Am trecut si trec printr-o perioada destul de ciudata
Mi-am inceput dimineata cu cateva minute din acest video:
Intre timp am reusit sa fac umbra in casa. Soarele dimineata pana la 14.00 parca ma viziteaza direct in camera. Nu se mai putea. Nu mai am forta sa indur calduri cum am indurat unde am stat pana acum un an si jumatate la ultimul etaj, aerul conditionat nu mai facea fata, cred ca avea probleme cu freonul sau ceva de genul.
Caldura excesiva aduce si intreruperi cu energie electrica, aseara am stat o ora is ceva fara curent, noroc ca facusem racoare in casa si am rezistat.
Desi afara pare mai racoare in casa tot zapuseala este, luna asta a fost ceva de groaza, noaptea am dat drumul la aerul conditionat si noaptea, odihna e varza, noroc ca am fost si inca mai sunt in concediu, dar si concediul trece imediat, nu am toata vara concediu, as fi vrut dar nu am atatea zile sa acopar doua luni intregi platite.
Diminetile sunt destul de grele pentru mine, nu imi place sa dorm dupa ora 8 pentru ca ma trezesc cu dureri de cap, mai bine atipesc peste zi decat sa dorm mult. Noptile fiind mai mult nedormite in ultima perioada m-am straduit sa nu mai dorm a prost, plus ca imi scurteaza ziua de concediu si de relaxare. Si cand incep munca o sa vreau sa dorm mult.
Sigur, să fiu mai optimistă. Dar sunt momente când optimismul nu te mai ajută, când e mult prea târziu să înțelegi că optimismul e atunci când lucrezi la ceva conștient, liniștit nu pe repede înainte, nu presat și nu constrâns.
Timpul nu ajută optimismul cu nimic. Să lupți cu starea de bine să fie permanent acolo și poate determina o formă sigură de amăgire.
Optimismul uneori nu mai are sens. E o stare permanentă de amăgire. De cele mai multe avem impresia că dacă ne lipsim de rugăciuni și ne lamentăm în asemenea fraze cu siguranță va fi bine.
Nu!
Sub nicio formă!
Optimismul e un fel de praf în ochi.
Rugăciunea este cea mai puternică armă împotriva stărilor de rău.
Nu cred în altceva decât în puterea rugăciunii!
Și nu caut cărți cu rugăciuni gata scrise, ci doar acele care vin din suflet.
Sigur că ajută să am o idee cum se roagă oamenii în Biserici. Sigur ca, e bine să citesc cărți, dar adevărata rugăciune e scrisă doar în sufletul meu.
Din curtea Bisericii Sf Antim Ivireanu, anul 2023.
Simplitatea rugăciunii venită din suflet este cea mai frumoasă si plăcută, dă o stare de liniște sufletului.
Să trecem cu bine și această saptămână de foc. Seamănă a un fel de lockdowmn pandemie, doar că e despre vreme.
Zilele astea parca ar fi scoase din cub de gheata si bagate in cel mai aprig foc selenar.
Aseara la ora 9 si trecut peste simteam inca zapuseala. Parcul plin de grupulete si grupuri de oameni. Noi am iesit de la film. A ales fii-miu sa mergem de ziua lui si la Cinema City. Nu pot sa scriu ca am fost incantata, ma simteam ca la gradinita. Dar multumita in sinea mea ca mai copilareste inca. Am vazut filmul Sunt un ic ticalos cel cu minionii. Sala nu era nici jumatate. Ultima oara cand am fost la film anul asta tot cu fii-miu sala era aproape plina, cu exceptia randurilor din fata era ocupat tot.
Va pun trailerul:
Fara gandacii aia ar fi fost mult mai frumos filmul. Eu nu suport gandacii, fi-miu imi zicea ,,hai, mami sunt doar desene...,, bleah. In zona in care locuiesc avem de aia mari. E si normal pentru ca suntem foarte aproape de parc si vin din canale. Nu stiu daca mai fac dezinsectie cei de la administratia blocului. Sa speram ca mai cheama iar ca s-au inmultit ingrozitor, geamurile le tin inchise mai ales pe cel de la baie.
Ieri arata asa:
Cand am iesit erau 39 de grade undeva spre ora 19,00. Cu greu am rezistat. Hidratare maxim, saruri, apa cu lamaie. Ma bucur ca sunt in concediu perioada asta. Din pacate nu am avut cum sa imi iau toata vara, undeva in august ma reintorc pe la jumatate. Sa speram ca nu vor fi tot asa temperaturile.
As avea multe de scris despre acest subiect, insa amintirile sunt atat de dureroase incat nu vreau sa mai scriu despre ce a fost ci doar despre momentul actual:
Doar atat: La multi ani fiului meu si sper sa fie bine in viitor, sa ne descurcam cu marele examen de cosmar la anul bacul sis a fim mai ales sanatosi.
