Jurnalul unei femei simple (16/2020)

 

Azi 

Duminica, 27 septembrie, orele dimineții 

 

Afară 

Un vânt puternic. Răcoare. În sfârșit am scăpat de canicula. Nu a fost deloc bine cu atâta căldură. Cel puțin pentru mine a fost rău. 

 

Ma gandesc

Cum diminetile acestei saptamani care a trecut au fost ceva mai bine organizate. Citeam undeva ca o dimineata perfecta incepe de fapt cu rutina de seara. Pegateste de cu seara ce trebuie sa faci dimineata pentru a avea timp sa respiri si sa pleci in pace cu tine la drum.

 

Sunt recunoascatoare

Pentru ca am reusit sa imi fac timp pentru fotografiat si pentru momentele frumoase avute la job. A fost intr-adevar o mica provocare pentru mine sa ies din zona de confort si sa fac lucruri pe care in mod obisnuit nu le fac.

Lucruri placute

Sa imi beau cafeau in linistea diminetii si sa-mi salut cu privirea pescarusii calatori

Ce mai mesteresc

Lucrez intens la organiazare programului scolar. Inca nu ne-am intrat in rutina cu orele si temele. Greu merge.

Sper

Sa fim mai puternici si rabdatori.

In casa

Ordine, liniste si curatenie. Pentru ca sambata este zi de curatenie generala la mine.

Vreau

Sa fiu mai consecventa in ceea ce imi propun sa fac.

Am invatat

Sa am timpul meu cu mine si sa nu il mai impart cu nimeni, sa fac lucruri minunate doar eu cu mine in acele clipe de singuratate.

Citesc

Rasfoiesc cateva carti de prin casa. Inca nu ma pot concentra in acest weekend la citit.

 

Imi place

Sa ascult filmulete motivationale legate de organizare si webinarii legate de scoala copiilor. Ma ajuta mult in anumite probleme si teme unde nu-i pot ajuta.

Din bucatarie

Am preparat o salata de vinete. Prima care am facut-o acum 2 saptamani nu mi-a iesit. Azi am folosit reteta invatata in copilarie si fara maioneza in ea. Doar ceapa, sare si putin ustoroi bine pisat. Vinetele curatate si batute cu o linguta/paleta de fapt de lemn. Retetele astea de pe net nu imi ies. Tot alea invatate din copilarie cand nu existau atatea bazaconii chimice pe piata.

Ascult/vizionez:

Habar nu am cand am inceput sa fiu pasionata de agende. Problema e ca la un moment dat am intrerupt aceasta pasiune. Ei bine, in urma cu o luna, cred, 5am a facut un interviu. La momentul respectiv, ma rog, nu am dat eu atentie foarte mult, insa, facebook are el acolo nenumarate lucruri minunate, nu tot, desi instagram nu am, nu stiu cum de nu am, dar uite ca nu am cont facut am gasit si pagina cu interviul respectiv. Pasiunea asta cu agendele costa. Probabil de aia nici nu m-am tinut de ea atunci si m-am multumit cu banalele agende enervante primite cadou. Stiti voi, alea clasice de 5 sau 10 lei groase de nu le poti tine deschise la un moment dat sa scrii cum trebuie. 

Cred ca am mai scris eu de pagina Madalinei Preda. O tipa super faina care ne prezinta si gratis, asta sa nu va ganditi ca doar pe bani face, resurse, ponturi minunate. Ei bine, dimineata asta am avut timp sa ma uit prin noutatile youtube de la abonamentele mele si am gasit postat de ea urmatorul filmulet in care ne preyinta o agenda de care, sincer, nu am auzit pana acum. Aia e, toate au un inceput.

Am mai pus si alte filmulete despre aceasta minunata agenda:

Un citat preferat:

 

Planuri in eter:

* sa scriu mai mult.

* sa cumpar o veioza.

* sa incep morning pages (de cand zic ca fac chestia asta... pfff).

* sa citesc si in timpul saptamanii, nu sa astept weekend-ul pentru asta.

* sa incep un program de alimentatie regulat, ceva in genul 3 cu 3 pentru ca am acumulat niste kilograme in plus in aceasta vara, nu stiu cum am reusit.

