Tradiția grâului pus la încolțit

Un obicei frumos care de trei ani l,am introdus în activitățile casei.
O tradiție pe as vrea să o respecte și copiii mei când vor fi la casele lor.

Un motiv in plus și de curățenie a locului sau coltului unde am așezat grâul încolțit. Vom vedea care dintre recipiente va avea succes.

Azi mai avea o activitate de tradiție pregătirea coroniței de advent. Cum generozitatea a venit în casa mea voi incerca sa o primesc și să nu mai sărim in acest an coronița de advent.

Ceea ce nu vreau să omit este că în acest an aranjarea coltului din fotografie am făcut-o cu drag și mulțumire.

Nu ai cum să  te apropii de Dumnezeu fără a face ceva, fără a citi mesajele lăsate, semnele ce le primești prin lucrurile ce îți par mărunte  și banale care fapt sunt cele mai esențiale in viața unui om.

Săptămâna recunoștinței

A fost o săptămână grozavă.
Nu pot scrie ziua recunoștinței ci săptămâna pentru că de foarte mult timp nu am fost atât de răsfățată de Dumnezeu.
Am avut multe bucurii momente frumoase, daruri generoase și multe clipe cu valoare educațională și culturală.

Zilele trecute am simțit și oboseală dar nu a mai contat foarte mult pentru mine atunci când am reușit să înving singura fara ajutorul nimănui căderile depresive.
Se spune că atunci când îți propui cu sufletul aprins o anume schimbare apar și oamenii potriviți in in viata ta fara sa,i cauți.
Programul 5a.m. a lui Dan Luca, surse motivaționale de pe pinterest, câteva cărți de psihologie, minunatele articole ale Irinei de la dulce casă și câteva momente scurte zilnice de rugăciune mă ajută în programul meu de terapie individuala.

Asa cum scriam in alta postare cred cu tărie în mine și în capacitatea mea de a învinge depresia, anxietatea și frustrările personale.
Și reușesc cu condiția să mă țin de program.

Generozitate, simplitate și frumusețe.

In aceasta seara eu și fiica mea am pus grâu la încolțit. Un aspect important in pregătirea acestei activități tradiționale a fost aranjarea uniforma a boabelor de grâu.
Un alt moment special cu fica mea a fost atunci când mi,a spus sa ne rugam la Dumnezeu să aibă grijă de grâu sa crească. M,a surprins plăcut.
O săptămâna minunată cum nu am avut de foarte mult timp.

A fost o zi de vineri excelenta și generoasă.
Ceea ce mă bucur este că am reușit să mă văd cu Irina autorul blogului minunat pe care îl recomand cu căldură și încredere Dulce Casă  căreia ii mulțumesc mult 🌼 o resursă inepuizabila de inspirație.
Vă asigur că blogul conține informații utile, recomandări sfaturi și multe lucruri legate de Flylady.

Un alt moment deosebit este revenirea entuziasmului de a citi cărți și nu mare mi,a fost surpriza sa găsesc un jurnal, carte despre care v,am scris într-o postare anterioara.

Un alt moment este pasiunea fiicei mele pentru matematică. In fiecare seara face singura exerciții. M,a surprins plăcut . Tare mi,as dori și fratele ei sa,i urmeze exemplul.

Nu degeaba am numit postarea săptămâna recunoștinței. Este prima oară când scriu despre acest subiect. Sunt recunoscătoare pentru toate emoțiile frumoase trăite și pentru momentele de valoare petrecute în această săptămână, ultima din luna noiembrie.

Alice Voinescu: un model pentru toate generatiile

In aceste zile, printre idei si carti, printre comunicari pasive si de suflet, printre rafturile bibliotecii am descoperit un volum gros de memorii: Jurnalul Alice Voinescu.

Nu, nu vreau sa scriu o recenzie sau o cronica de carte, nici pe departe iar pe de alta parte nu ma pricep la a cosntrui asmenea scriere care uneori incurca potentialul cititor in a citi sau nu cartea.

Nu stiu cati cititori pasionati ai literaturii memorialistice, cu precadere a jurnalelor scrise in limba romana exista, eu sper ca exista in numar destul de mare. Lectura unui jurnal din punctul meu de vedere nu se face asa la intamplare, haotic ci sistematic existand  un stil de lectura si parcurgere a textelor de acest tip avand in continutul sau informatii de tip jurnal/memorii.

 Cel putin in Jurnalul Alice Voinescu vei avea nevoie permanent de un creion si un caiet/fise de lectura pe care sa notezi o serie de informatii. Va asigur ca la finalul acestei lecturi o sa asimilati un bagaj informational de mare valoare, o sa aveti multe trimiteri de lectura si puteti construi/completa un adevarat sistem al valorilor proprii.

