sâmbătă, 2 martie 2024

Jurnalul unei femei simple

  

(adus in blogosfera românească de către Corcodusa)

Astazi,
1 Martie, prima zi din luna si inceputul primaverii, zice lumea din trecut.

Afara
O vreme urata, ciudata, nici prea frig, nici prea cald, de plimbare nici nu se poate vorbi. Caldura oprita peste tot, frig in case.

Ma gandesc,
Ca au trecut 4 ani de la pandemie. Prima zi am inceput c raceala, frisoane, durerid e cap, noapte nedormita. Primele orele ale zilei am fost mai mult in adormire. Cum se face ca, mereu in cele mai importante zile ale anului eu ma simt rau cu sanatatea? 

Simt ca...
Parca am inghitit o farmacie intreaga si nu mai imi revin. O amorteala a trupului. Raceala si-a dat arama pe fata cu mine azi noapte cu o febra oribila. 

Sunt recunoscatoare
Ca am putut veni la munca si stau pe picioare.

In bucatarie
Frigiderul are ceva alimente in el dar nimic facut concret, ciorba pe terminate, tocana terminata. Nimic pregatit pentru acest weekend. Ceai, paine prajita, gustarele si rontaiala.

Citesc 
Maurice Blanchot - Spatiul literar. Grea cartea, pe alocuri ma depaseste si ma impresia ca citesc in alta limba. Dar imi place grozav atat cat inteleg dintr-o pagina. 

Vizionez:
Un film pe Netflix: Tanara adulta.

Ascult:

Sper:
Sa ma fac bine in acest weekend. Prea multe zile am bolit si nu mai suport. Ieri raceala a atins cote maxime. Azi ma simt in adormire trans, nu mai stiu ce este... sper sa ma fac bine!

Planuri
Toate planurile au ramas in aer din cauza ca m-am imbolnavit in ultima perioada. Nu am reusit sa fac nici curat cum trebuie in casa. Am nespalata gresia de o saptamana, noroc ca nu stam la curte sa avem noroi pe talpi. Abia am reusit sa tin pasul cu gatitul si spalatul vaselor in bucatarie. Cu greu m-am urnit in aceasta perioada.

Imi doresc
Sa ma impac oamenii cu care m-am certat. Nu im place cand sunt certata cu cineva. Sa ma pot reapuca de scris, am facut o pauza prea lunga. 

Am invatat
Sa imi port singura de grija, cand sunt bolnava si cand nu sunt. Sa nu mai astept la nimeni cu mana intinsa.

Fotografii: 
Am facut prea putine spre deloc. M-am cam suparat in ultima vreme si nu am fost nici bine cu sanatatea. Nu am avut starea necesara sa merg la fotografiat. 
Am reusit sa prind luna acum o saptamana si jumatate de la balcon. 
Am reusit sa ies cu fi-miu putin in parc.










Ce am primit de 1 martie de la colegi 


miercuri, 7 februarie 2024

Jurnal de suflet (3/2024)

 

(adus in blogosfera românească de către Corcodusa)

Astazi,
O zi din saptamana aceasta... 

Afara
Desi s-a incalzit fata de acum 2 zile soarele e mai ascuns. Norii par sa se sparga. Sa speram ca gerul a plecat la el acasa la Polul Nord si vine o vreme mai blanda. 23 de grade e ceva si un vant aiurit. Cerul a fost prea rosu in aceste zile. Straniu.

Ma gandesc,
Cum am ajuns intr-un punct al vietii in care parca totul este doar despre ce ma doare azi si ce mancare sa fac azi. Dar as vrea sa schimb ceva din viata mea  sau ceea ce am acum sa modific putin si sa imbunatatesc. Sa nu traiesc cu teama zilei de maine, ca nu mai sunt, ca nu mai pot sau nu mai merge nimic. Am nevoie de liniste interioara si exterioara. Prea mult zgomot a fost in viata mea in ultimii 40 de ani si ceva. 

