Miercurea fara cuvinte

Prima ninsoare...

Primi fulgi de nea pe care i-am zarit in acest an au fost vineri seara. Daca nu am fi mers la lidl sa facem mici cumparaturi, probabil ca nu am fi avut bucuria de a-i vedea. Cu limba scoasa sa prindem vreun fulg ametit.

Bucuria celor mici, ma intreaba daca scoatem sania, posibil sa o scoatem curand daca va mai ninge. Dimineata am inotat chiar la propriu prin mocirla, zapada si apa. Toate bordurile pline. Balti de colo colo, apa acoperita de zapada. Nu e o experienta prea grozava.

A trecut si weekend-ul. La Guadeamus nu am reusit sa ajung, oricat mi-am dorit. Ca de obicei weekend-ul il petrece acasa fara sa ies pe undeva. Saptamana intreaga destul cat ma plimb de colo colo, serviciu, scoala si cumparaturi. 

In schimb, am reusit sa vad un film, sa fac un pic de curat, sa ma odihnesc. Copiii s-au jucat, au si iesit pana la urma. A trecut un weekend plicticos in final. 

M-am gandit mult si la scris, insaposibil sa imi fi trecut acel entuziasm avut in urma cu ceva timp. Posbil sa renunt definitv la idee. Mai nou am inceput cu fiica mea sa desenam, coloram... chestii copilaresti.

O cafea si  sa incepem saptamana cu energie si bucurie.

 Nu inainte de a medita pentru azi la umatoarele lucruri:

o postare de a lui Joyce Meyer:

Nu eşti din întâmplare în locul în care eşti. Dumnezeu te-a pus acolo ca să poţi rodi.

Meditaţi la asta azi!

Craciun binecuvantat - saptamana 1

E primul an in care ma incumet sa intru in aceasta provocare.
Sper sa si reusesc sa ma tin de ea ca de cealalta.

Propunerile pentru prima saptamana pentru mine:

De a ma pregati pentru calendarul de advent. Am facut intr-un an dar nu l-am finalizat.
- lumanaricile tot pe Irina am gasit un articol pe intelesul meu  coronita-noastra-de-advent
- De a reusi sa cumpar o biblie
- sa fac ceva deosebit cu fiica mea crafturi sau diverse activitati specifice
- sa citesc cu ea carti specifice sarbatoarei

Adevarul este ca as vrea sa fac mai multe chestii deosebite dar din cauza oboselii acumulate nu reusesc decat partial sa ma ocup de aceste activitati.

Mai am si terapia fiului meu. Programul de dimineata se pare ca nu e punctul meu forte. Am incercat sa ma trezesc mai devreme si nu merge. Mai devreme de 6,30 nu reusesc.

Daca la provocarea din octombrie am reusit cu fiica mea sa cumparam o candela, sper in aceasta luna sa reusesc sa cumpar si o biblie.

Cu ajutorul lui Dumnezeu sper sa reusesc sa fac curatenie in acest weekend, macar partial. De asemenea, mi-am propus sa merg la Gaudeamus, insa din pacate bugetul nu imi permite si acest lucru.

Nu am reusit sa fac aprovizionarea cu ce trebuie. Tot in acest weekend am planificat.

Voi incerca si ma voi stradui pe cat posibil ca anul acesta sa incerc sa nu mai ignor sarbatorile cum am facut de cativa ani incoace din n motive personale.

In saptamana asta vreau sa gasesc si colindele de craciun, am cateva CD-uri cine stie pe unde ascunse.

Miercurea fara cuvinte....

Obiceiuri si provocari

Citind azi o postare de a Irinei si inca a unei bloggerite de afara care a lansat niste provocari deja aici: christmasblogchallenge
 unde am gasit minunate fotografii tot felul de chestii haioase...


Ei bine, intrebarea mea este alta al carui raspuns nu stiu daca il voi gasi prea curand: pana anul acest uram sarbatorile, am avut tot felul de depresii sic aderi, nici nu prea m-am agitat prea tare sa fac chestii de Craciun. Am incercat, insa o lasam balta imediat.

