Jurnalul emotiilor

 

Azi

Desi, e abia vineri si pentru multi a inceput vacanta scolara sau concediu. Pentru mine inca nu, mai am o zi de munca. Ziua a fost oricum proasta de dimineata incepand.

Afara

Vreme ciudata, dimineata racoare, schimbatoare si nicidecum vara sau iarna, undeva pe la mijloc. 

Starea de bine

Azi e facuta praf. Dimineata vrabiilor galagioase mi-au stricat somnul si odihna. Atata galagie de m-au capiat. Porumbeii de la geamul de la baie ma iau si aia o pauza, dar vrabiile astea a paguba zici ca au fost in dimineata asta. 

Ma gandesc

Prin cate incercari si emotii am trait in ultima luna. Mai bine zis de cand a inceput anul. 

Sanatatea

 E praf! Pur si simplu nu inteleg de ce pierd oameni si alte bucurii ale vietii din cauza sanatatii. Am pierdut o relatie din cauza sanatatii. Am pierdut 2 plecari din Bucuresti din cauza sanatatii. Ce sa mai sunt pur si simplu dezamagita de starea mea de sanatate. Nu am reusit nici acum sa dau de cap acestei ciudate oboseli si blegeli a organismului. M-a darimat psihic. Nu pot face curatenie in casa cum trebuie, plimbari nici atat, trag de mine sa ajung si la munca in asa hal sunt acum. 

  Mai am o varianta de incercat, daca nici asta nu merge, ma las batuta si asta e. Nu am facut nicio analiza serioasa la ficat. CT ul nu cred ca vede mare lucru in afara e acele hemangioame. Habar nu am.    Pur si simplu nu mai pot. Simt ca parca mi se scurge viata in zadar si nu pot face nimic pentru a nu trece prin ea vegetand doar. Problema asta nu o am de un sau doi sau trei ci de ani de zile doar ca in ultimii 2 ani s-a agravat de cand am facut Covid.

     Vitamine am luat vorba aia cu carul, mai nou iau ginkoforte cu quenzima dual, nimic niciun efect. Ce sa mai zic de rugaciuni si mers la biserica cat am putu, nici nu mai pomenesc de cate ori si cum ma rog zilnic si in zadar. 

Bucatareala

Ce sa mai scriu la capitolul asta? Foarte slab. 

Din cauza oboselii gatesc mai rar. Intre timp mi-am luat o friteuza, nu e mare grozavie, dar nu-i mai fac in ulei prajit pentru baiat, prajesc decat foarte rar. 

Daca imi trec starile astea de blegeala si oboseala cu noul tratament pe care il voi incepe si sper din suflet, e posibil sa dau iama in piete/market la cumparaturi.

Ce as vrea sa fi facut, poate chiar si fac Doamne ajuta!, sa fac o ciorbita de miel, chestii facute la gratar, frigarui, eventual peste facut cu mujdei, aperitive gen vinete, salate crude si eventual si ceva prajiturele.

Recunoscatoare?

Doar ca duc pe picioare oboseala si pot ajunge la munca pentru a avea banutii necesari. 

Dezamagiri

Un om drag mie m-a parasit inca din ianuarie spre final, credeam ca va reveni si ne vom impaca. Din pacate, dezamagirile se tin lant. M-am trezit singura intr-un vartej al emotiilor cu care ma lupt de cateva saptamani bune. Prea multe nesimtire si la metrou am vazut, la casele de market nu au rabdare toti pe repede inainte. Chiar nu pricep ce se intampla si in ce era traim.

Reusite

Sigur ca nu totul e negru in viata mea. Am reusit sa mai scriu cateva texte, nu foarte multe. A aparut si al treilea articol, in sfarsit la un an de la trimiterea lui la redactie. Motivul? Au fost altii mai importanti inainte sa apara in revista. Nu poti lupta cu unii si altii deja consacrati. 