Azi

A fost o zi cu spor in treaburi. Imi place sa fiu adunata cu gandurile si asezata.

Fotografii din arhiva personala:

Teatrul National din Piata Universitatii, Bucuresti

Miercurea fără cuvinte / Biblioteca Centrală Universitară Carol I

 

Fotografiile sunt din arhiva personala.

Programul de recunostinta

 Cand am inceput acest program de recunostinta nu as fi crezut ca poate face minuni in starea mea generala de bine. Chiar imi place zilnic sa fac acest llucru. Imi da o stare de liniste in suflet si o calmare extraordinara. 

Ma ajuta sa ma detasez cumva de trecut, de aomenii din trecut si de acei oameni care parea ca imi fac bine in acel moment insa au facut mai rau decat voiau, poate fara voia lor. 

Imi place sa scriu despre trecut dar parca brusc nu mai imi plac dramele si dramatizarile. Sunt recunosctaore ac am cunoscut fel de fel de oameni, chiar daca inca ma doare undeva ca nu mai sunt prezenti in viata mea. 

Timpul vindeca tristetea si regrete.

Sunt recunoscatoare ca pot zambi zilnic.

Un alt inceput, o alta saptamana

 Dupa un weekend nu prea grozav in sfarsit o noua saptamana. Ma bucur mult ca reusesc sa imi intru in ritm, cu organizarea inca am ceva probleme. Mai am de tras ceva. Astept cumva sa treaca aceasta saptamana pentru ca una plina cu de toate. Singurul lucru pe care as vrea sa fie: sanatate, putere si forta de munca. Restul e totul ok, nu-mi fac griji pentru nimic. E totul ok 

Imi doresc ca aceasta saptamana sa-mi aduca atingerea celor mai importante obiective, sa am claritate in prioritati si o stare de bine.Cu ganduri ordonate si liniste in suflet.

De cateva zile am inceput un program de recunostinta pe telefon, o aplicatie interesanta. Un gen de zen pe care il practic zilnic. Se vede ca imi priieste pe plan psihic. Mi-am propus sa fiu mai calma in ce priveste scoala, job-ul serviciul si alte treburi. Sa iau viata asa cum este si sa nu mai fac atata caz. Cumva sa trec mai usor, iar daca acest program de recunostinta ma poate ajuta cumva, atunci ma tin de el maxim. 

Weekend plăcut

 Pentru ca săptămâna asta nu a fost prea grozavă din anumite motive am ales în acest weekend sa stau doar în casă. 

În afara de teme cu copii, timpul meu personal nu l,am petrecut doar la curatenie, ci de data asta am ales sa vad un alt film cu Sergiu Nicolaescu: Un comisar acuză facut în anul 1974. Apoi am vizionat câteva emisiuni înregistrate cu si despre Sergiu Nicolaescu. Am fost dezamăgită de cei cu care a întrat in dialog. Nu prea avea cu cine sa dezvolte discuții de valoare, mai mult bălării.

 

Ce as putea sa scriu despre filme, emisiuni si tot ce s,a scris despre si cu Sergiu Nicolaescu se poate realiza o  arhivă documentară bogată. Sincer, un muzeu sau o expoziție dedicată as vrea cândva sa văd. Ar fi minunat.

Exista cărți scrise dar o expoziție serioasă se va realiza la Sfântul Așteaptă. 

M-a șocat oricum ce am revăzut în acele zile  din anul 2013. 

De aici am descoperit alte înregistrări despre Nae Ionescu. Interesant este cum am ajuns la Nae Ionescu, de la Camil Petrescu la Mihail Sebastian la Nae Ionescu și de aici la un alt nume despre care nu am sa scriu pentru ca nu am o părere clară și obiectivă.

Ce am mai găsit pe YouTube legat de zona filmului documentar sunt emisiuni despre Panait Istrati și Eugen Ionesco. 

Pentru ca nu imi place sa am modele de afară, ci din rândul personalităților care au trăit în România, chiar dacă au studiat   în alte țări. Bravo lor. 

Pe net sunt promovate tot felul de nume de afară și ridicate în slăvi. Nu e ok. 

