sâmbătă, 9 noiembrie 2019

Jurnalul unei femei simple





Astazi:
9 noiembrie, orele diminetii.

Ieri:
Am reusit sa merg cu baiatul la dentist, in sfarsit si pentru ca au fost asa rabdatori, va las si voua adresa cabinetului, mai ales ca e destinat si copiilor cu probleme delicate la radacini.
 I se mai spune si Clinica de zambete





Afara:
O sambata frumoasa de iesit in parcuri, temperaturi anormale pentru aceasta perioada aceasta.

Ma gandesc:
La cum sa-mi usurez programul de sarcini inutile

Sunt recunoscatoare:
Pentru ca il simt aproape pe Dumnezeu, saptamana asta chiar a fost alaturi de mine si de copiii mei si ma straduiesc sa-l pastrez in viata mea.

Din bucatarie:
Cearele cu iaurt, cafea si apa cu lamaie





Vreau:
Sa imi duc toate obiectivele saptamanii urmatoare la final.


  Citesc:
un articol interesant: Daca se simt iubiti, adolescentuu se reintorc catre noi, scris de Mihaela de pe blogul Blog de familie:
daca-se-simt-iubiti-adolescentii-se-reintorc-catre-noi

Si despre acelasi subiect pe alt blog numit B24Kids (de retinut blogul pentru parintii de adolescenti, nu fac reclama si imi pun aici sursa preluarii textului de mai jos):
  adolescenta-un-taifun-emotional-
de unde am preluat cateva randuri:

"Potrivit Oanei Moraru, sistemul intern de ghidare este facilitate de îndeplinirea următoarelor condiţii:
- lasă-i să gândească
- lasă-i să înveţe din alegeri
- lasă-i să rezolve singur
- oferă-le empatie şi înţelegere
- lasă-i să facă greşeli
- foloseşte numai afirmaţii aplicabile
şi invers, ce e bine să NU facem cu copilul nostru, dacă vrem să construim în el un sistem intern de ghidare:
- nu-l dezbrăca de conceptul de sine!
- nu face totul pentru el!
- nu confunda consecinţele cu pedeapsa!
- nu-i salvaţi de la problemele lor!
- nu îi hrăniţi cu credinţe nefolositoare!

Trebuie să le dezvoltăm adolescenţilor vocea interioară, să înţeleagă că mintea lor poate fi controlată, nu că mintea îi controlează pe ei. Aceasta se poate face prin tehnici de mindfulness. Noi nu suntem nici mintea noastră, nici corpul nostru, nici emoţiile noastre. Suntem acestea trei la un loc - şi încă ceva. Identitate este formată din acestea toate la un loc, fiind a patra componentă a noastră.

De reţinut: copiii au venit pe lume ca să înveţe de la viaţă. Noi, părinţii, suntem doar o mică părticică din această viaţă. Copiii nu ne aparţin, iar noi putem avea influenţă asupra lor până la maxim 16 ani!
(Pe urmă îi preia sistemul, care e mult mai puternic decât noi - dar asta e deja o altă discuţie, ce nu face obiectul celei de faţă.)

Am invatat:
Sa nu mai am asteptari de la nimeni.

In casa:
O dezordine perfecta, momentan.



Ceea ce astept:
Sa am liniste si intelegere.


Imi plac:
Momentele zambetelor cu copiii.

Unul din locurile preferate:
Parcul Ioanide.

 Ce mai mesteresc:
Un proiect pentru casa.

Un citat:
O imbratisare face cat toti banii din lume.




Planuri de sfarsit de saptamana:
Curatenie. O plimbare prin parcuri. Cecetare. Momente speciale cu copiii mei. Viata personala e pe ultimul loc, aproape ca si inexitenta, de fapt. A trecut etapa aceea. Am alte prioritati pe care lumea nu le pricepe si nici nu-mi pasa ce pricepe si intelege lumea in ce ma priveste.

Fotografii:

Surse foto:
pinterest, arhiva blog google image


Ma simt cea mai bogata de pe glob daca am ce pune pe masa acasa, sa fie platite facturile la timp si sa vad zambete in familia mea. Asta e bogatia mea personala.

Un comentariu:

Jurnalul emotiilor

  Azi Desi, e abia vineri si pentru multi a inceput vacanta scolara sau concediu. Pentru mine inca nu, mai am o zi de munca. Ziua a fost ori...