(adus in blogosfera românească de către Corcodusa) |
(adus in blogosfera românească de către Corcodusa) |
(adus in blogosfera românească de către Corcodusa) |
Finalul lui ianuarie m-a gasit linistita si plina de bucurie ca sa pot intra in luna februarie plina de entuziasm
Ascult cu drag:
Am trait atatea stari intr-o singura zi. Nu varste ci stari, varstele la mine nu prea le simt intens, doar sciatica imi aminteste ca nu mai am 16 ani, asta cu siguranta in mod repetat se intampla.
Eu simt ca viata trece oricum peste noi, timpul oricum se scurge ca un fluid dar as vrea sa-mi recapt doar o mare parte din entuziasmul de acum 20 de ani, daca se poate fara naivitate si fara credulitate. Naivitatea mea mi-a stors puterile si gandurile. S-au cam terminat vremurile alea cand credeam orice. Dar nu asta e problema. Eu doar incerc sa inteleg acei oameni care au profitatd e naivitatea mea, cum au putut constient sa ma minta si sa ma foloseasca, asa ceva imi este peste puteri sa pricep.
Ce imi doresc eu de multi ani? sa imi revin si sa ma alinize cu o liniste interioara ce permite sa imi reiau cititul cartilor. Inca nu am reusit sa trec de aceasta etapa. Inca am probleme, imi zboara gandurile si cu greu reusesc sa lecturez consecvent.
Am inceput Casa Alcibiade a lui Radu Tudoran. Are ceva ce imi place dar si ceva ce nu imiplace, nu imi dau seama ce... la un moment dat simteam ca bate cimpii sau poate eu nu am fost suficient de isteata sa vad ce nu e in regula la primul volum. Si am zis: hei, sa nu uitc a e fictiune!
O sa continuu, sa vad ce se pierde, ceva e super bine dar ceva nu imi place nu pot sa inteleg ce anume. Am cazut pentru o clipa in capcana realitatii sale. Dar aici marea magia a cartii de fictiune sa te prinda in capcana! Daca nu esti suficient de ager la subtilitati.
Inca am nevoie de linistire, se pare ca inca mai dureaza procesul acesta de adunare si aliniere a tot ce a fost dramatic in viata mea.
Weekendul s-a lasat cu probleme de sanatate. Dureri de mijloc, baiatul a facut o idigestie urata. Mult asteptatul weekend nu ne-a gasit linistiti si sanatosi. Nicio iesire, nicio plimbare in parc. Cel mai greu e cand te doare ceva si nu stii ce sa mai faci sa treaca ca prin minune.
E duminica seara, mi-am facut un ceai.
Stiu, mi s-a tot spus sa nu mai scriu asa ceva pe blog sau spatiu virtual, insa acest blog fiind mai mult pentru jurnale si chestii personale, simt nevoia sa scriu.
Mereu acelasi refren, mereu la fel, mereu aud aceleasi propozitii, mereu aceasi placa spusaȘ nu am timp, nu se poate, doar cand se poate, nu am cum, divortez cand vreau eu, nu e treaba ta si lista poate continua.
Azi am fost foarte obosita si am avut multa treaba, intreaga zi m-am gandit cum sa celebrez despărtirea defintiva de doua lucruri care mi-au marcat, traumatizat existenta in ultimii 19 si respectiv 4 ani. Prima a fost ruperea legaturilor, finalizarea a tot ce aveam de impartit cu fostul si a doua ruperea unei relatii de 4 ani care nu a adus decat oboseala psihica, nervi și dezamagiri chiar daca am primit ajutor cand am avut nevoie, acel ajutor mi-a iesit pe nas.
Observ ca, tot ceea ce primesc ca ajutor, fie moral, fie financiar imi iese efectiv pe nas intr-un final.
Asa ca, daca azi am fost ocupata cu gatit, scrierea unui proiect pentru baiatul meu la scoala care era complicat pentru el, desi atat de simplu pentru mine care stiu sa fac documentare si cercetare pe subiecte, un pic de ordine. Mintea inca mi-a fost incarcata de tot ce s-a intamplat si inca este, dar as vrea de maine sa celebrez toate reusitele mele din ultima vreme insa nu am avut ragaz sa-mi dau seama de ele.
Cum ar sarbatori cineva care isi gaseste linistea si identitatea?
Prima mea oprire as vrea sa fie la biserica, apoi fotografiat si apoi o cafea buna.
Mai am de organizat biblioteca personala. Sa ma pun pe scris si in curand incep pregatirea pentru scriere. Ar fi pacat sa nu scriu experientele mele de viata. Chiar daca voi scrie pentru a ma elibera de stres, furie, dezamagire. Nu, nu e despre vindecare si nici despre castig de bani. Nu vreau sa fie ceva mediatizat. Dar, inainte de asta va fi nevoie sa revin la numele de fata. E o procedura cam de durata.
Ma uit la diva la un serial nu e cine stie ce dar joaca Luke din Fetele Gilmore, imbatranit serios.
Mi-am propus sa ma rasfat maxim de azi inainte, mai mult de ce am facut de cand m-am mutat aici. Mai vreau sa ma organizez putin cu cheltuielile, sa fac bugetul pe luna februarie pentru ca am pe lista o iesire din Bucuresti.
Am inceput sa urmaresc un nou anime Solo Leveling. Dincolo de agresivitate si violenta se ascunde de fapt o lupta intre bine si rau, de autocontrol si invingerea proprii fricii.
Ai vrea să faci ceea ce faci acum, când vei avea 94 de ani?
A inceput o noua saptamana, o noua zi de lucru... sa ne fie cu spor si cu bucurie aceasta saptamana noua.
Pentru ca, cu ceva timp in urma obisnuiam dimineata sa ascult zilnic cate o emisiune, cate o rugaciune si sa scriu pe blog, mi-as dori ca de azi sa ma tin de acest obicei.
Asa ca, am gasit un dialog interesan pentru azi si ceva despre amanare... despre amanare dimineata ii spuneam lui fi-miu ca amanarea de fapt e ceva pe care va trebui sa il faci, ceva ce trebuie sa termini ceea ce ai inceput.
Iata si un subiect delicat:
Despre amanare, probabil ca as fi cautat altceva, nu imi place sa fac reclama cuiva, insa altceva mai bun nu am gasit asa ca:
ciudat este ca acest video pe care l-am primit pe e-mail este vechi, ma gandeam ca vine cu ceva nou, insa e un video facut in 2020, abia acum am vazut acest detaliu.
De meditat:
Imi doresc tare mult sa fac mai multe lucuri in aceasta saptamana: sa scriu la articol si sa citesc mai multe pagini.
(adus in blogosfera românească de către Corcodusa ) Astazi, 1 Martie, prima zi din luna si inceputul primaverii, zice lumea din trecut. ...