E uimitor sa vezi cum domeniul dezvoltării personale a luat un drum haotic. Un ocean de informații. Te îneci în ele pur și simplu.

Ce e bun în toată treaba asta este ca am început să și citesc. 

Săptămâna a trecut și doar câteva fotografii am făcut. Sper Săptămâna viitoare sa reușesc să ies cum trebuie la fotografiat. Din păcate nu am fost deloc in apele mele de joi și cam toate planurile iar au fost amânate. În parc nu am mai ajuns. La cumpărături nici atât. Noroc ca am făcut in timpul săptămânii. 

E uimitor cum usor ma reîntorc la literatura romana și de ficțiune, la biografii si la scris. Am înțeles că fără scris viata mea nu funcționează la cote maxime. Scrisul înseamnă mai mult decât tot ce ma înconjoară. Se pare ca orice foc interior ce arde nu te lasa pana nu îl alimentezi, nu faci ceva cu el altfel te arde rau în minți și în simțiri. Partea cea mai tristă e ca am sesizat ceva trist în ultima perioada și sper sa nu fie un început precoce de alhaizmer, cred ca am scris corect. Uit anumite lucruri unde le pun cu cateva secunde în urmă, uit ce am citit acum o luna doua despre anumite subiecte. Ceva nu e în regulă. Memoria incepe sa joace feste. Asta nu e bine. Imi fac griji de ceva timp. Mai ales de când a dispărut un om important din viata mea am sesizat aceste pierderi ciudate de memorie. Nici acum nu înțeleg de ce Dumnezeu imi scoate oameni la care ajung sa țin si apoi ii face sa dispară. Asta nu pricep. Nu înțeleg ce fel de pedeapsa e asta. Ca un fel de uite miroase trandafirul acesta dar nu e al tău, doar il privești din mers. Cam asa se întâmplă în viata mea de vreo 3 ani. Imi dau seama ca o întâlnire cu Dumnezeu nu am mai avut de ceva timp. Imi doresc mult ca lucrurile sa se așeze si sa nu mai cunosc oameni ciudați sau trecători prin viață. Dar sa lasam dramele  la o parte și sa vedem acele părți frumoase ale vieții.

Postarea am început o despre Sergiu Nicolaescu pentru ca este modelul de caracter și inteligenta pe care as fi avut sa îl am în familie. Oameni puternici și inteligenți. Nu ma interesează ce s,a scris spus despre Sergiu Nicolaescu. Nu e treaba mea. E alegerea fiecăruia sa aibă propria sa părere. Mi,a rămas o replica foarte interesanta de la un film: sa ne naștem bătrâni și sa murim copiii... cam da, sa trăim invers viața. E ceva si în asta.

Sigur ca am văzut multe filme și cu alți mari actori, inca din copilărie bantuiam cinematografele, unele fiind acum in paragină dar niciun actor nu m,a impresionat ca Sergiu Nicolaescu. 

Ar fi Marcel Iureș insa nu are acel ceva, acel lucru inexplicabil. Sigur ca asta nu înseamnă că nu sunt si nu au fost si alții. Sunt destui, dar in ochii și inteligenta mea doar Sergiu Nicolaescu a ramas și rămâne.

Cred ca am mai scris despre asta și în alte postări.

Încerc să citesc mai mult de acum încolo, carti amânate și re re amânate. 

Imi doresc mult sa ajung sa fotografiez si alte locuri care amintesc de Sergiu Nicolaescu. Case sau nu stiu. 

Un alt film frumos pe care sper ca voi reusi sa-l vad pana la capat este:

Orient Express in 2004 lansat. Este un film interesant. Moruzeni are un castel cica. Poate il gasesc sa-l fotografiez candva.

 

Miercurea fără cuvinte - Parcul I.O.R.E. Titan

 

Not just Monday

 Nu e doar luni si atat. E o zi de luni importanta. A inceput un nou an scolar. Incepe nebunia, incepe zapaceala si ore de pregatiri cu copiii.

Sa speram ca ne vom descurca, ca voi reusi sa-i ajut si sa facem organizare a timpului cat mai eficienta. Sper din suflet sa trecem cu bine tot semestru. 