Ce as dori

Zile linistite si cu spor la curatenie acasa. 

Imi e dor de...

De un om ca sa ma asculte si sa fie alaturi de mine.

Astept sa...

Fireste sa vina vacanta. Fara sa ma gandesc ca altii... cum vine asa trece. 

Ce ma enerveaza...

Oamenii care te dezarmaza si iti strica cheful de viata. 

Ma deranjeaza...

Oamenii care se stramba la tine si nu inteleg de ce nu iti plac cainii, de ce nu accepti sa stea in casa, animalele in general. Fiecare avem niste preferinte. Nu toti suntem in turma... ca sa zic asa.

Planuri?  

Cu asemenea probleme de oboseala nu mai fac niciun plan, ca nu ma tin de el. Am renuntat sa mai tin agenda, doar un calendar lunar ptr a nu uita de platile facturilor sau programarile la doctori.

Observ ca...

In ultima perioada am cam luat-o pe aratura. Nu mai fotografiez sau ce fotografiez sunt banalitati, nu le pot spune prostii ca nu sunt.  De la ce fotografiam eu pana aucm ceva timp m-am trezit ca fotografiez frunze flori pomi... Doamne sfinte! ce naibii se intampla cu mine? iar am luat-o pe urma turmei! 

Sigur ca sunt lucruri frumoase dar sa le privesc si atat. Nu stiu de ce m-a afectata sa mult despartirea asta. Ma afecteaza fiecare om cu care incerc sa incep o relatie si nu imi iese. 

Hotarata sa ma adun!

TV/NET

Ma uit la Shigun de cand a inceput. E fascinant cum il joaca pe Toranaga. Nu pot sa zic ca pilotul/barbarul ajuns pe taramul Japoniei m-a dat pe spate cum joaca, dar cu siguranta joaca mult mai bine fata de celalalt, actorul ala oricum nu mi-a placut vreodata. Eu rar ma uit la filme. Daca actorii joaca prost degeaba, sa fie filmul filmului. Nu mi-a placut atitudinea lui Mariko, se putea si mai bine, dar asa e povestea nu o schimb eu acum. In schimb, traditiile lor erau mult prea absurde. Peste toate exceptional realizat!

Imi doresc foarte mult...

Sa gasesc un remediu pentru oboseala asta, blegeala sau ce o fi caci nu ma lasa sa imi traiesc viata, mi-a stricat multe relatii, multe activitati, multe planuri s-au naruit, vacante si multe altele. Pur si simplu m-a obosit oboseala asta care nu imi da pace si nu ma lasa sa imi vad de viata asa cum e nevoie. M-am rugat eu dar nu merge asa, pana nu am si tratament adecvat pot sa merg la toate bisericile pamantului ca nu functioneaza.

Bucuria zilei 

Primul episod dintr-un un anime japonez: The Misfit of Demon King Academy. Sezon 1.

Terapie cu mine

Scris doar pe blog. Citit dimineata putin. 

Zero minute de gimnastica azi. Fotografiat zero.

Daca tot vine aceste zile de vacanta sunt binevenite niste schimbari majore. Am inceput cu aplicatia care imi fura aiurea timpul si nici macar nu aveam socializare sau asa ceva. 

Cred ca am nevoie si de niste limite in ce priveste si aplicatia tiktok si instagram. Alea doua inca au ramas active. Fb l-am dezactivat, posibil sa-l sterg dupa Paste. Ma mai gandesc. 

Ciudatenia saptamanii...

Mereu am zis sa nu mai dau cersetarilor bani sau altceva, dar am zis sa fac o exceptie si iata patania: am dat uneia 3 lei, iar dupa ce am iesit din curtea bisericii alti 4 m-au asaltat, 3 au renuntat si al patrulea s-a tinut dupa mine ca nu vrea bani ci sa-i cumpar ceva de la magazin, in fine am ajuns in magazin si lepra cu pricina incepuse sa puna in cos fara numar... i le-am pus in brate si i-am zis o paine 2 banane si o caserola cu ceva de papa gata facut. Nu a mai zis nici pas, a acceptat si a plecat cu cele 3 produse care fireste nu erau pentru 5 copii de acasa... etc... 