Ziua oficiala este azi, 12 iulie dar si-a serbat,o pe 10 iulie, oricum ar fi trebuit sa se nasca pe 11 de fapt, dar din motive nestiute de nimeni s-a nascut noaptea pe 12 iulie, la doua ore dupa ziua de marti 11 iulie.
Pentru mine e un subiect inchis, unul trist si neinteles, neputincios si fara raspunsuri, unul in care nu m-am simtit deloc aliniata cu mine si nici nu o sa ma simt vreodata in viata asta, poate in alta, dar le-am luat cum au venit in final, daca asa a decis Dumnezeu am acceptat si m-am resemnat.
Dar azi, azi nu este doar despre mine ci si despre fiul meu care a implinit azi 18 ani. Am facut tot ce mi-a stat in putinta sa aiba o zi memorabila: a serbat cu baietii, sora lui si ceilalti intr-un loc de joaca mai scump si mai special Laser Max, dar el a ales si am respectat alegerea lui.
Marturisesc ca nu mai stiu cum sa scriu si ce sa scriu despre toate emotiile traite in ultimile 2 saptamani si despre marile dezamagiri avute, neasteptat sprijin moral si indiferenta.
Toata nebunia asta cu mersul la analize, doctori apoi statul in spital cateva ore bune mi-a dat peste cap practic toata existenta. La job nu am mai putut fi cum trebuie, am dat gres cu anumite chestii, nu am mai putut fi la parametrii optimi ca altadata.
Ma lupt cu emotiile interioare si nu reusesc sa le gestionez.
Apropo de asta am pus ochii pe o carte dar e cam scumpa, oare merita banii?
Am eseuat cu articolul, l-am facut mult prea lung, mult prea haotic si nu a fost validat pentru publicare, ci pus cumva in ghilimele de rigoare diplomatic la rezerva. In perioada asta am constientizat ca scrisul asta de articole nu e de mine, a devenit brusc o pierdere de timp si fara niciun beneficiu pentru mine. Daca la finalul unui demers nu simti niciun fel de implinire sau o schimbare a starii de bine e momentul sa renunti.
Pe de alta parte insist pe treaba cu scrisul textelor marunte pentru revista Literatura de Azi. Sigur ca, am probleme, inca, cu exprimarea gramatica, dar doar scriind des le inlatur. Am citit un text de acum 10 ani si mi-am pus mana in cap! Dar sincer nici chef nu am sa ma apuc de invatat gramatica, carti am, Slava Cerului, nu duc lipsa de asa ceva, dar cheful ala si motivatia aia a disparut complet. Nici sanatatea fizica nu ma mai lasa ca altadata, controlul auspra ei in anumite momente este inexistent.
Mi-am dat seama ce fel de carti sa citesc si care ma si ajuta. Am tins catre studiul filosofiei, desi sincer nu inteleg mare lucru din textele ,,greilor,, filosofi antici, ma depasesc, dar exista si texte pe care dupa simpla citire fara efort le inteleg si le si interpretez.
Timpul e o arcada fara piloni si niciodata nu stim cand se poate prabusi.
Mai jos link catre ultimul mic text cu tenta filosofica.
Mi-am gasit locul aici la aceasta revista on line. Marturisesc ca nu am luat-o prea in serios la inceput, insa acum dupa cum veti vedea pe site lucrurile sunt serioase:
Mi-am revizuit atat de multe ganduri in ultima perioada, probabil pe fondul la tot ce am trait in ultimile saptamani si am intelesca, fiecare dintre noi avem la un moment dat un loc al nostru, fie ca ne place sau nu.
Parerea mea este ca, acel loc ni-l facem singuri sau il gasim singuri. Daca cineva iti spune ,,nu e locul tau aici,, sa fii sigur ca acolo e ceva despre tine nu despre cel care iti spune asta.
Am invatat sa imi dau pauze. Sa evit presiunea si tensiunea. Sa pun sanatatea pe primul loc, inaintea jobului de data asta.
E prima data cand ma resimt si simt ca nu sunt ok la job deloc. E prima oara in 20 de ani de munca cand simt ca nu ma mai aliniez cu mine. Nu mai simt entuziasm si pasiune. Simt ca pasiunea de a lucra cu cartile se stinge pe masura ce inaintez in varsta. Imi dau seama ca nu mai e o pasiune, e doar un loc de munca si atat. Pun pe seama starii precare de sanatate!
