Fiecare dintre noi in primii ani de scoala cautam un model de urmat mai mult sau mai putin cu conotatii pozitive sau nu.
Fiecare asteptam de la acel model si mai mult si mai mult.
Modelul e ca o busola fara de care nu putem porni la drum in viata.
Fiecare avem nevoie de un model. Sigur ca nu in parintii il vom gasi.
Un profesor de regula e primul nostru model.
Tu cui i-ai scrie o scrisoare de multumire pentru ceea ce ai reusit sa realizezi pana azi?
Eu i-as scrie o scrisoare unei profesoare din scoala generala care mi-a dat aripi mai mari decat am putut duce. Aripi cu care am reusit sa zbor uneori la inaltimi interzise. Inaltimi periculoase.
I-am pierdut urma. M-am ratacit. M-am regasit in final in facultate unde nu am gasit niciun model de urmat in niciun profesor. La master am gasit mai multe modele decat pot duce. Asadar, aveti grija ce modele va alegeti. Este posibil sa nu puteti duce la final ce gasiti.
Daca m-ar intreba cineva acum cine e modelul tau la Master nu as putea sa-i raspund.
Asteptarile mele au fost pe masura. Acum eu sa fiu pe masura asteptarilor gasite.
Cine, ce, cum, unde, de ce?
Intrebari cu care sa incepeti cautarile.
sâmbătă, 4 noiembrie 2017
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ziua 2, 3,
Încă avem de mers pana la capătul liniei. Doua zile care aparent seamănă între ele. Acum nu ma mai plâng ca ma lupt cu somnolenta și blegea...
-
(adus in blogosfera românească de către Corcodusa ) Astazi, 1 Martie, prima zi din luna si inceputul primaverii, zice lumea din trecut. ...
-
Au trecut vreo 2 ani de la ultimul targ de carte la care am fost. Sigur, mi-a ramas in minte remarca facuta de o fosta colega de serviciu i...
-
Cand un verdict medical iti da peste cap existenta... Probabil ca nu ar fi trebuit sa scriu despre acest subiect, dar cand acesta dev...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu