Femeile, de asemenea, trec mai greu printr-un divort. Isi revin mai greu.
RăspundețiȘtergereIti vei gasi linistea...la un moment dat.
Da. Din pacate, inteleg eu aveam 17 ani cu deosebirea ca era mama vitreaga. Partea buna este ca am doi copii minunati care ma ajuta sa trec peste. Am fost si copil cand am participat la divort. E normal sa fie mai greu. Multi oameni din jurul meu nu prea inteleg. Nu percep. Nu le pasa. Nu au chef sa ma asculte. O familie normala. E greu sa ai asa ceva in era noastra. Si cine o are e norocos. Sanatate si liniste in suflet.
Ștergere