Ma straduiesc in acest concediu sa ma odihnesc, sa ma fac bine, sa imi revin, deci cu caldurile astea nu as crede sa fiu zen. Si sa scriu mai departe texte, fie ele banale sau cu tenta filosofice.
web ceva despre limite dar nu stiu daca mai este free open
Un exercitiu interesant pe care l-am facut in dimineata asta legat de job, rezultatul este unul trist.
Te invit să iei o foaie de hârtie și să-ți rezervi câteva minute
într-un spațiu în care știi că nu poți fi întrerupt/ă. Ideal ar fi să
scrii de mână, pe hârtie, chiar dacă telefonul sau laptopul îți sunt
deschise și poți nota în ele :)
Apoi ai doar câțiva pași de urmat, sub forma unor întrebări:
Pune pe hârtie situațiile* din viața ta în care simți că ești, dar nu 100% implicat/ă
Răspunde la întrebările de mai jos, tot în scris:
De ce ești acolo [relația respectivă, colaborarea respectivă, grupul respectiv, job-ul respectiv, ete.? ]
De ce ai avea nevoie în plus ca să te implici 100%?
Cu ce te ajută că ești acolo?
Ce te reține să ieși?
Ce simți la gândul că poți să ieși de acolo? Scrie primul cuvânt care-ți vine în minte.
E nevoie si de acest moment tu cu tine cand simti ca nu mai poti!
In zilele de sarbatoare simt o energie si o pofta de viata altfel. Dar azi m-am trezit cu ganduri de recunostinta pentru tot ce ma inconjoara si pentru oamenii care au pus un gand pentru mine si m-au ajutat dupa posibilitatile fiecaruia prin rugaciuni, bani si incurajari.
,,Viata este o abundenta si fiecare alege ce face si cum face, fiecare alege pentru el...[...]...Cum este relatia pe care o ai cu tine?...
* concentreaza-te asupra locului in care vrei sa ajungi, nu asupra starii din care pleci *
,,Ceea ce cauta ei, oamenii ar putea gasi intr-o singura floare sau intr-un singur strop de apa...,, Antoine de Saint-Exupery/micul print.
Bucatareli:
Am dat de un site, probabil sa fie vechi, cred ca poate am mai intrat cine stie cand....
Afara e deja canicula inca de la ora 11.00, nici nu vreaus a ma gandesc ce va fi mai incolo. De iesit doar la magazin am iesit, magazinul aglomerat si eu care credeam ca nu e nici deschis, da de unde. Azi cuminte la repaus pana maine dimineata. Nu am carat multe dar am luat ceva produse, mai ales mancare. La mu nca o sa evit caratul pe cat posibil ca vad nu e ok inca sa car.
Sper azi sa fiu in stare sa ma ocup putin de ingrijire personala, igiena e stricta, dar acolo o pensare ceva, sa vedem.
Am inceput aceasta postare cred ca de 5 ori. Sper acum s-o duc pana la final.
Nu voi scrie despre ce a fost, ci de spre ce este azi dupa ce a fost!
Starea de sanatate s-a inrautatit, insa acum sunt la refacere, inca stau cu emotii unde in subconstient daca rezultatul biopsiei va fi ok. Inca ma gandesc de ce nu mai reusesc sa scriu cum imi pun in minte. Articolul ultimul nu a fost aprobat pentru tiparire ci dosit la ,,rezerva,, din motive ca nu am respectat numarul de caractere.
Asa ca, daca mai vreau sa public la revista bibliotecii voi fi nevoita sa respect noile cerinte emise si stabilite de catre redactie, exact ce urasc cel mai mult: sa ma incadrez in niste tipare impuse de altii de mai sus, nu cei de la cei de la redactie sunt de vina, ba chiar au fost exagerat de ingaduitori si fermecatori cu mine, dar au de mai sus impuse niste limite, din pacate, pe care trebuie sa le respecte ca nu au incotro. Greu cu gazetaria asta, acum incep sa-i inteleg pe gazetarii timpului, nu e usor sa respecti niste termene si niste reguli, sa nu mai zic de limite.
Lasand la o parte frustrarea asta inutila. Peste altele, fii,miu a terminat cu brio clasa 11, el stie cum a reusit cu romana e cam praf, ca urmare de la 1 septembrie l-am anuntat ca va face meditatii ca sora lui, nu se poate sa altfel la ce teste sunt pentru bacc m-a luat capul, nici eu nu am fost in stare sa le rezolv cum trebuie si chiar am invatat in liceu pe vremea mea.... in anul 1992/1993.... Doamne! cat a trecut, nu fac socoteala!
Netflix si Prime TV: avand in vedere ca zilele astea sunt nevoita sa stau la refacere in pat dupa interventia chirurgicala am rascolit seriale si asa am descoperit serialul El Cid/Cidul mistoo varianta asta ultima facuta, mi-a placut si actorii au fost mai credibili, decorurile altfel, nu stiu ce sa zic, dar mi-a placut enorm. Am terminat si sezonul 3 del a Bridgerton, nu e cine stie ce mare serial, dar idea in sine plecand de la un tablou al lumii regale chiar mi-a placut, desi nu stiu de ce am avut la Netflix audio in japoneza... 👧👀 de la setari ceva am facut.
