Iarna grea

Poate ca ne sperie iarna ce este dar bucuria de a fi si a exista trebuie mereu sa o avem.

O dimineata in care cu greu ne-am trezit. Parca nu reuseam sa gasesc lucrurile, drumul spre scoala mi s-a parut o eternitate, agitatie,  dar am reusit in final, partial, sa facem totul ca la carte.
Este o saptamana mai grea. Pana ne obisnuim dupa vacanta, iar cu treziri, pachetele, sfaturi, indrumari, teme si ghiozdane.

Am dormit agitata, nu stiu ce am avut. Un milion de ganduri imprastiate si haotice. Sper sa fie bine

Saptamana ce a trecut am facut multe fotografii. Mi-am dat seama ca este singurul lucru care ma tine pe linia de plutire si imi da energie. A devenit un fel de dependenta. Parca imi umple golul acela ramas dupa toate relatiile avute, toate esecurile mele, toate insuccesele profesionale si toate rateurile.

A fost un inceput de an mai greu. Parca nu-mi vine sa cred ca am lasat 2018 in spate si am trecut in noul an. Ianuarie parca e asa un intermediar intre anul vechi si anul nou.

Anul acesta vreau sa ma ocup mai serios de pasiunea mea arhitectura si fotografia. Merg impreuna.
Pentru ca, fotografiatul a inceput chiar datorita arhitecturii, povestilor de istorie, frumusetilor ratacite si pierdute in acest oras, parca obosit, tracasat, frustrat si agitat.
Parca nici cladirile nu mai au acel deja vu, parca nici pasarile cerului nu mai sunt cum erau candva.

Minunatului meu oras din care nu as crede sa ma mut vreodata, desi imi doresc tare mult o casa la curte, cu doua pisici si un motan, o gradina micuta si un gard inalt maro.

Cartea lunii ianuarie

Pentru ca anul trecut a fost un an greu, incarcat, tensionat cu stres si multe alte probleme mi-am lasat cititul pentru anul acesta. Si cum am multe carti pe care le-am inceput, le-am citit doar primele pagini in ziua cand le-am achizitionat. Anul acesta m-am gandit sa ma reapuc in forta de citit. Asa ca, am ales o carte care chiar merita sa o respir si sa o cercetez si la propriu si la figurat, nu doar de dragul de a ma simte importanta, in niciun caz asa ceva, departe de mine.
Niciodata nu am fost in stare sa fac o cronica de carte sau o recenzie sau mai stiu eu ce comentarii stralucite, as zice ca sunt catastrofa la jonglat cuvinte in cateva randuri.

Cartea care am inceput-o anul trecut si am lasat-o, nu stiu din ce varii motive balta si asezata sus pe un raft al asa zisei biblioteci suspendate pe perete, vorba vine biblioteca, de fapt sunt niste placi de lemn prinse de perete.

Am ales pentru luna ianuarie cartea unei Doamne cu o cultura extraordinara, iti povesteste despre istorie cum povestesc eu despre biblioteca, cursiv si bine documentat. Recunosc, ma suprinde cu fiecare paragraf citit din carte, e uimitor cum descrie starea acea de fapt reala si nu fantezista, basme pentru copii si alte balarii gen zboara porcul sau alte fantsmagorii. Ce e si mai suprinzator este ca in multe randuri ma recunosc si ma vad pe mine, atinge in unele proprozitii mintea mea plina cu basme pentru copii.

Nu stiu daca reusesc sa o termin asa repede, adica mai devreme de jumatatea lunii, ma straduiesc. Insa, nu as crede pentru ca o carte nu se citeste asa ca un ziar. Eu trebuie sa ma poticnesc in propozitii, sa le notez, sa le adnotez.
Nu recomand siblinieri si adnotari pe cartile imprumutate. Sigur, am obiceiul asta prost de care nu reusesc sa ma debarasez sa-mi subliniez propriile carti, nu e in regula, trebuie sa lucrez la asta neaparat.

