Miercurea fără cuvinte

 

Așezământul cultural Brătianu 

Fosta piața Hala Unirii

Piața Universitate 

Terapie prin cercetare

 Dupa un an foarte greu in sfarsit ma linistesc incet, incet. In jurnal nu am mai scris. La job a fost un haos total, munca fizica la greu care momentan s-a terminat partial.Exista doua motive care ma tin la acest job, altfel cred ca as fi facut demult schimbarea. Din pacate, m-am atasat atat de mult de acest loc incat imi e greu sa renunt si sa plec in alta parte. Ani de zile am avut parte doar de dezamagiri, mici conflicte si nicio sansa de a evolua la timpul potrivit. Acum, acel entuziasm a pierit, acel optimism s-a dus... oamenii s-au schimbat, au plecat, au venit altii, totul e schimbator.

Saptamana ce a trecut am avut bucuria si sansa sa particip la o conferinta on line cu o tema diferita de ce studiez eu.

Mi-am dat seama ca studiez haotic. Simt nevoia sa ma adun. Sa pun pe hartie.

De ce studiez? 

De ce am nevoie sa citesc, sa fac cercetare?

Ei bine, asemeni unor mari scriitori care fara scris nu puteau trai, asa si eu...e o terapie pentru mine... terapie care nu o intelege mai nimeni de la job si sunt judecata pentru asta...

Cat traiesti ai nevoie sa cercetezi, altfel creierul tau incepe sa iti faca probleme. Observ ca, Covidul a facut ravagii: pierderea memoriei scurte, afectiuni al gatului, vederea a inceput sa fie cu probleme, obosesc foarte repede... lasa urme acest dusman invizibil, nici nu stiu cum sa-l numesc... ce adjectiv negativ sa-i asociez.

Am citit foarte multe randuri legat de tema pace cu tine in suflet, pace cu trecutul tau, pace cu destinul tau... si poate contiunua....

Ei bine, uneori ai nevoie sa-ti impui acea pace interioara, acea stare de bine pentru a putea sa lupti cu demonii interiori din trecut si din prezent... pana nu reusesti sa ingropi acei demoni care strica starea de bine lucrurile nu vor iesi asa ucm iti doresti.

Astea fiind spuse am trevarsat o perioada foarte grea, ultimi ani din viata este asemeni unui cosmar care nu se mai termina, blestemul parintilor m-a urmarit intreaga viata si inca ma urmaresc. Nu cred ca ultimul blestem asupra mea nu se va implini.

Sa merg la preot? si ce sa-i spun? cum singura am ales sa-mi distrug viata si nu pot fac nimic sa schimb asta? ce as putea sa spun unui om imbracat in straie de preot? cum ma mistuie zilnic situatia asta in care sunt? cum tatal copiilor ma urmareste pana si in vis noaptea si cum s-a transformat in ultimii 17 ani intr-un cosmar??? ce as putea eu sa zic? cum vreau sa plec in lume? cum m-am lasat abuzata emotional? ce sa-i zic? nu ar avea cu ce sa ma ajute....doar Dumnezeu ma poate ajuta.

Eu cred doar in Dumnezeu si in Allah. Nu mai cred in oameni.

Am scris despre Allah, desi nu am religia turcilor de cand am inceput sa studiez Imperiul otoman si pe cel Bizantin, ceva m-a apropiat de religia lor...nu am inteles de ce. Istoria Rusiei nu m-a impresionat atat de mult ca Istoria Turcilor, Imperiul Bizantin si Imperiul Otoman.

Conferinta la care am participat era despre India. Nu am reusit sa ma regasesc deloc in studiul Indiei si a lui Mircea Eliade... desi, sunt foarte impresionata de opera sa de cercetare usriasa. Acum am inteles ce caut in lumea operei lui Eliade. Are in opera sa ceva care ma ajuta, nu stiu exact ce, dar voi afla dupa ce voi citi Istoria religiilor. 

Am citit deja o mare parte din Memoriile sale pentru a ma ajuta sa imi clarific unele lucruri. Sa-mi dau seama exact cu ce sa imi irosesc timpul liber de acum incolo. Sa-mi dau seama ca nu voi reusi nicicand sa scriu asa cum mi-am dorit,imi lipseste acea capacitate de a pune proprozitiile in paragrafe cu un inteles logic si corent, consecvent si gramatical. Ei bine, partea gramaticala nu mai este atatd e critica fata de acum 4 ani, e mai imbunatatita insa lipseste acel har de insirare a ideilor consecventa si ordonate astfel incat cititorul lor sa fie captat si impresionat. 

Am observat unele scriei seci, reci si scrise artificial. Am simtit in scrierile lui Eliade, cele tiparite ca sunt putin modificate, nu stiu exact din ce punct de vedere, insa dupa ce am citit cateva pagini din manuscrisele sale originale diferenta a fost atat de mare incat abia atunci am inteles de ce nu mi-a placut niciodata Eliade. De ce nu am mai citit nimic dupa citirea romanului Maitrey, neterminat fireste.

