luni, 21 septembrie 2020

Un alt inceput, o alta saptamana

 Dupa un weekend nu prea grozav in sfarsit o noua saptamana. Ma bucur mult ca reusesc sa imi intru in ritm, cu organizarea inca am ceva probleme. Mai am de tras ceva. Astept cumva sa treaca aceasta saptamana pentru ca una plina cu de toate. Singurul lucru pe care as vrea sa fie: sanatate, putere si forta de munca. Restul e totul ok, nu-mi fac griji pentru nimic. E totul ok 

Imi doresc ca aceasta saptamana sa-mi aduca atingerea celor mai importante obiective, sa am claritate in prioritati si o stare de bine.Cu ganduri ordonate si liniste in suflet.

De cateva zile am inceput un program de recunostinta pe telefon, o aplicatie interesanta. Un gen de zen pe care il practic zilnic. Se vede ca imi priieste pe plan psihic. Mi-am propus sa fiu mai calma in ce priveste scoala, job-ul serviciul si alte treburi. Sa iau viata asa cum este si sa nu mai fac atata caz. Cumva sa trec mai usor, iar daca acest program de recunostinta ma poate ajuta cumva, atunci ma tin de el maxim. 





Weekend plăcut

 Pentru ca săptămâna asta nu a fost prea grozavă din anumite motive am ales în acest weekend sa stau doar în casă. 

În afara de teme cu copii, timpul meu personal nu l,am petrecut doar la curatenie, ci de data asta am ales sa vad un alt film cu Sergiu Nicolaescu: Un comisar acuză facut în anul 1974. Apoi am vizionat câteva emisiuni înregistrate cu si despre Sergiu Nicolaescu. Am fost dezamăgită de cei cu care a întrat in dialog. Nu prea avea cu cine sa dezvolte discuții de valoare, mai mult bălării.


 

Ce as putea sa scriu despre filme, emisiuni si tot ce s,a scris despre si cu Sergiu Nicolaescu se poate realiza o  arhivă documentară bogată. Sincer, un muzeu sau o expoziție dedicată as vrea cândva sa văd. Ar fi minunat.

Exista cărți scrise dar o expoziție serioasă se va realiza la Sfântul Așteaptă. 

M-a șocat oricum ce am revăzut în acele zile  din anul 2013. 

De aici am descoperit alte înregistrări despre Nae Ionescu. Interesant este cum am ajuns la Nae Ionescu, de la Camil Petrescu la Mihail Sebastian la Nae Ionescu și de aici la un alt nume despre care nu am sa scriu pentru ca nu am o părere clară și obiectivă.

Ce am mai găsit pe YouTube legat de zona filmului documentar sunt emisiuni despre Panait Istrati și Eugen Ionesco. 

Pentru ca nu imi place sa am modele de afară, ci din rândul personalităților care au trăit în România, chiar dacă au studiat   în alte țări. Bravo lor. 

Pe net sunt promovate tot felul de nume de afară și ridicate în slăvi. Nu e ok. 

E uimitor sa vezi cum domeniul dezvoltării personale a luat un drum haotic. Un ocean de informații. Te îneci în ele pur și simplu.

Ce e bun în toată treaba asta este ca am început să și citesc. 

Săptămâna a trecut și doar câteva fotografii am făcut. Sper Săptămâna viitoare sa reușesc să ies cum trebuie la fotografiat. Din păcate nu am fost deloc in apele mele de joi și cam toate planurile iar au fost amânate. În parc nu am mai ajuns. La cumpărături nici atât. Noroc ca am făcut in timpul săptămânii. 

E uimitor cum usor ma reîntorc la literatura romana și de ficțiune, la biografii si la scris. Am înțeles că fără scris viata mea nu funcționează la cote maxime. Scrisul înseamnă mai mult decât tot ce ma înconjoară. Se pare ca orice foc interior ce arde nu te lasa pana nu îl alimentezi, nu faci ceva cu el altfel te arde rau în minți și în simțiri. Partea cea mai tristă e ca am sesizat ceva trist în ultima perioada și sper sa nu fie un început precoce de alhaizmer, cred ca am scris corect. Uit anumite lucruri unde le pun cu cateva secunde în urmă, uit ce am citit acum o luna doua despre anumite subiecte. Ceva nu e în regulă. Memoria incepe sa joace feste. Asta nu e bine. Imi fac griji de ceva timp. Mai ales de când a dispărut un om important din viata mea am sesizat aceste pierderi ciudate de memorie. Nici acum nu înțeleg de ce Dumnezeu imi scoate oameni la care ajung sa țin si apoi ii face sa dispară. Asta nu pricep. Nu înțeleg ce fel de pedeapsa e asta. Ca un fel de uite miroase trandafirul acesta dar nu e al tău, doar il privești din mers. Cam asa se întâmplă în viata mea de vreo 3 ani. Imi dau seama ca o întâlnire cu Dumnezeu nu am mai avut de ceva timp. Imi doresc mult ca lucrurile sa se așeze si sa nu mai cunosc oameni ciudați sau trecători prin viață. Dar sa lasam dramele  la o parte și sa vedem acele părți frumoase ale vieții.