Cartea aceasta despre care va povestesc e una din cartile trecute in lista aia mare de care ma voi ocupa in curand, titlul de carte ce va trece prin act testamentar si nu glumesc pentru fiica mea.

Cartile au valoare prin continut, iar acele titluri din cartile mele din care eu am invatat, eu am evoluat si am progresat vor ajunge la fiica mea. 

O alta parte de carti din biblioteca le voi dona bibliotecii unde am evoluat, invatat si iubit tot ce inseamna iluzie, sperante desarte si porci zburatori.

Fiul meu nu citeste, nu-i place si pace. Nu il pot forta la ceva ce nu va face momentan, plus ca majoritatea cartilor sunt destinate lumii feminine decat spre masculine.

Si pentru visatorii ca mine si pentru cei care au impresia ca totul pica din cer am gasit un fragment destinat alora care inca se uita pe cer si au impresia ca in loc de ciorii vor vedea niste porci care vor zbura spre norii invizibili ai prostiei.

 Despre aceasta carte voi mai scrie, momentan am ajuns la pagina 21 in nici doua zile, am reluat-o de la prima pagina. Cartea nu trebuie citita cu intreruperi pentru e ca si cum te-ai intrerupe la jumatatea mancatului unei prajituri delicioase. Stiu, e o comparatie poate aiurea dar alta nu mi-a venit in cap.

So, cititi carti dar in format tiparit nu electronic. 

Cuvantul anului 2019

Un obicei preluat de la Irina dulce casa

Cuvantul acestui an nou insumeaza practic dorinele mele puse pentru acest an.

Am ales pentru acest an cuvantul INTELEGERE

Pentru ca imi doresc mai degraba intelegere intre oamenii din jur decat alte lucruri. Vreaus a fie anul in care sa ma simt inteleasa si acceptata cu tot ce am.

Sa inteleg si eu lucruri care nu le pot accepta ca fiind parte din viata mea. Sa inteleg oamenii din jur.
Sa inteleg momentele de liniste, de certuri si conflicte, de apatie, de resemnare si de acceptare.

Imi doresc sa fac mai multe fotografii dar pentru asta trebuie sa cumpar un aparat foto si anul asta chiar o voi face la momentul potrivit.

Mai putine certuri si multa libertate.
Multa iubire si liniste.
Realizari personale si profesionale.

Sincer nu am facut nicio lista pentru acest an. Nu am avut nicio treaba cu asta. De obicei aveam facuta, scrisa si asa mai departe. Dar de data am intrat in an cu alta stare de spirit si din alt punct de vedere emotional.

Trebuie sa am grija de sanatate mai mult pentru ca anul trecut jumatatea anuluia  fost de cosmar cu santatatea.

Intelegere ca trebuie sa fac sport, intelegere ca trebuie sa imi repar din dantura, intelegere ca trebuie sa fac ceva legat de aspectul meu exterior si interior. Intelegere ca trebuie sa fiu mai activa legat de job.
Si lista poate continua.

Rezumatul anului 2018

Daca as incepe cu luna ianuarie al acestui an, cred ca mi-as aminti doar de sesiunea grea de la facultate si de proiectele pe care nu reuseam sa le mai termin. Apoi ar fi faptul ca a aparut un om care mi-a facut doar probleme pana in vara. In septembrie i-am spus adio. In lunile acestui an, am trait tot felul de experimente placute si neplacute.

Esenta anului a fost studiile terminate. Bucuria ca am realizat si eu ceva.

Am avut si certuri cu tatal copiilor, ca de obicei. Conflicte care nu se vor termina decat atunci cand copiii vor implini 18 ani.

Job-ul a devenit mai mult decat ce a fost pana in toamna. A devenit locul marilor pasiuni, locul marilor realizari si a ambitiilor profesionale.