Pentru mine la prima vedere si prima rasfoire reprezinta o minienciclopedie literara, sociologica, filozofica, chiar psihologica, poate gresesc dar asa am perceput aceasta minunata carte pe care am descoperit-o acum doua zile si nu chiar intamplator.

Firul pe care l-am parcurs, fara sa vreau, este legat de vizionarea unor discursuri intelectuale ale Domnului Prof. Paleologu. Ca o paranteza, sigur, regret ca nu a ajuns in turul 2, nu ma prea pricep mai deloc la politica insa eu am ales tinanad cont de propriul meu bagaj informational achizitionat in urma anilor de studii si formare profesionala. 

Revenind la subiect, va scriu sincer ca regret ca nu am descoperit aceasta carte mai demult, ea a fost initial aparuta in anul 1997, fiind reeditata in anul 2002 de catre Editura Albatros. Cartea revizuita si completata asa cum ne informeaza in nota asupra editiei, cartea are 881 de pagini. 

Va imaginati ce grosime are cartea, formatul cartii destul de mare. 

Prefata este semnata de Alexandru Paleologu, tatal lui Theodor Paleologu despre care scriam anterior cu completari fireste de catre Doamna careia i-au fost incredintate caietele jurnal si din ce am inteles eu in urma citirii notei aupra editiei, chiar de Alice Voinescu.

De ce  recomand aceasta carte-jurnal? 

In randurile scrise gasiti o multitudine de informatii bogate despre viata culturala, nume celebre si personalitati, despre cum vedea viata si relatiile interurmane, despre agitatia capitalei de atunci, despre politica si istoria tarii... si mai pot continua... de aceea am si numit-o intr-un fel sau altul o frumoasa minienciclopedie intima de tip jurnal sau mai bine scris emotii si trairi adunate la un loc in cateva file bune!

Sigur ca, articole si evocari puteti gasi pe internet destul de multe, informatii sumare si biografie generala. Eu nu le-am citit, recunosc, am dat un search cum se spune pe google si mi-a afisat cateva rezultate. Am selectat si accesat un singur articol scris de catre Alexandru Popovici tiparit in Curtea de Arges din anul 2016, nr. 11.

Interesant si in acelasi timp suprinzator ca a fost prima femeie care a obtinut in anul 1913 un doctorat in filosofie in strainatate.

Bun si restul femeilor de pana atunci? o intrebare banala...

De la prima pagina am rezonat cu textul. Am gasit de la prima citire a catorva fragmente, randuri scrise cu suflet si din suflet, ganduri intime, opinii personale, adevarate lectii de morala si de viata chiar daca sunt scrise in alte perioada a istoriei.

Ce m-a incantat a fost sa descopar un nume, nu orice nume, un nume de referinta din pacate necunoscut pentru mine pana acum doua zile. 

Se intampla si in acelasi timp sa-mi placa foarte mult sa citesc literatura memorialistica (dar nu orice fel de literatura memorialistica pentru ca sunt carti in continut sec, de dragul de a fi scrise, la Alice Voinescu va asigur ca nu este cazul), framantarile sufletesti feminine, filosofia si istoria. 

De la Camil Petrescu care m-a incantat prin autenticitatea lui si neocratia sa pana la Alice Voinescu nu e un pas mare. Datorita studierii in profunzime a scrierilor lui Camil Petrescu reusesc acum sa deosebesc scrierile pline de valoare si autenticitate, cartile de valoare. Da, nu este de ajuns sa-l studiez doar pe Camil Petrecsu si gata, nu, in niciun caz, paralel am citit si alti autori din acea perioada. 

un fragment mic:

,, ... cand eram copil mi se cerea prea mult sa cedez. Mai tarziu, cedam din convingere, dar nu din temperament. Am trait pana acum doi ani in continua hartuire intre ce imi poftea inima si ce imi comanda ,,ce se cuvine". In fond, o teribila conformista - pe planul foarte inalt. Spontaneitatea doar un intelect. Acolo imi caut moralitatea si imoralitatea - gesturile mele sunt impersonale, conformiste. Ciudata vietate. Pana unde merge obiceiul! Pana la negarea instinctelor. Oare nu sunt nascuta asa? Radacina mai adanca a mea e in mama...".  extras de la p. 119

Un fragment in care ma regasesc aproape 100%

Iata ca si eu ma regasesc de la divort intr-o continua hartuire interioara, un conflict cu mine pe care ma lupt sa-i pun capat.

Cei care au cunoscut-o fireste ca ar fi scris altfel fata de cum am scris eu in aceasta postare. 

Un alt amanunt interesant descoperit in randurile cartii a fost ca a tinut prelegeri in Aula bibliotecii, Fundatiile Regale.