In viata mea am zis ca nu mai fac asa prostia cum am putut face saptamana asta. Am zis sa fac si eu un bine, o pomana ceva acolo de dragul de-a face, mai bine imi vedeam de drumul meu.

Cam asa opereaza cersetorii din ziua de azi in grup. Asa ca, de sarbatori ma feresc sa mai merg la biserici. Aveti grija la Biserica Spiridon Nou cand mergeti! 

doi sunt in curte si alti 4 pandesc de afara prin gard de nici nu-i vezi.

Doamne fereste!

Am cautat putin pe internet

Iata ce am gasit:

Art. 341. - Orice persoană care, deşi dispune de mijloace de trai sau are putinţa să-şi procure întreţinerea prin muncă, cere pomană în public, comite delictul de cerşetorie şi se pedepseşte cu închisoare corecţională de la una la 6 luni.

Jurnalul unei femei simple

  

(adus in blogosfera românească de către Corcodusa)

Astazi,

1 Martie, prima zi din luna si inceputul primaverii, zice lumea din trecut.

Afara

O vreme urata, ciudata, nici prea frig, nici prea cald, de plimbare nici nu se poate vorbi. Caldura oprita peste tot, frig in case.

Ma gandesc,

Ca au trecut 4 ani de la pandemie. Prima zi am inceput c raceala, frisoane, durerid e cap, noapte nedormita. Primele orele ale zilei am fost mai mult in adormire. Cum se face ca, mereu in cele mai importante zile ale anului eu ma simt rau cu sanatatea? 

Simt ca...

Parca am inghitit o farmacie intreaga si nu mai imi revin. O amorteala a trupului. Raceala si-a dat arama pe fata cu mine azi noapte cu o febra oribila. 

Sunt recunoscatoare

Ca am putut veni la munca si stau pe picioare.

In bucatarie

Frigiderul are ceva alimente in el dar nimic facut concret, ciorba pe terminate, tocana terminata. Nimic pregatit pentru acest weekend. Ceai, paine prajita, gustarele si rontaiala.

Citesc 

Maurice Blanchot - Spatiul literar. Grea cartea, pe alocuri ma depaseste si ma impresia ca citesc in alta limba. Dar imi place grozav atat cat inteleg dintr-o pagina. 

Vizionez:

Un film pe Netflix: Tanara adulta.

Ascult:

Sper:

Sa ma fac bine in acest weekend. Prea multe zile am bolit si nu mai suport. Ieri raceala a atins cote maxime. Azi ma simt in adormire trans, nu mai stiu ce este... sper sa ma fac bine!

Planuri

Toate planurile au ramas in aer din cauza ca m-am imbolnavit in ultima perioada. Nu am reusit sa fac nici curat cum trebuie in casa. Am nespalata gresia de o saptamana, noroc ca nu stam la curte sa avem noroi pe talpi. Abia am reusit sa tin pasul cu gatitul si spalatul vaselor in bucatarie. Cu greu m-am urnit in aceasta perioada.

Imi doresc

Sa ma impac oamenii cu care m-am certat. Nu im place cand sunt certata cu cineva. Sa ma pot reapuca de scris, am facut o pauza prea lunga. 

Am invatat

Sa imi port singura de grija, cand sunt bolnava si cand nu sunt. Sa nu mai astept la nimeni cu mana intinsa.

Fotografii: 

Am facut prea putine spre deloc. M-am cam suparat in ultima vreme si nu am fost nici bine cu sanatatea. Nu am avut starea necesara sa merg la fotografiat. 

Am reusit sa prind luna acum o saptamana si jumatate de la balcon. 