Postarea am început o despre Sergiu Nicolaescu pentru ca este modelul de caracter și inteligenta pe care as fi avut sa îl am în familie. Oameni puternici și inteligenți. Nu ma interesează ce s,a scris spus despre Sergiu Nicolaescu. Nu e treaba mea. E alegerea fiecăruia sa aibă propria sa părere. Mi,a rămas o replica foarte interesanta de la un film: sa ne naștem bătrâni și sa murim copiii... cam da, sa trăim invers viața. E ceva si în asta.

Sigur ca am văzut multe filme și cu alți mari actori, inca din copilărie bantuiam cinematografele, unele fiind acum in paragină dar niciun actor nu m,a impresionat ca Sergiu Nicolaescu. 

Ar fi Marcel Iureș insa nu are acel ceva, acel lucru inexplicabil. Sigur ca asta nu înseamnă că nu sunt si nu au fost si alții. Sunt destui, dar in ochii și inteligenta mea doar Sergiu Nicolaescu a ramas și rămâne.

Cred ca am mai scris despre asta și în alte postări.



Încerc să citesc mai mult de acum încolo, carti amânate și re re amânate. 

Imi doresc mult sa ajung sa fotografiez si alte locuri care amintesc de Sergiu Nicolaescu. Case sau nu stiu. 

Un alt film frumos pe care sper ca voi reusi sa-l vad pana la capat este:

Orient Express in 2004 lansat. Este un film interesant. Moruzeni are un castel cica. Poate il gasesc sa-l fotografiez candva.


 





luni, 14 septembrie 2020

Not just Monday

 Nu e doar luni si atat. E o zi de luni importanta. A inceput un nou an scolar. Incepe nebunia, incepe zapaceala si ore de pregatiri cu copiii.

Sa speram ca ne vom descurca, ca voi reusi sa-i ajut si sa facem organizare a timpului cat mai eficienta. Sper din suflet sa trecem cu bine tot semestru. 

In weekend m-am uitat la tot felul de filmulete si am citit o serie de articole motivationale. Am urmarit si un scurt webinariu despre scoala online.

Sa speram ca nu va trebui fizic sa ajunga niciunul la scoala. Sincer nu as vrea. Riscul de infectare e foarte mare. Preconizez ca scoala lor se va inchide total si vor intra cu totii in online. Vom vedea.

Am gasit in caz de ceva sa am la indemana:
Ordinul Ministerului Muncii nr. 1.375/2020

Actele--pentru-a-primi-zile-libere-cand-se-inchid Scolile-din-cauza-COVID-19

badta tuturor, 

Mai ales rabdare si nervii tari!

Lumea cărților

 o incredibila lectură in acest weekend. Nu as fi crezut ca voi fi fsscinata de jurnalul lui Thierry de Montbrial. Excelentă carte.

E de o acuratețe si de un limbaj excepțional. Puține cărți m-au captat la viata mea cum m,a captat această frumoasa carte.

Ceea ce ma entuziasmează este că pe autor l,am văzut pe viu la Academia Română. În timp ce, poate mulți din cei prezenți la acea lansare de carte erau plictisiti, eu eram de un entuziasm  pentru ca la deschiderea acestei lansări de carte a lui... imi scapa numele, am avut norocul de a,l vedea pe viu pe actualul președinte al Academiei Romane.

Intr,o vreme eram fascinată de scrierile lui  Lucian Boia. Degeaba e criticat el dar dacă as fi si eu în stare sa scriu studiile sale atunci as putea avea îndrăzneala sa critic. 

Fascinante momente chiar dacă a vorbit în franceza, mai contează?

Iată la un si ceva am norocul de a citi o alta carte lansata în 2012. Din păcate nu am avut norocul sa particip. Iată că sunt recunoscătoare sa am în mâini un fascinant jurnal românesc. Excepțional. Asta în condițiile în care eu nu am pasiuni francofone si nu stiu limba franceză. 