Ma bucur foarte mult ca s-a tiparit aceasta carte si chiar ii multumesc in gand celor care s-au ocupat de disponibilizarea gandurilor intime a celei care a fost Alice Voinescu.

Sper ca am facut o prezentare cat de cat coerenta asupra subiectului.

Am sa mai revin asupra textului cu editari daca va fi cazul.

Draga zi de marti

Desi, azi e miercuri ziua de marti m-a pus putin la pamant, nu neaparat psihic, psihic m-am simtit super insa fizic am simtit o oboseala atat de mare incat fireste micile incidente nu au lipsit.

Pentru ca ne apropiem de luna decembrie m-am gandit ca de azi sa incep sa fac si o listuta scurta.

Intrebare de azi este:

- ce cadou ti-ai face tie?

Eu obisnuiesc de doi ani sa-mi fac singura cadou, daca nu mai are cine in cazul meu si chiar si asa chiar daca are cine e bine sa te gandesti si la tine, la sufletul tau, la maruntele tale ganduri, la micile vise si pentru acestea sa alegi un cadou sa ti se potriveasca. 

In primul rand o carte, o agenda, un pix, o cana si o piesa vestimentara la alegere.

Fuecare dintre acestea semnifica ceva aparte.

Daca ziua de marti nu mi-a adus nimic productiv la nivel de cercetare azi am oferit timp unui scriitor contemporan, drag mie de vreo 1 an incoace. Sigur daca as scrie despre el s-ar spune ca ii fac reclama, promovare, va dau un indiciu a scris manuscrisul fanariot. Ei bine filmuletul pe care l-am vizionat pe youtube mi-a rascolit un pic nostalgia momentelor de lectura petrecute la Facultatea de Litere. Cred ca, oricine ar trai un moment de nostalgie daca a petrecut cel putin cateva zile bune in acea minunata sala frumos restaurata. Pe vremea cand mergeam nu am avut acest privilegiu. E asa un aer boem as scrie chiar incat nu ai putea rezista sa nu te apleci cu seriozitate asupra cartilor care stau frumos in asteptare.

Un alt moment de valoare a acestei dimineti ar fi ascultarea unei conferinte (intro-ul) tinută de un intelectual, filosof care pentru mine iata foloseste un limbaj accesibil mie!

Dar Despre beneficii scrisa de Seneca va fi recomandarea mea pentru aceasta saptamana! 

De ce as citi aceasta carte? Ce interes as avea in a citi aceasta carte?

Cred ca finalul lecturii ar fi transformarea unor idei?

Incurajez sa-l urmariti pentru ca in toate discursurile tinute am descoperit idei cu care rezonez. Din care poti invata si o filosofie de viata.

Dar care este scopul meu interesul meu? Ei bine, am cea mai imposibila sarcina si misiune de a gasi acele fraze, metode magice pentru a-mi face copiii sa fie interesati de scoala, de invatatura si pentru cariera. Trebuie sa gasesc acea fraza magica care a o folosi si a incerca sa-i modelez cumva. Siguca, asta nu implica si ferirea de necazuri, incindente sau esecuri. Fiecare om a trait aceste lucruri.

Jurnalul unei femei simple

Azi
24 noiembrie, orele pranzului

Afara
Ceva mai bine fata de vajul de ieri, zi oricum mohoratam am iesi un pic pe afara sa mai cumparam ceva de papica ca nu mai aveam mai nimic.

Ieri

A fost zi incarcata emotional, am inceput sa citesc carti de psihologie, m-am trezit in conflict cu emotiile mele si cu toate nevoile ascunse, am dat cu capul de pragul frustrarilor si al tristeti si am inchis usa trecutului insa e subrezita si inca sta deschisa.

Ma gandesc

Putem oare face din propria persoana cel mai competent terapeut, pshilog, coach, profesor sau parinte al constiintei? Putem oare gasi suficiente resurse de a putea schimba prezentul fara ajutorul altor persoane? Putem sta de vorba fata in fata cu propria constiinta?

Sunt recunoscatoare

Pentru ca ma lupt singura sa ma vindec emotional si nu accept ajutorul nimanui. Chiar daca ma folosesc de scrisul pe blog. Trebuie sa intelegem ca fiecare actiune de a noastra are un scop final si nu trebuie facute lucrurile la voia intamplarii. Sigur, ai necazuri mergi la psiholog/psihiatru, ei bine prefer sa nu, daca am avut putere sa trec peste toate depresiile postnatala si alte asemenea sunt convinsa ca am puterea si acum sa imi gasesc busola potrivita pentru drumul spre liniste si bucurie.

Din bucatarie
Miros de supa cu galusti, crutoane, cartofi gratinati si hotdog, castraveti si masline, Yammy

Ce mai mesteresc
Propriul program de autoterapie

Citesc
Doua carti de psihologie

Ceea ce sper si astept:
Sa pot reusi a gasi acel echilibru emotional. Sa vad ce cadouri voi cumpara la copii de sarbatori, de data asta renunt la a lua doar jucarii.