Am reusit sa ies cu fi-miu putin in parc.

Ce am primit de 1 martie de la colegi 

Jurnal de suflet (3/2024)

 

(adus in blogosfera românească de către Corcodusa)

Astazi,

O zi din saptamana aceasta... 

Afara

Desi s-a incalzit fata de acum 2 zile soarele e mai ascuns. Norii par sa se sparga. Sa speram ca gerul a plecat la el acasa la Polul Nord si vine o vreme mai blanda. 23 de grade e ceva si un vant aiurit. Cerul a fost prea rosu in aceste zile. Straniu.

Ma gandesc,

Cum am ajuns intr-un punct al vietii in care parca totul este doar despre ce ma doare azi si ce mancare sa fac azi. Dar as vrea sa schimb ceva din viata mea  sau ceea ce am acum sa modific putin si sa imbunatatesc. Sa nu traiesc cu teama zilei de maine, ca nu mai sunt, ca nu mai pot sau nu mai merge nimic. Am nevoie de liniste interioara si exterioara. Prea mult zgomot a fost in viata mea in ultimii 40 de ani si ceva. 

Simt ca...

Ma uit la mine cum imi pierd vremea scriind despre altii, despre ce au scris altii, promovez pe altii si nu ma aleg cu nimic din povestea asta. Asa ca, simt ca a venit vremea sa trec in tabara mea. Sa scriu despre mine si despre timpul meu. Satula sa tot promovez pe altii si sa le dau altora idei. E vremea sa schimb asta, cred ca, a fost suficient cat am exersat si am conturat acel curaj de a incepe sa traversez o alta strada.

Sunt recunoscatoare

Ca pot face depresiei si anxietatii. Ca pot sa merg si sa fac anumite treburi. Ca ceea ce am acum e rodul a multor nopti nedormite, a multor suferinte si drame care s-au stins intr-un fel sau altul.

In bucatarie

Supa de legume crema cu piept de pui. Cartofi piure cu pui la rotisor. 

Citesc 

Gelu Ionescu - Anatomia unei negatii, partea despte Camil Petrescu si Nae Ionescu. 

Marcel Proust - In cautarea timpului pierdut, primul volum. Acum inteleg eu de ce a fermecat atatea generatii de oameni acest roman.

Vizionez:

https://www.jpl.nasa.gov/images?page=8

Ascult:

Sper

Sa fac ceva cu durerile astea de mijloc cu care ma lupt de cateva luni bune, sa ma apuc de un program de gimnastica.

Planuri

- sa curat gresia si aragazul

- sa ies la o tura prin Centrul Vechi sau in oras

- sa mai scriu la articolul pentru revista vad ca nu ma avant prea mult la scris, nu pricep unde a disparut acel entuziasm

- sa mai si citesc

- sa fac o plimbare in Herastrau.

Imi doresc

Sa reusesc sa incropesc ceva si sa ma straduiesc sa fac lucrurile sa mearga

Am invatat

Ca nu am nevoie de prea multe lucruri in jurul meu ca sa imi fie bine.

Fotografii

Februarie

 Finalul lui ianuarie m-a gasit linistita si plina de bucurie ca sa pot intra in luna februarie plina de entuziasm

Ascult cu drag:

Am trait atatea stari intr-o singura zi. Nu varste ci stari, varstele la mine nu prea le simt intens, doar sciatica imi aminteste ca nu mai am 16 ani, asta cu siguranta in mod repetat se intampla.

Eu simt ca viata trece oricum peste noi, timpul oricum se scurge ca un fluid dar as vrea sa-mi recapt doar o mare parte din entuziasmul de acum 20 de ani, daca se poate fara naivitate si fara credulitate. Naivitatea mea mi-a stors puterile si gandurile. S-au cam terminat vremurile alea cand credeam orice. Dar nu asta e problema. Eu doar incerc sa inteleg acei oameni care au profitatd e naivitatea mea, cum au putut constient sa ma minta si sa ma foloseasca, asa ceva imi este peste puteri sa pricep. 