Am de citit niște rânduri accesibile tuturor. Cartea conține nume importante din politica românească si fireste impresiile sale despre România.


Intre timp am sesizat o greseala colosala. Cartea tiparita de ceva ani si ma intreb chiar nimeni nu a sesizat rgeseala care s-a strecurat:

In loc de

 Biblioteca Centrala Universitara Carol I a fost incendiata...., domnia sa sau editorul sau... nu stiu cine a scris ca Biblioteca Nationala a fost incendiata in zilele revolutiei din 1989. 

Sincer, am ramas socata de ce am citit! 

A stricat pur si simplu cartea. Ma intreb daca Domnul Montbrial are inca aceasta informatie sau intre timp a aflat numele corect al bibliotecii care a fost incendiate la revolutie. Sper ca da. Altfel ghidul/persoana care i-a furnizat informatiile ar trebui tras la raspundere pe undeva.

Sunt recunoscătoare ca am reușit sa vad oameni de o valoare fara doar si poate.



duminică, 13 septembrie 2020

Ultima zi de vacanță

 Încredibil dar s-a sfârșit vacanța și totodată liniștea. 

De mâine începe nebunia: orare, progra, lecții

Așadar, ne apucam de școală iar. Pe lângă ei și eu împreună și alături de ei. Au nevoie de sprijin mai mult ca oricând. Sa speram ca ne vom descurca.

Am lăsat la o parte anumite lucruri pentru o perioadă. La vacanța urmatoare revin. Acum e momentul copiilor și de ce nu și ru, mai pun neuronii la treabă, prea lancezesc.

Organizarea e mai simpla de data asta pentru că am pregătit din timp anumite lucruri: spatiul de lucru și instrumente de lucru. Cele mai importante. Vom avea un program clar. 

Am găsit o chestie interesanta pe pinterest dimineață ceva de genul I live to learn... sa găsesc site.ul sa,l pun aici.


Numaratoarea inversa

Doar 2 zile ne despart pana incpe un nou an scolar. Spre binele tuturor am ales sa faca in sistem online chiar daca la scoala lor se face fizic. Treaba e incurcata rau. Hartii si tot felul de acte sa pot tine copiii acasa.

Astept sa vedem cum ne vom organiza cu programul si toate sarcinile scolare. Din pacate nu am avut norocul sa am copii care sa aibe chef de scoala, sa invete si sa le placa scoala. De niciun fel, asa ca mie ca parinte imi revine sarcina sa ma ocup de ei, chiar daca am sau nu chef de chestia asta.  
Oricat ma frustrez eu sau ma plang, degeaba, povestea cu trebuie sa ai si tu o viata a ta nu merge si nu are loc inca. Imi doream sa am pe cineva alaturi care sa ma ajute si real, fizic, nu doar de la distanta sau virtual. Sincer mi s-a luat de vorbaraie goala pe virtual. E usor sa palavragesti si dupa ce inchizi telefonul te lovesti de realitatea ta si nu a aluia care are timp sa palavrageasca cu orele bazaconii.

Am citit si ceva de prin manuale, nu stiu cum vor reusi sa treaca peste aceasta materie incarcata si complicata. Sa pui Istoria Romaniei in cateva pagini, nu stiu, mi se pare prea mult pentru un copil care nu are in cap decat jocuri. Manualul e ok, dar nu stiu. Poate scriu eu balarii aiurea. Dar totusi, Istoria Romanilor sau a Romaniei in cateva pagini, nu stiu ce sa zic.

Sincer, abia astept urmatoarea vacanta a lor. Mi se pare teribil de aiurea sa nu mai vrei la scoala sis a nu mai inveti. Sper din suflet sa reusim sa ramanem sanatosi si vedem cum ma voi descurca cu ei. Au niste materii la care nici eu nu am reusit sa excelez. Chiar si la Geografie am intampinat ceva probleme in conditiile in care am facut 3 ani de geografie si desen.
Partea ce mai frumoasa cand incepe scoala este mersul la cumparaturi de caiete, partea mea preferata.
Abia astept sa mergem sa luam ce avem nevoie. Facem o lista cu cele necesare. Am alocat 2 milioane pentru tot ce trebuie. 
O sa aleg Auchan, au de toate acolo, bani si rabdare sa avem!
 
 




Un alt inceput, o alta saptamana

 Dupa un weekend nu prea grozav in sfarsit o noua saptamana. Ma bucur mult ca reusesc sa imi intru in ritm, cu organizarea inca am ceva prob...