Ascult



In casa
Ordine, joaca si jucarii

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Sa scriu, sa scriu si iar sa scriu.... imi da asa o stare de eliberare, de adrenalina si de placere.

Planuri de final de saptamana:
Sa fac ordine in dulapul de la baie.

O imagine draga mie:

Astept cu nerabdare vacanta de iarna, sa fac curatenie, sa ne plimbam si sa ne odihnim.

zapada si frig

Sambata e o zi mult asteptata de multe ori de fiecare dintre noi.

Cafea, mic dejun si o privire catre cer

Azi e foarte frig. Putina zapada pe masini, desinu e prima fulguiala pentru aceasta iarna. A mai fulguit scurt acum ceva vreme.

Daca e weekend sa ne inconjuram cu lucrurile preferate, sa facem activitati preferate si sa imvatam sa ne relaxam dupa o saptamana de munca.

Directia 5 - Fii cum esti tu

Superblog - un concurs, o provocare si un nou inceput

Iata cum intamplator pe un alt blog am citit despre competitia care se desfasoara in acest moment pe super-blog.eu Superblog. Nu am stiut.

Anul viitor ma voi inscrie si eu, chiar daca nu voi castiga nimic decat experienta in ale scrisului, tot e ceva.

Asadar iata si obiectivul anului urmator conturat.

Voi citi si regulile, tehnicile de scriere, poate asa nu voi mai scrie haotic si voi avea un pic de ordonare a ideilor.

Parteneri participanti bloggeri

In link-ul de deasupra atasat sunt interviuri luate celor care au si castigat editiile trecute dar si celor care au devenit jurati in superblog.eu.
De aici imi salvez una:
guest-post Oana-grozavu-in-superblog-succesul-se-obtine-prin-implicare
guest-post-dana-lalici-superblog-

De ce as vrea sa incerc sa particip la superblog?

Am gasit multe motive:
- simt nevoia de o mare schimbare in viata mea

- invat sa scriu

- imi fac ocupatie benefica mie

- invat multe lucruri faine
- socializezi cumva
- invat un pic de organizare
- aduc in viata mea mai multa constiinta de sine
- ma ajuta sa devin ambitioasa - imi pun ambitia la incercare
- imi pun perseverenta la bataie
- nu in ultimul rand lucrez la detalii cum ar fi gramatica
 - implic si copiii in alte activitati cu timpul
- sa savurez scrisul altfel nu in graba
- ma ajuta atunci cand am idei sa le notez imediat

si cred ca mai sunt... le pescuiesc de pe drum, cum se spune...

Dincolo de acest concurs se afla de fapt lupta mea impotriva depresiei, anxietatii si a tulburarulor emotionale pe care le am. Cum ar putea sa ma ajute pe mine Superblog in aceste probleme? Simplu, daca prin scris ma eliberez si inving cele insirate anterior de ce, nu? mai ales ca nu ma costa nimic...doar timp, un timp al meu cu mine si care imi va aduce beneficii.

Din pacate pentru acest obiectiv voi fi nevoita sa ma mut pe o alta platforma de blog. Mai am un blog inactiv si acolo imi voi desfasura toata activitatea de care va scriam mai sus.
Am sa iau si ceva lectii de blogging. Lucrurile vor decurge intr-o directie ca scop final sa imi fac si un brand al meu...pana acolo sunt doar vise momentan.

Evremea sa schimb ceva in viata mea, indiferent ce inseamna asta... o provocare mare care sa-mi aduca poate cu timpul si un al doilea job, cine stie... dar nu plec la drum cu aceasta asteptare, posibil sa dau chix, ma centrez doar pe tratament si terapie. Cand financiar nu iti permiti sa platesti sarlatani cu diplome sau specialisti buni, depinde cum ai noroc sa prinzi, faci ceva, misti, nu te complaci permanent in starea de victima. Ce stiu eu, cauti resurse, gasesti cu gramada pe net. Internet-ul este o buna resursa educationala si nu doar, mai greu su diseminarea informatiilor pentru ca un proiect sau o lucrare serioasa nu o poti face cu ajutorul internetului 100 %, acesta e doar un instrument in regasirea unor trimiteri spre documentele traditionale cu continut autentic si construit respectand normele.


Voi face si o postare maine in care voi face trimiterea catre noua platforma si noul domeniu.
Va astept cu drag.

Nevoia de atenție

Sunt foarte multe persoane care au nevoie de atenție deosebită.
Sunt oameni care nu reușesc să trăiască fără atenție.
Însă cele mai multe persoane care au de suferit de pe urma lipsei de atenție sunt cele singure. Cele divorțate, cele care nu reușesc să țină o prietenie reală ai nu virtuală, oameni antisociali.