In weekend m-am uitat la tot felul de filmulete si am citit o serie de articole motivationale. Am urmarit si un scurt webinariu despre scoala online.

Sa speram ca nu va trebui fizic sa ajunga niciunul la scoala. Sincer nu as vrea. Riscul de infectare e foarte mare. Preconizez ca scoala lor se va inchide total si vor intra cu totii in online. Vom vedea.

Am gasit in caz de ceva sa am la indemana:
Ordinul Ministerului Muncii nr. 1.375/2020

Actele--pentru-a-primi-zile-libere-cand-se-inchid Scolile-din-cauza-COVID-19

badta tuturor, 

Mai ales rabdare si nervii tari!

Lumea cărților

 o incredibila lectură in acest weekend. Nu as fi crezut ca voi fi fsscinata de jurnalul lui Thierry de Montbrial. Excelentă carte.

E de o acuratețe si de un limbaj excepțional. Puține cărți m-au captat la viata mea cum m,a captat această frumoasa carte.

Ceea ce ma entuziasmează este că pe autor l,am văzut pe viu la Academia Română. În timp ce, poate mulți din cei prezenți la acea lansare de carte erau plictisiti, eu eram de un entuziasm  pentru ca la deschiderea acestei lansări de carte a lui... imi scapa numele, am avut norocul de a,l vedea pe viu pe actualul președinte al Academiei Romane.

Intr,o vreme eram fascinată de scrierile lui  Lucian Boia. Degeaba e criticat el dar dacă as fi si eu în stare sa scriu studiile sale atunci as putea avea îndrăzneala sa critic. 

Fascinante momente chiar dacă a vorbit în franceza, mai contează?

Iată la un si ceva am norocul de a citi o alta carte lansata în 2012. Din păcate nu am avut norocul sa particip. Iată că sunt recunoscătoare sa am în mâini un fascinant jurnal românesc. Excepțional. Asta în condițiile în care eu nu am pasiuni francofone si nu stiu limba franceză. 

Am de citit niște rânduri accesibile tuturor. Cartea conține nume importante din politica românească si fireste impresiile sale despre România.

Intre timp am sesizat o greseala colosala. Cartea tiparita de ceva ani si ma intreb chiar nimeni nu a sesizat rgeseala care s-a strecurat:

In loc de

 Biblioteca Centrala Universitara Carol I a fost incendiata...., domnia sa sau editorul sau... nu stiu cine a scris ca Biblioteca Nationala a fost incendiata in zilele revolutiei din 1989. 

Sincer, am ramas socata de ce am citit! 

A stricat pur si simplu cartea. Ma intreb daca Domnul Montbrial are inca aceasta informatie sau intre timp a aflat numele corect al bibliotecii care a fost incendiate la revolutie. Sper ca da. Altfel ghidul/persoana care i-a furnizat informatiile ar trebui tras la raspundere pe undeva.

Sunt recunoscătoare ca am reușit sa vad oameni de o valoare fara doar si poate.

Ultima zi de vacanță

 Încredibil dar s-a sfârșit vacanța și totodată liniștea. 

De mâine începe nebunia: orare, progra, lecții

Așadar, ne apucam de școală iar. Pe lângă ei și eu împreună și alături de ei. Au nevoie de sprijin mai mult ca oricând. Sa speram ca ne vom descurca.

Am lăsat la o parte anumite lucruri pentru o perioadă. La vacanța urmatoare revin. Acum e momentul copiilor și de ce nu și ru, mai pun neuronii la treabă, prea lancezesc.

Organizarea e mai simpla de data asta pentru că am pregătit din timp anumite lucruri: spatiul de lucru și instrumente de lucru. Cele mai importante. Vom avea un program clar. 

Am găsit o chestie interesanta pe pinterest dimineață ceva de genul I live to learn... sa găsesc site.ul sa,l pun aici.

Numaratoarea inversa

Doar 2 zile ne despart pana incpe un nou an scolar. Spre binele tuturor am ales sa faca in sistem online chiar daca la scoala lor se face fizic. Treaba e incurcata rau. Hartii si tot felul de acte sa pot tine copiii acasa.