Simt ca...
Ma uit la mine cum imi pierd vremea scriind despre altii, despre ce au scris altii, promovez pe altii si nu ma aleg cu nimic din povestea asta. Asa ca, simt ca a venit vremea sa trec in tabara mea. Sa scriu despre mine si despre timpul meu. Satula sa tot promovez pe altii si sa le dau altora idei. E vremea sa schimb asta, cred ca, a fost suficient cat am exersat si am conturat acel curaj de a incepe sa traversez o alta strada.

Sunt recunoscatoare
Ca pot face depresiei si anxietatii. Ca pot sa merg si sa fac anumite treburi. Ca ceea ce am acum e rodul a multor nopti nedormite, a multor suferinte si drame care s-au stins intr-un fel sau altul.

In bucatarie
Supa de legume crema cu piept de pui. Cartofi piure cu pui la rotisor. 

Citesc 
Gelu Ionescu - Anatomia unei negatii, partea despte Camil Petrescu si Nae Ionescu. 
Marcel Proust - In cautarea timpului pierdut, primul volum. Acum inteleg eu de ce a fermecat atatea generatii de oameni acest roman.

Vizionez:


Ascult:



Sper
Sa fac ceva cu durerile astea de mijloc cu care ma lupt de cateva luni bune, sa ma apuc de un program de gimnastica.

Planuri
- sa curat gresia si aragazul
- sa ies la o tura prin Centrul Vechi sau in oras
- sa mai scriu la articolul pentru revista vad ca nu ma avant prea mult la scris, nu pricep unde a disparut acel entuziasm
- sa mai si citesc
- sa fac o plimbare in Herastrau.

Imi doresc
Sa reusesc sa incropesc ceva si sa ma straduiesc sa fac lucrurile sa mearga

Am invatat
Ca nu am nevoie de prea multe lucruri in jurul meu ca sa imi fie bine.

Fotografii









duminică, 4 februarie 2024

Februarie

 Finalul lui ianuarie m-a gasit linistita si plina de bucurie ca sa pot intra in luna februarie plina de entuziasm

Ascult cu drag:



Am trait atatea stari intr-o singura zi. Nu varste ci stari, varstele la mine nu prea le simt intens, doar sciatica imi aminteste ca nu mai am 16 ani, asta cu siguranta in mod repetat se intampla.

Eu simt ca viata trece oricum peste noi, timpul oricum se scurge ca un fluid dar as vrea sa-mi recapt doar o mare parte din entuziasmul de acum 20 de ani, daca se poate fara naivitate si fara credulitate. Naivitatea mea mi-a stors puterile si gandurile. S-au cam terminat vremurile alea cand credeam orice. Dar nu asta e problema. Eu doar incerc sa inteleg acei oameni care au profitatd e naivitatea mea, cum au putut constient sa ma minta si sa ma foloseasca, asa ceva imi este peste puteri sa pricep. 

Ce imi doresc eu de multi ani? sa imi revin si sa ma alinize cu o liniste interioara ce permite sa imi reiau cititul cartilor. Inca nu am reusit sa trec de aceasta etapa. Inca am probleme, imi zboara gandurile si cu greu reusesc sa lecturez consecvent.

Am inceput Casa Alcibiade a lui Radu Tudoran. Are ceva ce imi place dar si ceva ce nu imiplace, nu imi dau seama ce... la un moment dat simteam ca bate cimpii sau poate eu nu am fost suficient de isteata sa vad ce nu e in regula la primul volum. Si am zis: hei, sa nu uitc a e fictiune! 

O sa continuu, sa vad ce se pierde, ceva e super bine dar ceva nu imi place nu pot sa inteleg ce anume. Am cazut pentru o clipa in capcana realitatii sale. Dar aici marea magia a cartii de fictiune sa te prinda in capcana! Daca nu esti suficient de ager la subtilitati.

Inca am nevoie de linistire, se pare ca inca mai dureaza procesul acesta de adunare si aliniere a tot ce a fost dramatic in viata mea. 