Ce imi doresc eu de multi ani? sa imi revin si sa ma alinize cu o liniste interioara ce permite sa imi reiau cititul cartilor. Inca nu am reusit sa trec de aceasta etapa. Inca am probleme, imi zboara gandurile si cu greu reusesc sa lecturez consecvent.

Am inceput Casa Alcibiade a lui Radu Tudoran. Are ceva ce imi place dar si ceva ce nu imiplace, nu imi dau seama ce... la un moment dat simteam ca bate cimpii sau poate eu nu am fost suficient de isteata sa vad ce nu e in regula la primul volum. Si am zis: hei, sa nu uitc a e fictiune! 

O sa continuu, sa vad ce se pierde, ceva e super bine dar ceva nu imi place nu pot sa inteleg ce anume. Am cazut pentru o clipa in capcana realitatii sale. Dar aici marea magia a cartii de fictiune sa te prinda in capcana! Daca nu esti suficient de ager la subtilitati.

Inca am nevoie de linistire, se pare ca inca mai dureaza procesul acesta de adunare si aliniere a tot ce a fost dramatic in viata mea. 

Weekendul s-a lasat cu probleme de sanatate. Dureri de mijloc, baiatul a facut o idigestie urata. Mult asteptatul weekend nu ne-a gasit linistiti si sanatosi. Nicio iesire, nicio plimbare in parc. Cel mai greu e cand te doare ceva si nu stii ce sa mai faci sa treaca ca prin minune.

Mereu la fel

 E duminica seara, mi-am facut un ceai.

Stiu, mi s-a tot spus sa nu mai scriu asa ceva pe blog sau spatiu virtual, insa acest blog fiind mai mult pentru jurnale si chestii personale, simt nevoia sa scriu. 

Mereu acelasi refren, mereu la fel, mereu aud aceleasi propozitii, mereu aceasi placa spusaȘ nu am timp, nu se poate, doar cand se poate, nu am cum, divortez cand vreau eu, nu e treaba ta si lista poate continua.

Azi am fost foarte obosita si am avut multa treaba, intreaga zi m-am gandit cum sa celebrez despărtirea defintiva de doua lucruri care mi-au marcat, traumatizat existenta in ultimii 19 si respectiv 4 ani. Prima a fost ruperea legaturilor, finalizarea a tot ce aveam de impartit cu fostul si a doua ruperea unei relatii de 4 ani care nu a adus decat oboseala psihica, nervi și dezamagiri chiar daca am primit ajutor cand am avut nevoie, acel ajutor mi-a iesit pe nas.

Observ ca, tot ceea ce primesc ca ajutor, fie moral, fie financiar imi iese efectiv pe nas intr-un final.

Asa ca, daca azi am fost ocupata cu gatit, scrierea unui proiect pentru baiatul meu la scoala care era complicat pentru el, desi atat de simplu pentru mine care stiu sa fac documentare si cercetare pe subiecte, un pic de ordine. Mintea inca mi-a fost incarcata de tot ce s-a intamplat si inca este, dar as vrea de maine sa celebrez toate reusitele mele din ultima vreme insa nu am avut ragaz sa-mi dau seama de ele. 

Cum ar sarbatori cineva care isi gaseste linistea si identitatea?

Prima mea oprire as vrea sa fie la biserica, apoi fotografiat si apoi o cafea buna.

Mai am de organizat biblioteca personala. Sa ma pun pe scris si in curand incep pregatirea pentru scriere. Ar fi pacat sa nu scriu experientele mele de viata. Chiar daca voi scrie pentru a ma elibera de stres, furie, dezamagire. Nu, nu e despre vindecare si nici despre castig de bani. Nu vreau sa fie ceva mediatizat. Dar, inainte de asta va fi nevoie sa revin la numele de fata. E o procedura cam de durata.