Nevoia de atenție este una din principalele probleme cu care se confruntă copiii mai ales.
Nevoia toxică, nevoia exagerată, nevoia
Sunt foarte multe persoane care cer atenție, cerșesc efectiv un strop de emaptie, sprijin și ajutor.
Problema este că chiar daca primesc nu știu să păstreze acea nevoie obținută.
A fi o femeie divorțată este egal cu un stigmat cu care te lupți toată viața.
Ești pusă la zid și judecată tot timpul.
Ești privită că o ciudată sau că o iresponsabilă.
Primești mesaje de genul nu ai fost in stare sa îți ții bărbatul acasă.
Cel mai rău este că îți educi copiii negativ. Nu va căsătoriți sa nu ajungeți ca părinții. Aici lucrurile nu neaparat trebuie sa fie la fel. Poate ca nu echiar asa.

Lidia, prietena mea mi-a trimis un e-mail:
,, Stii, m-am gandit la tine si nu uita spre deosebire de tine eu m-am nascut intr-o familie deja destramata, parintii mei nu erau casatoriti, mama era deja casatorita cu un alt barbat, a avut o viata grea cred. Ea traieste inca, dar refuza sa ma mai vada, pe tata nu l-am cunoscut. Cred ca nevoia de mama va fi mereu acolo in interior. Problemele emotionale raman nerozolvate. Te-am intrebat daca pot face ceva cu ele si ai scris ca mergi la psiholog, de parca ala imi poate inlocui mie si da nevoia de atentie de care am nevoie...|"

Nu am prea inteles rostul mesajului, stiu doar ca nevoia de atentie exista in fiecare dintre noi iar cand nu o avem ne refugiem in lucruri de genul filmelor, bauturii, jocurilor pe calculator, desenului sau alte chestii ce ne fac dependenti. Ne refugiem in scris sau alte asmenea, unele dintre ele cu efect negativ.

Avem nevoi si nevoie. Cand nu le satisfacem ne refulam si ne frustram. Mai rau devenim apatici, depresivi si uneori si agresivi in vorbire.

Oricum ai fi!

Primesc sfaturi si le dau mai departe!
Oricum ai fi, iubeste-te asa cum esti si cu ce ai sau nu ai! Iubeste-te pe tine oricum ai fi!
Acceptare si blandete!
Generozitate si rabdare!
Rabdare cu tine, genoroasa si blanda!

Lucrurile marunte, picaturile de ploaie ale zilei de joi sa te bucure si sa nu te deprime.

Mi-as dori sa fiu un fulg care zboara si viziteaza toate sufletele negre si sa le transforme ca in povesti. Sa trec pe la toti oamenii nefericiti si sa-i fac fericiti, sa trec la oameni care sunt prefacuti si lingusitori sa-i transform in oameni simpli si frumosi la suflet, sa trec pe la oamenii care desi sunt vii parca sunt morti si sa le dau viata... de as fi un fulg magic...

Nimeni nu imi spune mie ca nu voi ajunge la nivelul lui x si y. Sunt la nivelul la care mi-a permis Dumnezeu sa fiu!

Incredere in tine!

E o zi  frumoasa afara, cerul este mai senin si se anunta o zi mai linistita, aparent. Desi, m-am trezit destul de greu dimineata, m-am miscat foarte greu, parca nu aveam energie tot am reusit sa ajung la destinatie. Cu stare de nervi ciudata, fara chef de dat jos din pat, cu greu m-am urnit. Ceva sigur se intampla daca dimineata nu am asa chef. De aceea am si inceput acest program individual de terapie si dezvoltarea personala. Resurse sunt destule pe internet, forta si putere sa am. Implementez tot ce mi se pare adaptat mie pentru ca inca mai cred in mine si in forta mea de a depasi aceste perioade triste. Incerc sa imi fac cat mai multe ocupatii sa tin anxietatea in frau, depresia sub control si frustrarea la ea acasa.

Au fost zile si zile, lucruri inutile si timpi pierduti cu lucruri lipsite de valoare. Inca mai lucrez cu partea de resemnare si acceptare a esecului. Sunt lucruri in viata noastra pe care nu le acceptam prea usor.

De curand am intrat in comunitatea 5a.m. Inca nu interactionez cu nimeni de acolo, citesc si intru in fiecare dimineata pentru ca e o comunitatea in care se pune accent pe dezvoltarea personala si nu pe vaicareli. Azi dimineata cineva a pus o resursa interesanta. Din pacate este in limba engleza, insa se poate cumva si traduce cu googletranslate. Iata despre ce articol este vorba: journaling-for-personal-fulfilment

Un articol in care ne descrie fenomenul jurnalizare. Interesant, cel putin pentru mine.