Astept sa vedem cum ne vom organiza cu programul si toate sarcinile scolare. Din pacate nu am avut norocul sa am copii care sa aibe chef de scoala, sa invete si sa le placa scoala. De niciun fel, asa ca mie ca parinte imi revine sarcina sa ma ocup de ei, chiar daca am sau nu chef de chestia asta.  

Oricat ma frustrez eu sau ma plang, degeaba, povestea cu trebuie sa ai si tu o viata a ta nu merge si nu are loc inca. Imi doream sa am pe cineva alaturi care sa ma ajute si real, fizic, nu doar de la distanta sau virtual. Sincer mi s-a luat de vorbaraie goala pe virtual. E usor sa palavragesti si dupa ce inchizi telefonul te lovesti de realitatea ta si nu a aluia care are timp sa palavrageasca cu orele bazaconii.

Am citit si ceva de prin manuale, nu stiu cum vor reusi sa treaca peste aceasta materie incarcata si complicata. Sa pui Istoria Romaniei in cateva pagini, nu stiu, mi se pare prea mult pentru un copil care nu are in cap decat jocuri. Manualul e ok, dar nu stiu. Poate scriu eu balarii aiurea. Dar totusi, Istoria Romanilor sau a Romaniei in cateva pagini, nu stiu ce sa zic.

Sincer, abia astept urmatoarea vacanta a lor. Mi se pare teribil de aiurea sa nu mai vrei la scoala sis a nu mai inveti. Sper din suflet sa reusim sa ramanem sanatosi si vedem cum ma voi descurca cu ei. Au niste materii la care nici eu nu am reusit sa excelez. Chiar si la Geografie am intampinat ceva probleme in conditiile in care am facut 3 ani de geografie si desen.

Partea ce mai frumoasa cand incepe scoala este mersul la cumparaturi de caiete, partea mea preferata.

Abia astept sa mergem sa luam ce avem nevoie. Facem o lista cu cele necesare. Am alocat 2 milioane pentru tot ce trebuie. 

O sa aleg Auchan, au de toate acolo, bani si rabdare sa avem!

 

 

Jurnalul unei femei simple (15/2020)

 

Azi 

orele amiezii, 11 Septembrie

 

Afara,

Caldura de vara, desi este septembrie inca nu am scapat de acea caldura sufocanta care iti stoarce pur si simplu energia din tine.

Sunt recunoscatoare

Pentru ca am reusit sa trec saptamana cu bine fara mari incidente si mai ales probleme cu fierea cum am avut saptamana trecuta. Pentru ca usor usor mi se aliniaza neuronii, se vede ca vine toamna si scad temperaturile.

 

 Ma gandesc

Cum sa ies dintr-o poveste in care am intrat pentru ca nu e povestea pe care am crezut ca este. Dezamagirea e la mine mereu acasa aliniata cu naivitatea. Mereu imi spun ca sa nu mai cred in dulcegarii si vorbe goale.

Sper

Ca in aceasta luna sa reusesc sa termin cartea inceputa. Sa ne descurcam cu scoala online sa putem intra intr-un ritm cat de cat ok si sa terminam cu bine acest semestru scolar care incepe de luni 14 septembrie. Imi este teama pe undeva ca nu vom tine pasul dar ne straduim.

Citesc

Inca citesc la Doua mii de ani.

 

In casa

Cam dezordine. Maine e zi de curatenie ca de obicei.

In bucatarie

Miros de cafea, castraveti si vinete.

 

Ce mai mesteresc  

Ma gandesc la schimbarea dulapului de bucatarie. Cum sa-l dau jos, dar mai ales unde sa depozitez tot ce am in el. Peretele trebuie curatat si zugravit. In balcon la fel am un dulap care e terminat. Greu ma urnesc cand trebuie sa fac ceva. 

Vreau

Sa scriu mai mult si sa citesc mai mult. 

Planuri

Unele mai marunte sa fac ordine in rafturile cu haine. Sa petrec saptamanal timp cu mine, eventual zilnic cate o jumatate de ora doar eu cu mine si atat, fara telefon, calculator, televizor, fara conectare la lumea virtuala. Sa ma conectez mai des cu natura.