Weekendul s-a lasat cu probleme de sanatate. Dureri de mijloc, baiatul a facut o idigestie urata. Mult asteptatul weekend nu ne-a gasit linistiti si sanatosi. Nicio iesire, nicio plimbare in parc. Cel mai greu e cand te doare ceva si nu stii ce sa mai faci sa treaca ca prin minune.

luni, 29 ianuarie 2024

Mereu la fel

 E duminica seara, mi-am facut un ceai.

Stiu, mi s-a tot spus sa nu mai scriu asa ceva pe blog sau spatiu virtual, insa acest blog fiind mai mult pentru jurnale si chestii personale, simt nevoia sa scriu. 

Mereu acelasi refren, mereu la fel, mereu aud aceleasi propozitii, mereu aceasi placa spusaȘ nu am timp, nu se poate, doar cand se poate, nu am cum, divortez cand vreau eu, nu e treaba ta si lista poate continua.

Azi am fost foarte obosita si am avut multa treaba, intreaga zi m-am gandit cum sa celebrez despărtirea defintiva de doua lucruri care mi-au marcat, traumatizat existenta in ultimii 19 si respectiv 4 ani. Prima a fost ruperea legaturilor, finalizarea a tot ce aveam de impartit cu fostul si a doua ruperea unei relatii de 4 ani care nu a adus decat oboseala psihica, nervi și dezamagiri chiar daca am primit ajutor cand am avut nevoie, acel ajutor mi-a iesit pe nas.

Observ ca, tot ceea ce primesc ca ajutor, fie moral, fie financiar imi iese efectiv pe nas intr-un final.

Asa ca, daca azi am fost ocupata cu gatit, scrierea unui proiect pentru baiatul meu la scoala care era complicat pentru el, desi atat de simplu pentru mine care stiu sa fac documentare si cercetare pe subiecte, un pic de ordine. Mintea inca mi-a fost incarcata de tot ce s-a intamplat si inca este, dar as vrea de maine sa celebrez toate reusitele mele din ultima vreme insa nu am avut ragaz sa-mi dau seama de ele. 

Cum ar sarbatori cineva care isi gaseste linistea si identitatea?

Prima mea oprire as vrea sa fie la biserica, apoi fotografiat si apoi o cafea buna.

Mai am de organizat biblioteca personala. Sa ma pun pe scris si in curand incep pregatirea pentru scriere. Ar fi pacat sa nu scriu experientele mele de viata. Chiar daca voi scrie pentru a ma elibera de stres, furie, dezamagire. Nu, nu e despre vindecare si nici despre castig de bani. Nu vreau sa fie ceva mediatizat. Dar, inainte de asta va fi nevoie sa revin la numele de fata. E o procedura cam de durata.

Ma uit la diva la un serial nu e cine stie ce dar joaca Luke din Fetele Gilmore, imbatranit serios.

Mi-am propus sa ma rasfat maxim de azi inainte, mai mult de ce am facut de cand m-am mutat aici. Mai vreau sa ma organizez putin cu cheltuielile, sa fac bugetul pe luna februarie pentru ca am pe lista o iesire din Bucuresti.

Am inceput sa urmaresc un nou anime Solo Leveling. Dincolo de agresivitate si violenta se ascunde de fapt o lupta intre bine si rau, de autocontrol si invingerea proprii fricii.