Acum ceea ce scrie in articol nu e trebuie luat ca litere de lege, fiecare isi poate extrage de acolo ceea ce i se potriveste. Fireste ca, unui scriitor i se pare ceva inutil, nu are nevoie posibil de asa ceva, depinde de fiecare cum priveste lucrurile. Sunt oameni carora li se pare povestea asta cu jurnalul o pierdere de vreme. Putini scriitori au tinut si un jurnal separat. Multi au considerat ca isi tradeaza cumva constiinta si sufletul scriind la liber separat. Poate consideri ca, tinand un jurnal ai senzatia ca iti pui sufletul pe tava.

Miercuri fara cuvinte

Raza de soare

Sa am rabdare. Sa am speranta. Sa am vise. Sa am o raza de soare undeva la capatul povestii.

Sa gasesc acel confort si sa ma bucur cat mai mult posibil de lucrurile marunte.

Sa incerc sa am curaj de a descide un al capitol in viata mea. Sa nu ma mai sperie alte inceputuri si alte provocari. Sa nu mi para aceste noi inceputuri dificile, trebuie cumva să intorc pagina cărții.

Azi, aleg să uit acel fragment dureros și frustrant din trecut, aleg sa ma bucur de acest moment. Acum si aici.
O zi asa cum ai vrea sa ai sa fie!

Momentul meu cu cafeaua, rugaciunea si gandurile mele.

Sa-mi amintesc mereu sa nu mai las pe nimeni sau ceva să-mi strice bucuria de a fi si de a trai! Sa traiesc asa cum simt si nu fortata de reguli si de alte conceptii! Ce mă face sa fiu eu, sa fiu!

Anul acesta vreau sa reiau provocarea gasita pe blogul dulce casa al Irinei 
Despre ce provocare este vorba? Coronita de Advent.
Idei sunt pe net o gramada, aleg in functie de posibilitatile mele financiare.

sursa foto: pinterest.com

Roua diminetii

Dupa o saptamana agitata si plina de temeri, frustrari si lupte emotionale iata o zi in care adunate toate s-au imprastiat. O alta saptamana s-a deschis iar in fata mea. 

Pentru ca am vazut ca are un efect extraordinar asupra mea aceste mici afirmatii pozitive am icneput sa le extrag si sa le citez zilnic.

Mi-am dat seama ca imi lipseste un ritual al meu dimineata, sa stau cateva momente cu mine si cu o cafea. Cam greu asta dimineata cand sunt mai mult pe fuga sa ajung la munca si sa duc copiii la scoala. O sa incerc in weekend sa pun in practica. Poate ma poate ajuta la ceva, macar sa imi mentin o stare emotionala pozitiva.

Imi place mult sa privesc in anumite momente ale zilei cerul. Nu stiu de ce dar imi da o stare de spirit diferita de cea pe care o am de obicei. Ma las cuprinsa de vraja culorilor, mai ales daca senimeiste sa mai fie si un apus, imi schimba starea si ma simt mai puternica si mai plina de viata. Parca nu mai dorm pe mine si nu mai am starea aceea de plictiseala si tristete.

Doua rate

Nu de multe ori m-am lovit de etichete si de priviri ascutite: cum sunt, cum ma imbrac, cum scriu, ce scriu, ce fac sau cum percep lumea exterioara.

Am invatat sa devin imuna. Poate de nu de multe ori am fost privita ca o ciudata, ca una care e aiurita, antisociala sau eu stiu cine stie sub ce forma. Nu de multe ori am intors spatele si privirea si nu m-a interesat de ce acolo si nu aici, de ce asa si nu invers.

Niciodata nu am excelat la invatatura. De bine de rau, am reusit cumva sa termin niste studii. Studii care mi-au deschis ochii spre preocupari mult mai elevate. Nu de multi ani ma interesau tot felul de emisiuni mondene, reviste de duzina sau mai stiu ce alte asemenea care imi furau si timp si nici nu imvatam ceva de pe urma lor. Procesul acesta de constientizare a durat mai mult fata de cat ar trebui in mod normal daca ar fi existat conditii si imprejurari prielnice pentru dezvoltare, evolutie si progres educational.

Ramai asa cum esti de fapt este noul meu proiect literar.

Stiu, nu am talent la scris, nu am talent la ma juca cu frazele dar eu insist sa scriu. Imi face bine si ma ajuta enorm sa lupt cu timpul. Timpul este dusmanul meu cel mai aprig. Nu il pot invinge. Nimeni inca nu a reusit. Ar fi grozav daca s-ar gasi un leac. 

Nu ma amagesc.

Mi-am dorit enorm sa devin scriitoare. Din pacate nu s-a putut si nu se poate. Nu am suficiente resurse educationale adunate la timpul potrivit pentru a putea pune in aplicare acest vis. A fost un vis al copilariei si a ramas acolo ingropat. 