Ma intreb ce mai inseamna pentru mine Craciunul si sarbatorile aferente lui?

Sigur, il pot sarbatori pe blog, facebook si poate cumva ma pot motiva sa fac ceva acasa pentru copii.

Ciudat este ca, anul acesta am inteles ca e o sarbatoare care trebuie privita altfel, cu alti ochii si cu un motiv diferit fata de cel pe care il aveam pana anul asta. Anii trecuti am considerat-o inutila, urata si enervanta din cauza la ce mi s-a intamplat de-a lungul anilor. Din cauza necazurilor avute si nu numai.

Mi-as dori anul acesta cumva sa nu mai cand iar in depresie sau tristete de sarbatori sis a am ceva actiune, activitate si bucurie ca vin sarbatorile. Sa nu mai raportez totul la ce s-a intamplat, sa nu mai vad Craciunul ca pe ceva inutil ci ca pe ceva magic, ca pe o sarbatoare care sa aduca liniste si pace in suflet si in casa.

Anul acesta am gasit un motiv mult mai frumos care sa ma faca sa ma bucur de sarbatori, un motiv care m-a ajutat mult sa trec anul acesta prin multe incercari si probleme financiare. Da! Anul asta voi celebra cumva, gasesc eu modalitate de sarbatori cea mai magica si miraculoasa sarbatoare Craciunul.

Mi-am promis ca anul acesta nu voi mai face scene si mofturi si ca voi sarbatori si celebra altfel pentru ca sunt datoare lui Dumnezeu pentru tot ce a facut acesta an pentru mine. Sunt multe de scris. Insa, ma voi opri aici. 

Da, voi sarbatori in acest an toate sarbatorile pentru ca indiferent de probleme si necazuri, Dumnezeu va fi mereu alaturi de mine si ma va scoate mereu din incurcaturi. Ca semn de multumire macar atat sa fac si eu: sa celebrez sarbatorile.

Asa ca, pornim la drum de maine sa celebram cu tot ce este nevoie.

Asa cum v-am obisnuit nu voi porni singura la drum ci alaturi de cateva mamici bloggerite care mi-au fost alaturi in aceste luni, nu foarte usoare. Sper si ele sa raspunda la provocarea deja lansata de Irina, Laura si sper sa mai gasesc... le adaug imediat ce prind de veste.

Intr-o alta postare voi povesti ce as vrea eu sa fac in prima saptamana a provocarii.

Dar pana atunci as vrea sa scriu despre pasiunea mea care imi aduce starea de bine: fotografiatul...

Zilele astea am reusit sa merg in doua reprize la fotografiat. Simteam nevoia sa ma desprind un pic de rutina zilnica. 

Ceva deosebit am fotografiat la Muzeul Ion Mincu din cadrul Universitatii de Arhitectura. Din pacate muzeul este inca inchis. As vrea sa va scriu ca sunt mai multe exponate acolo, unele nu le-am vazut inca. Am remarcat lucrari interesante.

Sa fim sanatosi ca le vom vedea pe toate.

Jurnalul unei femei simple

Pentru azi
10 noiembrie 2018, orele pranzului

Afara
Putin mai rece, senin, cu putin soare...

Ma gandesc...
Cum am reusit in ultima luna sa ma concentrez mai mult asupra, in acelasi timp si asupra copiilor.

Din locuri din care invatam...
Sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem deja.

Sunt recunoscatoare... 
Pentru ca am trecut cu bine aceasta saptamana destul de incarcata si pentru ca printre altele am gasit timp putin si pentru mine. Sunt recunoascatoare pentru terapia lui V. Sunt recunoascatoare pentru ca pot fotografia din nou si scrie. Am avut o perioada foarte grea cu sanatatea si nu am mai putut sa fac multe din lucrurile pe care le incepusem cu ceva timp in urma.

 Din bucatarie...
Miros de cafea, iaurt cu cereale si paine prajita.

Citesc...
O carte nostalgica si plina de drame interioare: Straini de Beatice Holdon.
Sper sa reusesc sa o si termin pana la Craciun, la cum citesc eu...