Gatit? nici vorba de asa ceva! chestii rapide facute la friteuza aia luata de pe e-mag air fly, nu am ales bine, dar o tin pe asta cat o tin si pe urma ma documentez sa iau una cum trebuie, asta e cam vraiste, cartoful crud nu il face cum trebuie ori inca nu stiu eu sa setez.
Planuri?
Nu am nicio idee acum pana nu ma refac si nu imi revin fizic. Psihic chiar vad ca suport destul de bine pe fondul unei tristeti. Sper in vacanta sa pot pleca cateva zile la munte, chiar am nevoie de cateva zile asa sa fie bine. In rest, sa vina concediu si multa relaxare, poate fac si o curatenie serioasa, sper...
In zilele astea libere ascult si niste discursuri filosofice si nu doar:
M-am straduit sa audiez si Cursul de Literatura la care particip in fiecare saptamana, dar din motive medicale am lipsit, sper saptamana urmatoare sa nu mai lipsesc pentru ca se apropie de final. La acest curs Dl Prof Cristea-Enache ne-a vorbit despre Dan Stanca, prozatorii de dupa 1990. La toamna dansul va tine un Curs despre Emimescu. In general, cursurile sunt de fapt o sinteza si in acelasi timp o trecere in revista sumara a teoriei, altfel abordat, alt stil de vorbi mai placut si obictiv.
Fireste, am mai comandat carti, le astept zilele urmatoare la easybox. De data asta am luat ca reper doua extreme: publicistica si filosofie. O carte despre publicistica marilor scriitori si cealalta Cele doua carti despre excelenta si progresul cunoasterii divine si umane, probabil discursuri despre framantari interioare raportate la univers. Voi vedea!
Ma lupt cu Garcia care a scris Un veac de singuratate, nu inteleg de ce nu m-a dat pe spate cartea asta, pur si simplu nu pricep, nici Maestrul si Margareta pe care am citit-o pana la capitolul cu Pilat din Pont, se zice ca e un reper a literaturii si filosofiei, cartea importanta din bibliografiile de la facultate.
Am fost si la Bookfest si fireste a fost splendid!
Iata si achizitiile insotite si de autografe:
Lansarea de carte a fost de istorie pentru mine: l-am cunoscut personal pe Domnul Sergiu Musteata (cel in albastru) si a fost pentru mine entuziasmul maxim al vizitei la Targ. Sa va scriu sincer aceasta lansare a fost si motivul principal pentru care am venit la Targul de carte, a fost ocazia perfecta sa-mi salut ca sa scriu asa locul unde s-au casatorit bunicii mei. Ceilalti nu stiu sa va scriu prea multe pentru ca era prima oara cand ii vedeam. Pe Doamna care vorbea la microfon din imagine o mai vazutsem la alte documentare, discutii pe Youtube dar nu despre Paul Goma.
Cea de langa este Doamna Flori Balanescu o Doamna exceptionala si cea care s-au ocupat in detaliu despre Paul Goma:
Am fost trista ca nu au fost asa multi, ma asteptam sa fie buluc, sincer va scriu chiar am fost extrem de dezamagita, in schimb la alte lansari gen romane proza sau mai stiu eu ce alte traduceri eseuri erau buluc.
Cealalta lansare la care m-am dus din respect pentru Dl profesor abia am gasit loc si scaun... Mi-am luat si cartea pentru ca era vorba despre un mare critic drag mie Alex Stefanescu care intre timp a murit in acest an. A scris multe cronici de carte exceptionale de-a lungul anilor. Obiectiv si patrunzator!
Iar la una dintre lansari a participat si vorbit febletea mea Ioana Pirvulescu pe care am prins-o din mers sa imi dea un autograf pe fila de garda a ultimului sau roman Aurul Pisicii, un roman de dragoste pe care cine stie cand il voi citi, e in biblioteca frumos asezata! Doamna a scris recenzii si cronici exceptionale in Romania Literara a anilor 90 si 2000+ Acum nu stiu cat mai scrie gazetarie, dar a devenit de curand modelul meu, asta nu o stie!
Una peste alta, am stat cateva ore la targ, dar ore de istorie pentru mine. Cand am ajuns acolo mi-a fost cam rau putin, dar mi-am revenit pe parcurs, m-am hidratat maxim, pacat ca nu am stiut de sarurile de rehidratare pe care acum le iau aproape zilnic, mai ales cand plec afara.