Azi sunt doar "scriitor" de blog. Daca ma pot numi. Am avut cateva tentative sa scriu insa am sfarsit prin a renunta ca urmare a lipsei de cunostinte in exprimare. De astfel, am sfarsit de multe ori in a renunta sa mai scriu pe blog. Din ce motiv? pentru ca nu am talent la scris, iar povestea aia cu exeerciutiul de scriere e doar o poveste. Cu scrisul te nasti, nu te formezi. E ca la desen, ai sau nu privire in spatiu sau privire tridimensionala. Nu exista te formezi, talentul il ai sau nu il ai. Nu se formeaza. Poate doar il imbogatesti, asta da, de acord.

Drept consecinta a trebuit sa renunt si la terminarea completa a studiilor. 

Studiindu-l de o vreme pe Camil Petrescu am realizat ca nu as putea sa ajung nivelul lui, nici macar la un sfert, ce jumatate.

Cand am creat acest blog nu m-am gandit deloc ca visul de a deveni scriitoare va ramane doar un vis imposibil de realizat. Blogul are peste 10 ani.

E prea tarziu pentru anumite lucruri, iar cine spune ca nu e niciodata tarziu e doar o amagire in lupta cu frustrarea si tristetea. Sunt lucruri care trebuiesc realizate si facute la timpul lor.

Psihologii sunt de alta parere pe care nu o impartasesc. Ideea ca la 45 poti face si scrie ce nu ai facut la 25 de ani e doar o amagire.

 

 

Vineri, muzica, nostalgie si amintiri

Weekend

In jurul meu se vorbeste despre si despre si iar despre... de parca altceva nu mai exista.

Ma uit in jur si vad... si vad... nimic deosebit despre care sa ma apuc sa scriu.

Probabil ca e plictisitor sa scrii despre si despre... nimic important.

Miercurea fara cuvinte

Fii tu, doar.... si atat

Sunt zile in care as vrea sa cred ca pe cer inca mai exista steaua mea si as vrea ca de Craciun sa lumineze din nou, sa ma indrume, sa ma calauzeasca si imi arate calea.

Cand simti ca esti important pentru cineva si te asteapta acasa

Cand simti ca energia ta pare sa se fi pierdut cu lucrui marunte si ai nevoie de un umar iar cand nu il gasesti trebuie sa il gasesti pe al tau, umarul tau sa fie sprijin. Si sa nu dai nimanui explicatii despre tine, despre ce simti tu, nimanui in afara celor dragi, celor de acasa, nimanui din afara casei tale.
Sa faci din casa ta templul bucuriei, bariera catre suferinta, invidie, dusmanie si rautati.

Jurnalul unei femei simple

Astazi:
9 noiembrie, orele diminetii.

Ieri:
Am reusit sa merg cu baiatul la dentist, in sfarsit si pentru ca au fost asa rabdatori, va las si voua adresa cabinetului, mai ales ca e destinat si copiilor cu probleme delicate la radacini.
 I se mai spune si Clinica de zambete
Strada C. A. Rosetti 43, Bucuresti, Interfon Legradn, Apartament 1.
 Telefon pentru programari pentru Dr. Glica Alexandru 0735.120. 919



Afara:
O sambata frumoasa de iesit in parcuri, temperaturi anormale pentru aceasta perioada aceasta.

Ma gandesc:
La cum sa-mi usurez programul de sarcini inutile

Sunt recunoscatoare:
Pentru ca il simt aproape pe Dumnezeu, saptamana asta chiar a fost alaturi de mine si de copiii mei si ma straduiesc sa-l pastrez in viata mea.

Din bucatarie:
Cearele cu iaurt, cafea si apa cu lamaie





Vreau:
Sa imi duc toate obiectivele saptamanii urmatoare la final.

  Citesc:
un articol interesant: Daca se simt iubiti, adolescentuu se reintorc catre noi, scris de Mihaela de pe blogul Blog de familie:
daca-se-simt-iubiti-adolescentii-se-reintorc-catre-noi

Si despre acelasi subiect pe alt blog numit B24Kids (de retinut blogul pentru parintii de adolescenti, nu fac reclama si imi pun aici sursa preluarii textului de mai jos):
  adolescenta-un-taifun-emotional-
de unde am preluat cateva randuri:

"Potrivit Oanei Moraru, sistemul intern de ghidare este facilitate de îndeplinirea următoarelor condiţii:
- lasă-i să gândească
- lasă-i să înveţe din alegeri
- lasă-i să rezolve singur
- oferă-le empatie şi înţelegere
- lasă-i să facă greşeli
- foloseşte numai afirmaţii aplicabile
şi invers, ce e bine să NU facem cu copilul nostru, dacă vrem să construim în el un sistem intern de ghidare:
- nu-l dezbrăca de conceptul de sine!
- nu face totul pentru el!
- nu confunda consecinţele cu pedeapsa!
- nu-i salvaţi de la problemele lor!
- nu îi hrăniţi cu credinţe nefolositoare!