Ceea ce astept...
Sa reusesc pana la finalul anului sa cumpar cateva lucruri in casa. Am o mica lista de anul trecut facuta. Acum o refac din nou, ca tot vin sarbatorile de iarna.


Ce mai mesteresc...
Terapie cu V. Fise, tabele, liste....


Ascult...




In casa...
Putina dezordine, un pic de frig si multa treaba de facut.

Unul dintre lucrurile mele preferate...
Fotografiatul cladirilor vechi, fantanilor arteziene vechi si cerul cu ale lui schimbari.

Ce nu-mi place...
Sa stau la cozi, sa se blocheze usa de lift si sa nu imi pot duce la final unele din lucrurile puse pe lista.

Vreau...
Sa am mai multa rabdare cu anumite situatii.

Mi-as dori sa...
Sa plec un weekend din oras cu copiii. 

Planurile de weekend...
Terapie cu V., ordine prin casa, cateva momente speciale cu Bia, ordine in dulapurile cu haine si sa pun conopida la murat.

Un articol pe care il citesc...
Nu exista o cale catre fericire. Fericirea este calea 

 O fotografie draga mie...

Un extras de pe un blog din afara...

 

I-ați un moment să stai liniștit în recunoștință pentru tot ce ești. Faceți o listă a tuturor calităților, talentelor, momentelor de dăruire, de îngrijire, de bunătate, de frumusețe, de strălucire, de creativitate pe care le-a dat propriul vostru. Lăsați lista să depășească.

sursa: /6-simple-steps-to-love-yourself-more/ 6 pasi simpli ca sa... 

Atmosfera aia...

Nu am reusit niciodata sa inteleg oamenii care adora atmosfera din cluburi, restaurant. Nu stiu de ce nu am putut sa fiu si eu un om ,,normal,,. 

Mai degraba as merge la fotografiat cladiri decat in cluburi de noapte. Unii merg sa danseze altii sa socializeze sau mai eu stiu altceva.

In orice caz, mereu am considerat o pierdere de timp sa stai intr-un loc cu prea multe lumini si fum. Dar multora le place, e un stil de viata al lor. 

Ei bine, eu nu am reusit sa intru in mediul asta, nu ma prinde. Nu-mi plac petrecerile, adunarile, pur si simplu ma deprima, nu le gasesc rostul la unele dintre ele. Sigur, aniversarile sunt prilej de revedere cu cei dragi, dar nu despre asta scriu, astea sunt normale si firesti.

Incerc sa inteleg de ce unii prefera sa-si petreaca timpul atat de artificial?

Nu am reusit sa vad nimic bun in ceea ce se intampla in cluburile de dans. Parca e o scena cu niste actori neplatiti. Un cerc vicios.

Postarea a inceput de la un slogan stupid citit azi pe facebook legat de familie.

Am ajuns in era in care fiecare face cum il taie capul, se gandeste doar la el sa-i fie bine. Sa oferi cam greu, sa astepti sa ti se daruiasca si nu se intampla atunci nu esti bun de nimic ca om.

Multi oameni au ajuns sa prefera singuratatea, sa traiasca viata in alt mod decat cel normal si firesc. Multi fug de relatii, fug de responsabilitati, le cresc nivelul de nepasare.

Ceea ce ma doare pe mine nu este faptul ca unii prefera sa bantuie noaptea cluburile ci falsitatea oamenilor, rautatea si egoismul care tinde sa creasca si mai mult.

De exemplu, ieri pe un grup cineva postase o chestie care ascundea de fapt un sondaj, era o chestie de market dar nu stiu cati si-au dat seama, fireste ca s-a ajuns la comentarii rautacioase si nepotrivite. 

Trebuie sa invatam sa privim si ce se ascunde in spatele multor lozinci si postari gen citate.

Sunt oameni care nu mai iubesc simplitatea si nu mai pot darui din suflet si fara sa astepte ceva la schimb.

Se spune ca atunci cand daruiesti cuiva ceva se intoarce inapoi de la alta persoana in alta perioada de timp.

Si asa este.