Am observat ca multe texte scrise pe hartie de mana ajung modificate la tiparire, nu inteleg de ce. Multe isi pierd farmecul. Acum inteleg de ce alte carti de alti autori mi s-au parut anoste, proaste, porcarii etc. 

Sa va dau un exemplu, eu nu mai pot citi de cativa ani proza.

Ma simt destul de dezorientata momentan.

Opera lui Eliade are ceva magic, fie ea de cercetare, fie cea publicata in numeroase ziare si reviste,

Dar ma reintorc la Camil Petrescu curand.

Ma va ajuta aceasta mica ratacire in opera altui autor pentru a ma ajuta sa-mi largesc perceptia asupra textelor scrise din sfera religiei si filosofiei.

Proza nu ma atrage de niciun fel, desi sunt carti foarte bine scrise, totusi nu le pot citi deloc, nu ma pot concentra. 

A trecut vremea cititului de proza, desi sunt titluri de carti de top din toate punctele de vedere.

Trebuie sa ma adun, dar problemele persoanle nu-mi dau pace. Ma tulbura prea mult.

Emotii

 Ultima zi de școală... Prima zi de vacanță 

Toți suntem în anumite momente mai mult sau mai puțin ipocriți. Cel mai mult mi,a plăcut sa vad cum este în ultima zi de școală și prima zi de vacanță.

Cum sa fie?

Usurata ca se termină cu drumurile, grijile și emoțiile.

Bucuroasă ca a venit vacanta.

Eu îmi amintesc de ultima zi de școală în clasa 3,a mandra ca am primit și eu o tresa... cred ca asa ii spunea... era o chestie care punea pe umeri la cămașă uniforma noastră din perioada comunismului.

Sunt și acum mandra de mine ca nu m,am lasat copleșită de acele note, de acea rușine a familiei ca nu am fost premianta și nu am fost la olimpiade.

Am fost rușinea familiei ptr ca nu am luat note mari, nu am fost premianta etc.

Toți au reușit să ia premii, olimpici etc. 

Am fost cel ai bolnăvicios copil din familie... o familie care nu mai exista decât resturi rătăcite prin tara sau cine știe prin ce tari. 

Motivul principal din cauza căruia viata mi a stat de multe ori in loc.

Si, totuși... Brene Brown vorbea de acele momente de vulnerabilitate din viata unui om.

Am învățat sa mi accept destinul, proastele alegeri pentru alții.

 

Totuși, alegerile devin proaste din momentul in care dam rateu.

Nu mi,am făcut planuri.

Stiu doar ca as vrea sa ies undeva la munte 3 zile.

Momentan aștept sa vina concediul.

Am reînceput mica mea autoterapie, momentele mele cu mine, mici reprize de relaxare.

 

Bine ai revenit vacanță.... te aștept cu drag concediule!!!!

Jurnalul unei femei simple (1/iunie 2022)

 

Jurnalul unei femei simple

 Azi

Jumatatea saptamanii...

orele pranzului.

Afara

Vremea s-a incalzit foarte mult, canicula a inceput sa fie simtita, ploaie mai putina si aer irespirabil. Abia suntem in iunie... sper sa nu fie asa pana la toamna vremea. Caldura asoaciata cu oboseala ma doboara. Ieri de exemplu am fost nu doar obosita ci si foarte molesita de la caldura, desi am dat drumul la aerul conditionat cu pauze.

 

Ganduri

Ca trebuie sa existe o măsură in toate lucrurile pe care le facem, o disciplina a timpului.

În sfârșit, unul dintre copii termina școală. Sa speram ca se termină fara incidente. Va fi bine și sa ne pregătim de vacanță. 

O vara întreaga deja avem în față. 

Zilele cu canicula sunt inutile, nu pot face mare lucru.

Din locuri din care invatam:

Ca poti fi disciplinat daca iti propui si mai ales impui ferm.

Sunt recunoscatoare: 

Pentru ceea ce am si pentru putinele momente cand ma simt bine cu organismul si imi fac treburile casei cum trebuie.

Din bucatarie:

Tocanita cu legume. Salata de vara.

Citesc:

Memorii, vol 1 de Mircea Eliade

Mircea Eliade Henry Pernet - Corespondenta 1961 - 1986. Dragul meu prieten.

Zilnic am reusit sa pun mana pe carte si sa citesc, ma uimesc cum am reusit sa trec de jumatatea primei carti. Sigur ca, nu le-am cumparat ci le-am imprumutat de la biblioteca in care lucrez, desi mi-ar placea sa imprumut carti de la biblioteca in care mi-am petrecut o buna parte din adolescenta. Biblioteca Sadoveanu. Am incercat odata sa intru si am intalnit niste priviri nu prea amicale, prietenoase. De ce cititorii sunt primiti cu priviri reci, oameni crispati, putini oameni sunt cu zambetul pe buze la intampinare. 