Am invatat

Ca puterea sta doar in noi sa facem lucrurile sa fie mai bune, frumaose si de valoare. Sa nu mai credem in balarii si iluzii. Nu vine nimeni de nicaieri sa faca in locul tau, sa simta in locul tau, sa traiasca si sa faca lucruri marete. Pana si in cele mai banale lucruri sta ceva maret. Maret nu inseamna a scrie carti si apoi le vinzi pe elefant sau libris. Sau a fi nu stiu ce speaker, vedeta etc. Maretia nu consta in a fi neaparat popular.

Un citat/extras:

conflictul intre gindire si actiune... extras din cartea lui Sebastian M.

Cartea are o serie de paragrafe extraordinare, pline cu substrat si de realitati ramase si azi valabile. Din ce am citit eu scriitorul a fost evreu, dar asta nu ma impiedica nicio secunda sa citesc randurile sale. Cata lupta si traire a avut acest om la viata lui.

Imi place sa:

Sa privesc natura, cerul, sa respir si sa scriu. 

Azi:

Nu a fost o dimineata prea grozava. Sper sa inchei ziua cu bine.

Fotografii:

 

 

 

 

Miercurea fără cuvinte /Ateneul Roman/o Cladire de langa

 

Un altfel de jurnal

 Nu pare a fi o saptamana agitata. Ba chiar azi as scrie ca este una dintre diminetile acele preferate de mine. Am inceput ziua cu 5am cu resurse utile. Incerc sa ma aliniez un nou mod de viata si sa nu mai imi irosesc timpul cu povesti fara valoare. 

Azi am reusit sa scotocesc prin dulap dupa agenda mea de lucru pentru webinarii. Am acolo notate tot felul de chestii utile, insa putine pentru lipsa consecventei duce la saracirea realizarilor de valoare pe termen lung.

E adevarat ca ma simt mai legata si mai aproape de scris decat de fotografiat in unele momente. Am observat ca toata perioada cat nu am scris nimic pe blog a fost una irosita complet. Fara valoare. Am petrecut ore intregi aiurea palavragind chestii inutile in virtual. Am inceput cu stangul luna septembrie dar m-am mobilizat intre timp. Imi doresc tare mult sa reusesc sa fac programe, afise pentru activitati acasa, sa mobilizez copiii pentru studiu de saptmana viitoare, sa aloce mai mult timp pentru invatat si mai putin pe ecrane la jocuri. 

Mi-am dat seama in cele din urma ca viata pe care o am acum mi se potriveste mult mai bine decat cea anterioara. Am luat niste decizii in aceste zile, destul de importante. Stiu ca altceva nu ma implineste decat scrisul, fotografiatul si uneori si cititul. 

Despre citit, observ ca mai mult citesc in weekend. In timpul saptamanii nu am reusit sa ma mobilizez inca. La serviciu nu am cand sa fac chestia asta, am foarte mult de lucru si chiar nu am cum, desi poate in timp ce mananc o pot face...ar fi asta o idee.

 Am un calendar acasa care are pe fiecare fila a lunii cate un extras din psalmii. Foarte dragut calendarul. Cand l-am comandat am crezut ca au si toate zilele sfinte trecute. Din pacate nu are. Mai jos unul dintre extrase:

"Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.,, (Psalmii 46:1)

Am trait niste deyamagiri in acest, mai mari decat asteptarile in sine, de aceea intr-o vreme ascultam de pe Youtube ceva care ma ajurta cumva in ziua respectiva sa fiu mai zen, sa scriu asa.

Mi-a placut acest video pentru ca pune in discutie judecata omului, eliberarea de aceasta energie consumata inutil, recunostinta fata de momentele fiecarei zile si mai ales sa ne linistim mintea si sufletul. Desi exista mai multe video-uri, azi acesta mi-a aparut in feed. Nu ar fi rau sa incep o provocare de genul acesta pentru a ma ajuta sa fiu mai calma, mai linistita si mai rabdatoare cu mine si cu cele din jur. 

Despre bullet jurnal, nicio sansa momentan. Insa zilele ce urmeaza merg la cumparaturi rechizite scoala si probabil ca imi voi face si achizitii pentru mine ce am nevoie privind stocul de pixuri, carioci si creioane.