Fotografiatul a devenit o parte importanta a activitatilor de zi cu zi. Anul ce urmeaza imi doresc un aparat de fotografiat. Telefonul nu ma mai multumeste, ba chiar de ceva vreme evit sa mai fac poze cu el. Nu e acelasi lucru.

Copiii sunt si ei o parte importanta din viata mea. M-am ocupat de ei cat am putut si cum am putut. Sunt mandra de V ca a reusit sa progreseze la scoala si de B care a inceput sa invete si sa recunoasca literele alfabetului. S-a integrat excelent la clasa 0. Totul e multumitor. 

Daca as face un rezumat al anului ar fi acela de lupta dintre depresie si fericire. Finalul: fericire

Finalul anului m-a gasit fericita si multumita. Chiar daca nu mi-am gasit omul potrivit cu care sa iau viata de la 0, zic eu ca lucrurile merg mult mai bine fata de finalul anului trecut.

Am neglijat scrisul foarte mult in ultima vreme, insa am reusit sa ma ocup putin si de mine ca femeie, am trait mai mult in real decat in virtual, am avut nevoie de aceasta pauza.

Au fost momente bune dar si rele. Certuri cu fostul sot, parca nu se mai termina cu santajele lui si amenintarile, cu reprosurile si cu conflictele astea. Simt ca, parca nu au final, desi stiu ca nu vor dura o vesnicie.

Momente minunate cu copiii, momente cu mine, momente frumoase la serviciu, momente superbe la facultate, momente la muzee si alte locuri din acest oras.

Am reusit sa plecam si din Bucuresti, dar nu a fost o plecare reusita din punct de vedere financiar, nu am calculat cum trebuie si nu a fost asa cum voiam sa fie.

Ceea ce stiu este ca anul viitor vreau sa nu mai traiesc experientele neplacute dina cest an, mai ales cel privind spitalul. Fara certuri, fara conflicte si liniste.

Cele mai minunate momente au fost atunci cand am fotografiat, cand au terminat copiii scoala si gradinita si cand am avut forta financiara sa cumpar ce ne dorim. 

Din pacate, luna ianuarie va debuta cu mersul la un avocat pentru a cere lamuriri privind custodia copiilor. In ce situatie am reusit sa ajung. Stiu e vina mea si doar a mea. Mi-am ales prost cu cine sa fac copiii. Doi copii minunati si deosebiti. Sanatate sa fie si liniste.

Un an trist si pacatos as scrie. Un an in care am invatat multe lucruri. Imi doresc ca viata sa imi ofere si alte lucruri minunate fata de cele care le-a oferit pana acum. Cer mai mult, dar nu de la om care se limiteaza si nu il intereseaza decat propria persoana, ci de la viata in general.

Ce am invatat in acest an si ce am fost invatata, de parca nu stiam, sa imi urmaresc doar propriile interese si propriile placeri.

Ceea ce nu am vorbit si nu am scris a fost despre recunostinta: sunt norocoasa in final ca am un job, asa cum e el, o casa care nu e ce am visat eu si e casa fostului sot cu care imi scoate ochii de fiecare data in discutii, doi copiii minunati si frumosi, har la scris si desen desi nu prea ma tine de ele, ca am trait tot felul de momente ciudate si singuratice.

Ce imi doresc in acest moment? ca Dumnezeu sa faca imposibilul posibil.

Jurnalul unei femei simple

Pentru azi
Duminica, orele 13.00

Afara
Nu e foarte frig. O vreme bunicica de iesit sau facut curatenie.

Ma gandesc
Incerc sa adun toate realizarile din acest an.

Din locruile de unde invatam
Ca viata e asa cum ne este data de la Dumnezeu si sa nu uitam ca alegerile gresite le platim mai devreme sau mai tarziu.

Sunt recunoascatoare
Pentru momentele frumoase petrecute in ultima luna. Momente cu mine si cu cu cei dragi.

Din bucatarie
Miros de ciorbita si legume.

Citesc
Articole pe dezvoltare personala.

Ceea ce astept
Sa reusesc sa pun la punct toate programele decuratenie, ruyine si obiceiuri.