Intre timp, mi-am mai pus niste intrebari personale, nu le gasesc inca raspunsul. Cel mai mult ma deranjeaza ca toata lumea pune presiune pe mine sa imi cumpar casa sa fac credit ipotecar si sa nu mai stau cu chirie, ma seaca chestia asta. Ce asa mare realizare ca esti proprietar ingropat in datorii? 
Chiar nu inteleg oamenii astia, daca ei au ajutor financiar si isi permit nu inseamna ca toata lumea se baga la asa ceva. Nici nu ma gandesc la asa ceva. Si mai rau de atat ca sa fac credit pentru o garsoniera, adica am plecat dintr-un lac si sa nimeresc apoi intr-un put? 
Si, mai rau sa trag sa am casa mea. De parca mai am 20 de ani si ma pot avanta in doua joburi si alte de astea, nu am facut eu asta la 20 de ani si fac la 50 avand sanatatea in pioneze aproape? 
Doamne fereste!
Ma multumesc cu ce am si cat pot duce. Eu nu sunt omul sa ma rup in doua pentru chestii materiale. Nu toti putem sa fim sefi, directori sau proprietari de case. 
Sincer? Nu ma deranjeaza de niciun fel. 

Mereu la fel? ma refeream la barbatii pe care i-am cunsocut dupa divort, toti la fel, niciunul diferit fata de fostul sot, am senzatai ca m-a blestemat pe bune in final... ca prea toti au aceleasi fraze dustructive. 
Pur si simplu am obosit. Nu ma mai invinovatesc pentru nimic. Am invatat multe lucruri din experientele avute. Am nevoie de liniste, o liniste atat interioara cat si exterioara.
Dar mai ales am invatat sa fac ceea ce e bine pentru mine ceea ce nu am fost de nimeni invatata
Sa fac ce simt si sa imi urmez sufletul asa cum am nevoie ca sa fac lucrurile sa mearga mai departe fara regrete si fara consecinte nefaste.




joi, 25 ianuarie 2024

Intrebari

  Ai vrea să faci ceea ce faci acum, când vei avea 94 de ani? 


Faina postarea si intrebarea de pe aceasta pagina.
De cand am descoperit substuck-ul am gast niste postari frumaose ce imi merg la suflet si am zis sa le pun si aici ca le pierd cu timpul.
Intrebarea asta chiar mi-a dat de gandit.

Tot de pe acest blog o alta postare lunga dar de aduceri aminte:

E joi. Gerul domneste peste oras. Ma intreb cum vom putea trece cu bine aceste zile de ger. Am inceput de aseara sa fiu mai prudenta cu caloriferele la consum. Unul singur e deschis nonstop, restul inchise toate. Facturile incep sa vina marite. Cred ca va fi dezastru pentru multi , daca nu deja este.

Ma simt cam obosita, desi ieri am stat acasa si in casa am dormit greu si prost. 
Am gatit doar pilaf o salata verde si peste cu mujedei de usturoi. Nu am facut mamaliguta desi imi propusesem. 

Imi doresc tare mult sa fiu mai pusa pe treaba si cu chef de scris in zilele ce urmeaza. 

Cu sanatatea nu o duc grozav, dar incep sa fiu pe linia de plutire cat de cat. Imi e groaza sa merg la medic. Stiu ca ma va pune pe alte drumuri si nu imi place. Mi-as dori sa treaca durerea aia prin gimnastica facuta sa nu mai fiu nevoita sa merg la medic. Am gasit sa cumpar un fel de orteza pentr sold, sa vedem ce poate face orteza aia si ce efecte are. Dureri de mijloc cred ca are toata lumea la un moment dat. Dar daca nu facem nimic si stam asa se agraveaza. Mai ales ca durerea e mai mult pe sold spre fesier si nu e ok deloc. Imi e teama sa merg momentan la doctor. 

Ce planific cu greu o vizita la tuns. Cumva sa imi iau inima in dinti si sa merg curand, parul arata groaznic, imi cade foarte mult in ultima perioada si nu e bine.



miercuri, 24 ianuarie 2024

Odihna de o zi

 M-am trezit foarte greu ieri dimineata. Cu greu am ajuns la munca, am avut norocul sa nu pierd metrourile. Un pic de soare s-a ivit in oras. Zapada luceste. Nasul a curs pana am ajuns la munca. Aici e mai cald cat de cat unde lucrez. 
Ieri am inceput cercetarea pentru urmatorul articol. Merge greu pentru ca am ales iar o personalitate de care nu azisem pana acum o luna doua si cand am inceput sa citesc biografia, sa rascolesc bibioteca si anticariatele s-au adunat multe carti, materiale, reviste si articole. Va trebui sa fac o triere si sa ma opresc la un singur reper important, nu merge altfel. Spatiul din revista alocat nu e foarte mare si cumva sa nu il fac iar de cateva pagini ca la Camil Petrescu. Voi vedea.