Ma uit la diva la un serial nu e cine stie ce dar joaca Luke din Fetele Gilmore, imbatranit serios.

Mi-am propus sa ma rasfat maxim de azi inainte, mai mult de ce am facut de cand m-am mutat aici. Mai vreau sa ma organizez putin cu cheltuielile, sa fac bugetul pe luna februarie pentru ca am pe lista o iesire din Bucuresti.

Am inceput sa urmaresc un nou anime Solo Leveling. Dincolo de agresivitate si violenta se ascunde de fapt o lupta intre bine si rau, de autocontrol si invingerea proprii fricii.

Intre timp, mi-am mai pus niste intrebari personale, nu le gasesc inca raspunsul. Cel mai mult ma deranjeaza ca toata lumea pune presiune pe mine sa imi cumpar casa sa fac credit ipotecar si sa nu mai stau cu chirie, ma seaca chestia asta. Ce asa mare realizare ca esti proprietar ingropat in datorii? 

Chiar nu inteleg oamenii astia, daca ei au ajutor financiar si isi permit nu inseamna ca toata lumea se baga la asa ceva. Nici nu ma gandesc la asa ceva. Si mai rau de atat ca sa fac credit pentru o garsoniera, adica am plecat dintr-un lac si sa nimeresc apoi intr-un put? 

Si, mai rau sa trag sa am casa mea. De parca mai am 20 de ani si ma pot avanta in doua joburi si alte de astea, nu am facut eu asta la 20 de ani si fac la 50 avand sanatatea in pioneze aproape? 

Doamne fereste!

Ma multumesc cu ce am si cat pot duce. Eu nu sunt omul sa ma rup in doua pentru chestii materiale. Nu toti putem sa fim sefi, directori sau proprietari de case. 

Sincer? Nu ma deranjeaza de niciun fel. 

Mereu la fel? ma refeream la barbatii pe care i-am cunsocut dupa divort, toti la fel, niciunul diferit fata de fostul sot, am senzatai ca m-a blestemat pe bune in final... ca prea toti au aceleasi fraze dustructive. 

Pur si simplu am obosit. Nu ma mai invinovatesc pentru nimic. Am invatat multe lucruri din experientele avute. Am nevoie de liniste, o liniste atat interioara cat si exterioara.

Dar mai ales am invatat sa fac ceea ce e bine pentru mine ceea ce nu am fost de nimeni invatata

Sa fac ce simt si sa imi urmez sufletul asa cum am nevoie ca sa fac lucrurile sa mearga mai departe fara regrete si fara consecinte nefaste.

Intrebari

  Ai vrea să faci ceea ce faci acum, când vei avea 94 de ani? 

https://thequietlife.net/p/when-youre-94-questions-to-ask-yourself

Faina postarea si intrebarea de pe aceasta pagina.

De cand am descoperit substuck-ul am gast niste postari frumaose ce imi merg la suflet si am zis sa le pun si aici ca le pierd cu timpul.

Intrebarea asta chiar mi-a dat de gandit.

Tot de pe acest blog o alta postare lunga dar de aduceri aminte:

https://thequietlife.net/p/would-you-like-to-change-aspects

E joi. Gerul domneste peste oras. Ma intreb cum vom putea trece cu bine aceste zile de ger. Am inceput de aseara sa fiu mai prudenta cu caloriferele la consum. Unul singur e deschis nonstop, restul inchise toate. Facturile incep sa vina marite. Cred ca va fi dezastru pentru multi , daca nu deja este.

Ma simt cam obosita, desi ieri am stat acasa si in casa am dormit greu si prost. 

Am gatit doar pilaf o salata verde si peste cu mujedei de usturoi. Nu am facut mamaliguta desi imi propusesem. 

Imi doresc tare mult sa fiu mai pusa pe treaba si cu chef de scris in zilele ce urmeaza. 