Trebuie să le dezvoltăm adolescenţilor vocea interioară, să înţeleagă că mintea lor poate fi controlată, nu că mintea îi controlează pe ei. Aceasta se poate face prin tehnici de mindfulness. Noi nu suntem nici mintea noastră, nici corpul nostru, nici emoţiile noastre. Suntem acestea trei la un loc - şi încă ceva. Identitate este formată din acestea toate la un loc, fiind a patra componentă a noastră.

De reţinut: copiii au venit pe lume ca să înveţe de la viaţă. Noi, părinţii, suntem doar o mică părticică din această viaţă. Copiii nu ne aparţin, iar noi putem avea influenţă asupra lor până la maxim 16 ani!
(Pe urmă îi preia sistemul, care e mult mai puternic decât noi - dar asta e deja o altă discuţie, ce nu face obiectul celei de faţă.)

Am invatat:
Sa nu mai am asteptari de la nimeni.

In casa:
O dezordine perfecta, momentan.

Ceea ce astept:
Sa am liniste si intelegere.

Imi plac:
Momentele zambetelor cu copiii.

Unul din locurile preferate:
Parcul Ioanide.

 Ce mai mesteresc:
Un proiect pentru casa.

Un citat:
O imbratisare face cat toti banii din lume.

Planuri de sfarsit de saptamana:
Curatenie. O plimbare prin parcuri. Cecetare. Momente speciale cu copiii mei. Viata personala e pe ultimul loc, aproape ca si inexitenta, de fapt. A trecut etapa aceea. Am alte prioritati pe care lumea nu le pricepe si nici nu-mi pasa ce pricepe si intelege lumea in ce ma priveste.

Fotografii:

Surse foto:
pinterest, arhiva blog google image


Ma simt cea mai bogata de pe glob daca am ce pune pe masa acasa, sa fie platite facturile la timp si sa vad zambete in familia mea. Asta e bogatia mea personala.

Weekend mult asteptat

E vineri si tare ma bucur pe de o parte, pe de alta nu ma bucur.

O dimineata aglomerata la metrou, foarte aglomerata. Am ajuns la destinatie cu greu, insa trebuie sa recunosc ca atunci cand ies din metrou uit cu desavarsire multimea de oameni prin care ma strecor.

Pentru ca e vineri, azi e si sarbatoare nu o sa fac mare lucru pe acasa.

 Ma gandesc la vremurile cand aveam alta stare de spirit ca cea de acum, fara griji si fara prea multe probleme.

Incerc sa gasesc lucruri minunate convingatoare sa ma scoata din starea asta de tristete si frustrare. Am momente prea multe de ingrijorare si nu e bine. Ce anume mi-a luat bucuria de veni la serviciu cu entuziasm si ce anume mi-a luat entuziasmul de a face fotografii, de a respira lectura si carti, de merge agale prin parcurile mari si locuri pline de verdeata? 

Sa fiu mai motivata si mai plina de viata. Sa fiu mai increzatoare in propriile puteri. Mai puternica si mai hotarata sa inving frustrarea si tristetea, starea aceea indusa de esec si aceea de dupa constientizarea greselilor facute.

Weekend minunat si plin de speranta!

Liste - provocare

Lista de idei
Liste si iar liste

Teoria listelor nu am reusit deloc sa o prind, ba chiar am si doua carti pe tema asta acasa, daca nu vreo 5. Cert este ca nu s-a prins nimic de mine. A functionat o vreme si pe urma gata. Mi se pare asa copilaresc sa iti scrii liste, dar e atat de util si in acelasi timp matur. Suna aiurea, stiu.

Orice lista facuta de mine nu a fost respectata in totalitate.

Azi m-am decis sa incerc  sa fac o lista a diminetii pentru ca am dimineti cand ma trezesc foarte greu si nu reusesc sa duc toata rutina pana la capat. Desi, in fiecare seara pregatesc o mare parte din lucrurile necesare pentru dimineata cum ar fi haine, sticlute cu apa.

Lista dorintelor mai este una care o scriam anual, ei bine se apropie decembrie si ma gandesc ca nu ar strica sa o intocmesc. Din lista de anul trecut nu s-au realizat multe, dar macar doua treia colo sa zicem ca s0au realizat.

Finalizarea obiectivelor de anul trecut inca mai dureaza.

Obiectivul de anul acesta a  fost doar dantura care in curand se finalizeaza, depinde de tehnicieni acum.