Am invatat din experienta proprie si unul dintre lucrurile pe care ii invat de cate ori am ocazia la instructajele profesionale este sa zambeasca.

Stiu, nu e usor cand stii ca acasa ai facturi, ai copii, ai piata de facut etc, Cunosc pe propria piele, totusi de poate.

 

Sper:

Sa terminam saptamana cu bine, inceputul a fost oarecum binisor. Sper sa se termine cu bine anul scolar al ambii copii. Cea mica, deja a primit diploma de absolvire. Mai au maine intalnirea de bun ramas. Nu au festivitate la clasele mici.

Ce mai mesteresc:

Momentan în faza de proiect. Ocupată cu finalizarea lucrărilor de școală a  copiilor.

 

 

Ascult:

 

Inspirationale:

 

Nu am asa rabdare sa ascult pana la capat, dar ma uit pe bucati. Mi se pare multa informatie pe care nu reusesc sa o aplic.

 

In casa:

Ordine. 2 saci cu haine triate pentru donat,

 

Planuri pentru urmatoarea saptamana/perioada:

- sa scriu mult

- sa citesc 

- sa trec cu bine aceasta saptamana.

 

Fotografii din arhiva personala:

 

Starea de bine

 Cred ca ar trebui sa printez o foaie pe care sa scriu ai grija de starea ta de bine

Ai grija ce oferi sufletului tău.

Ai grija sa zâmbești mai des.

Ai grija sa profiți de soare și de timp liber.

Ma bucur mult ca am scris dar nu am dat drumul la postare. Am avut multe momente in care am avut nevoie sa scriu, sa ma descarc si nu am apucat sa o fac pana la capat. 

Mi-am zis ca nu ma mai supar si nu ma mai consum.

Vreau sa zambesc mai des, sa ma bucur de ceea ce am si ceea fac. 

Va las pentru aceasta postare un flmulet motivational de la o persoana draga mie virtual, Lavinia Bratu din Timisoara. O doamna care m-a facut sa fiu mai atenta cu sanatatea mea, sa fac ceva pentru ea, sa misc si sa schimb cat pot stilul de viata. Inca mai lucrez la asta.

Sa aveti un weekend minunat.

Dimineața incepe cu tine

 Am citit undeva ca dimineata începe cu tine. Nu mai stiu unde exact. 

Dar, da asa este. Când deschizi ochii după o noapte  poate mai grea poate nu, primele ganduri, primele miscări si primele priviri trebuie asumate, indruamte, coordonate.

A trecut mult timp de cand nu am mai scris. Job-ul m-a dezamagit din nou, oamenii din jur cu care lucrez, o parte din ei. Simt de multe ori ca nu aici imi este locul, simt uneori ca daca sanatatea nu imi facea probleme sunt convinsa ca eram in alta parte. Sigur, cine nu ar fi incantat sa fie inconjurat de carti sid e umbrele trecutului? 

M-am reapucat de engleza si rusa. Insa, iar nu am reusit sa ma tin constant.

Constat ca imi lipseste un echilibru in ceea ce fac, o motivatie puternica...dar, ce sa fac in zilele cand gastrita imi da batai de cap? 

Saptamana asta a fost mai mult despre a simti ca esti prezent in ceea ce faci. Nu m-am simtit deloc prezenta, nu am simtit ca sunt acolo. Partea buna este totusi ca m-am ocupat foarte mult de copii in aceste ultime zile de scoala. Am fost cat de cat prezenta pentru ei. 

1 Iunie a fost despre ei partial. Jumatate din zi mi-am petrecut-o iar la pat. Mi-a fost tare rau si cu o zi in urma. Abia astept sa ajung la doctor, sper cumva la acest al treilea control sa dea de cap la ce se intampla cu mine si cu starile astea de rau care le am de ani de zile. Stari care ma impiedica sa-mi traiesc viata asa cum trebuie. 

Cei mai afectati sunt copii. I-am tinut foarte mult in casa din cauza mea.  

 

La finalul acestor randuri sigur cam a simt mai bine. Astept vacanta si concediu. Ma ingrozesc caldurile. Nu-mi place canicula. Ieri am avut ceva vreme pentru mine si nu am putut sa profit la maxim, caldura m-a doborat brusc si a trebuit sa merg acasa.

 

Iata ca, planurile de pe hartie nu le pot aplica. Sper sa reusesc sa gasesc leac pentru gastrita asta stupida. Sunt pe tratament dar se pare ca nu e ce trebuie. Nu mai pot manca orice, cum mananc ceva gen fast food a doua zi am niste stari de rau de nu se poate. 

Doamne, sper in acest weekend sa fiu mai bine si sa pot macar face curatenie in casa daca nu pot pleca pe undeva sa bantui.