Cu sanatatea nu o duc grozav, dar incep sa fiu pe linia de plutire cat de cat. Imi e groaza sa merg la medic. Stiu ca ma va pune pe alte drumuri si nu imi place. Mi-as dori sa treaca durerea aia prin gimnastica facuta sa nu mai fiu nevoita sa merg la medic. Am gasit sa cumpar un fel de orteza pentr sold, sa vedem ce poate face orteza aia si ce efecte are. Dureri de mijloc cred ca are toata lumea la un moment dat. Dar daca nu facem nimic si stam asa se agraveaza. Mai ales ca durerea e mai mult pe sold spre fesier si nu e ok deloc. Imi e teama sa merg momentan la doctor. 

Ce planific cu greu o vizita la tuns. Cumva sa imi iau inima in dinti si sa merg curand, parul arata groaznic, imi cade foarte mult in ultima perioada si nu e bine.

Odihna de o zi

 M-am trezit foarte greu ieri dimineata. Cu greu am ajuns la munca, am avut norocul sa nu pierd metrourile. Un pic de soare s-a ivit in oras. Zapada luceste. Nasul a curs pana am ajuns la munca. Aici e mai cald cat de cat unde lucrez. 

Ieri am inceput cercetarea pentru urmatorul articol. Merge greu pentru ca am ales iar o personalitate de care nu azisem pana acum o luna doua si cand am inceput sa citesc biografia, sa rascolesc bibioteca si anticariatele s-au adunat multe carti, materiale, reviste si articole. Va trebui sa fac o triere si sa ma opresc la un singur reper important, nu merge altfel. Spatiul din revista alocat nu e foarte mare si cumva sa nu il fac iar de cateva pagini ca la Camil Petrescu. Voi vedea.

In alta ordine de idei, aseara am citit o chestie: nu mai căuta nicioata un om care... nu te mai cauta... foarte greu mi-am dat seama despre ce este vorba dar stiu cui ii sunt adresate aceste cuvinte. Exprimarea e, in fine, intelegeti voi ce a vrut sa scrie. Ce sa scriu? uimita intr-un fel, dar ce pretentii sa am?

Astazi fiind zi libera m-am gandit ca nu ar fi rau sa fac si curatenie, sa bag o masina si eventual sa mai gatesc ceva,

Aseara am facut peste. Nu stiu cat de sanatos o fi ce am cumparat. Am fost in lidl aseara, aglomeratie fireste, am reusits a evit multe produse pe care le cumparam inainte. Ma refer la conserve si tot felul de mezeluri proaste. In scgimb am reusit sa prind niste rosii la oferta, castraveti si salate verde, cartofi rosii am luat de data asta, cei albi aratau urati. Carne nu am luat decat niste porcarii congelate gen nuggets ptr fi-miu. Nici nu stiu de ce cumpar. Lui ii plac. 

Carne de pui si de porc evit sa mai cumpar. In afara faptului ca s-a scumpit nu e ce trebuie sa fie. 

Verdeturi la greu, macar astea nu sunt atat de toxice fata de carnaraie.

Nu m-am simtit bine deloc ieri, mi-a fost rau de la ceva, nu imi dau seama ce, ca nu am avut deloc spor in tot ce am facut. Cu greu am reusit sa ma misc la cumparaturi si am mai stat si la o coada mare. 

Ma bucur ca azi ma pot odihni si pot face ce vreau eu. Am ajuns aproape de punctul in care imi decid singura timpul liber si asta e ceva rar de obtinut.

Imi proprun o anumita disciplina totusi in anumite activitati. Cu cititul vad ca am o mare problema, nu sunt consecventa si ma deranjeaza. Am carti destule de citit in camera mea, peste 30 de carti cel putin. 

Incerc sa citesc proza si fictiune dar nu imi iese de niciun fel, ma atrag pimele pagini apoi abandonez pur si simplu. Oare nu imi place atat de mult fictiunea?