In alta ordine de idei, aseara am citit o chestie: nu mai căuta nicioata un om care... nu te mai cauta... foarte greu mi-am dat seama despre ce este vorba dar stiu cui ii sunt adresate aceste cuvinte. Exprimarea e, in fine, intelegeti voi ce a vrut sa scrie. Ce sa scriu? uimita intr-un fel, dar ce pretentii sa am?
Astazi fiind zi libera m-am gandit ca nu ar fi rau sa fac si curatenie, sa bag o masina si eventual sa mai gatesc ceva,
Aseara am facut peste. Nu stiu cat de sanatos o fi ce am cumparat. Am fost in lidl aseara, aglomeratie fireste, am reusits a evit multe produse pe care le cumparam inainte. Ma refer la conserve si tot felul de mezeluri proaste. In scgimb am reusit sa prind niste rosii la oferta, castraveti si salate verde, cartofi rosii am luat de data asta, cei albi aratau urati. Carne nu am luat decat niste porcarii congelate gen nuggets ptr fi-miu. Nici nu stiu de ce cumpar. Lui ii plac. 
Carne de pui si de porc evit sa mai cumpar. In afara faptului ca s-a scumpit nu e ce trebuie sa fie. 
Verdeturi la greu, macar astea nu sunt atat de toxice fata de carnaraie.

Nu m-am simtit bine deloc ieri, mi-a fost rau de la ceva, nu imi dau seama ce, ca nu am avut deloc spor in tot ce am facut. Cu greu am reusit sa ma misc la cumparaturi si am mai stat si la o coada mare. 

Ma bucur ca azi ma pot odihni si pot face ce vreau eu. Am ajuns aproape de punctul in care imi decid singura timpul liber si asta e ceva rar de obtinut.

Imi proprun o anumita disciplina totusi in anumite activitati. Cu cititul vad ca am o mare problema, nu sunt consecventa si ma deranjeaza. Am carti destule de citit in camera mea, peste 30 de carti cel putin. 
Incerc sa citesc proza si fictiune dar nu imi iese de niciun fel, ma atrag pimele pagini apoi abandonez pur si simplu. Oare nu imi place atat de mult fictiunea? 





luni, 22 ianuarie 2024

Lunea

 A inceput o noua saptamana, o noua zi de lucru... sa ne fie cu spor si cu bucurie aceasta saptamana noua.


Pentru ca, cu ceva timp in urma obisnuiam dimineata sa ascult zilnic cate o emisiune, cate o rugaciune si sa scriu pe blog, mi-as dori ca de azi sa ma tin de acest obicei.

Asa ca, am gasit un dialog interesan pentru azi si ceva despre amanare... despre amanare dimineata ii spuneam lui fi-miu ca amanarea de fapt e ceva pe care va trebui sa il faci, ceva ce trebuie sa termini ceea ce ai inceput. 

Iata si un subiect delicat:


Despre amanare, probabil ca as fi cautat altceva, nu imi place sa fac reclama cuiva, insa altceva mai bun nu am gasit asa ca:


ciudat este ca acest video pe care l-am primit pe e-mail este vechi, ma gandeam ca vine cu ceva nou, insa e un video facut in 2020, abia acum am vazut acest detaliu. 

De meditat:


Imi doresc tare mult sa fac mai multe lucuri in aceasta saptamana: sa scriu la articol si sa citesc mai multe pagini.



Jurnalul unei femei simple

   (adus in blogosfera românească de către  Corcodusa ) Astazi, 1 Martie, prima zi din luna si inceputul primaverii, zice lumea din trecut. ...