Ce mai mesteresc
Incerc sa construiesc un coltisor pentru printesa mea.

Ascult:
 




In casa
Lumina, ordine si bucurie. Lumanarea de adevnt arde si ea. M-am tinut de acest mic obicei.

Unul dintre lucrurile mele preferate
Linistea, zambetul copiilor si joaca cu copiii.

Ce nu-mi place:
Glumele proaste care dor.

Vreau:
Sa fac luna casa in aceasta minivacanta.

Mi-as dori sa:
Sa fiu mai puternica si sa nu mai las gandurile negative sa imi dicteze starile emotionale.

Planuri de weekend
Sa fac ordine in casa, joaca cu copiii si planificare pentru zilele urmatoare.

Un articol:
Care sunt nevoile esentiale intr-o relatie?

O fotografie draga mie:

 Si pentru ca in doua zile vine si sarbatoarea mult asteptata mai ales de copii, va urez tuturor sarbatori frumoase, linistite si cu bucurii de la cei dragi.
Fata de Craciunul trecut, as putea sa scriu ca anul acesta s-au schimbat multe in viata mea. Cel mai mult imi doresc sanatate si putere de munca.

Provocare ratata

Cea mai frumoasa saptamana care a fost in care am trait cele mai frumoase momente. Momente cu copii, momente cu mine.
Poate ca ar fi trebuit sa am mai mult timp liber sa ma bucur de minuni frumoase date de Dumnezeu.

Mi-am creat un obicei de a aprinde acea lumanare. Simt ca, lumina ei parca se straduieste sa alunge tot ce e rau, energii negative lucruri rele si alte lucruri care nu aduc bunatate in casa.

Pasul cel mai greu a fost sa implementez un program al copiilor de stat pe ecrane.

Dar
Incepusem provocarea cu Postul Craciunul dar am dat rateu. Nu pot sa o continui. M-am straduit macar pentru copii. Nu am putere sa trec mai depare inca. Sufletul meu e inca marcat.
Craciunul este despre familie.
Am incercat partial sa tin provocarea in picioare. Nu am reusit.

Insa, in acest timp am adunat momente frumoase cu mine si despre mine. Am continuat fotografiatul. M-am bucurat de vreme, de copii si de iubire. M-am bucurat de carti, cafea, cadouri si multe momente in care am luptat cu negura trecutului.
Mereu am reusit sa ies invinsa, dar data asta am iesit invingatoare. Am castigat o batalie importanta pentru mine, un cui pentru episodul de recidivarea depresiei.

Se apropie Craciunul. Nu am reusit sa fac mari schimbari in casa, insa una si buna. O modificare esentiala ce a schimbat holul casei. Acum cu placere pot aplica misiunile sistemului FlyLady.
Ador sa fac cumparaturi. Cine nu adora? Sa fim seriosi.
Sa schimb si presul de la usa, sa pun alte covorase pe jos, jaluzele, eheee cate am de schimbat. Si cine nu viseaza o casa frumos zugravita cu de toate in ea?

Intre timp a fost si Mos Nicolae care a fost destul de darnic, sa zic asa.

Ce a fost si mai important pentru aceasta perioada? Ca m-am apropiat altfel de Dumnezeu si mai mult de atat i-am vorbit si fiului meu despre Dumnezeu. Sa se roage, sa incerce sa inteleaga ca e singurul care ne protejeaza de cele rele si cei rai. El ne ajuta sa avem forta si putere sa muncim si sa luptam in viata. A ascultat dar nu a avut nicio reactie inca.
Sper in forta lui Dumnezeu ca va descurca lucrurile incurcate si va rezolva pe cele grele, va corecta pe cele gresite. Il las pe El sa imi arate drumul spre iubire si fericire, implinire si bucurie.

Va las ceva  frumos preluat de pe alt blog azi descoperit de la:
danieladelibas 

 

Miercurea fara cuvinte