Zâmbeste!

Un altfel de jurnal

 Desi ziua de luni e dusă pe jumătate eu încă savurez ca este luni. Ziua mea preferata din săptămâna pentru ca încep proiecte și alte planuri.

Am vrut sa scriu aseară despre ancore în viata mea după-amiază insa parca nu am avut toate cuvintele la mine sa descriu exact ce înseamnă pentru viața mea.

Cred ca trebuie cumva sa invat sa nu ma mai agat de ancore umane ci mai degraba de ancore materiale. Cam greu de invatat asta. dar va trebui sa invat si asta.

Sunt oameni in lumea asta care nu au nimic de a face cu sentimentele, empatia si emotia. Problema este ca acesti oameni s-au inmultit, de la zi la zi tot mai des, tot mai multi. Nici nu stii cum sa ii ocolesti. Viata, uneori e ca o tabla de sah, din pacate.

De doua nopti am insomnii, nu stiu exact ce se intampla, ziua trag de mine sa lucrez si sa fac ce e de facut. Am reusit sa intru aproape zilnic pe platforma 5am, din pacate nu pot sta acolo sa palavragesc, nu am timp de asa ceva dimineata.

 

Imi place sa scriu, nu zic nu, dar se pare ca nu ma tin de scris, azi noapte chiar voiam sa ma dau jos din pat si sa scriu balarii, am renuntat. Zic asa, daca mi se mai intampla clar trebuie sa iau masuri. Pot scrie balarii in caiete. Imi place sa ma inspir de la unii si de la altii uneori, dar parca nu e ok. Incerc sa fiu eu si doar eu.

Nu stiu de ce inca mai cred in relatii virtuale, prietenii virtuale, balarii virtuale. In realitate eu duc greul acasa si toate sunt pe mine, nu pe cei din virtual. 

Azi dimineata si aseara m-am pomenit rugandu-ma pentru baiat sa fie mai potolit, sa puna mana sa invete, of. Scoala se apropie si el nici nu are chef de asa ceva. Sper din suflet sa ma pot alinia cumva cu neuronii si sa pot face ordine.

Scriitor

 După ce am scris ieri despre visul de deveni profesor și nu am înțeles unde chestia asta, azi voi scrie despre scriitor.

În paralel am descoperit jurnalul. Am început și eu sa scriu despre mine într-un caiet cu creionul. Cu timpul am început să scriu poezii. Nu le-am luat în serios. Le-am aruncat pur și simplu.

Apoi am început să scriu un roman. Ciudat. Caietul la fel nu îl mai am. În același timp scriam în jurnalul meu. Niciunul nu se mai păstrează din acea perioada. De câțiva ani buni am abandonat scrisul în jurnal personal. 

Pana anul acesta visam sa devin scriitor. De unde și pana unde iar nu înțeleg. Chemare nu am, joc de cuvinte nu stiu sa fac. Citesc ce am scris pe niște foi rătăcite în sertar. Parodie și nu alta.

Cartea lecții de magie imi luase mințile sincer sa scriu. Visam cai verzi pe pereți.

Ce m-a trezit la realitate? Nu stiu sa zic exact ce sau cine. Ideea e ca anul acesta a existat o ancoră care m-a trezit sa redevin eu. 

Nu oricui ii e dat sa strălucească.

După câteva luni de webinarii carti și conversații în domeniul DP am reușit să vad pana unde imi este trasata cariera. Sa imi vad limita capacității.

Sunt doar un om simplu fără norocul de a realiza ceva măreț.

Ceva măreț trebuie să găsesc in lucrurile mărunte simple și anonime.

Cel mai important lucru este sa ai un om alaturi care sa te înțeleagă, aprecieze, iubească și sa te accepte asa cum ești. 

Profesorul

 îmi amintesc și acum ce greu reușeam sa scriu și a citesc. Imi era foarte greu cu temele. Aveam note mici și muream de ciuda ca nu pot mai mult. În clasa 6 nu stiu cum brusc a început sa imi placa geografia si uite asa reușisem sa obțin nota 7. Eram super încântată si bucurie mare. 

Începusem sa imi placa sa scriu. Descoperisem jurnalul. Apoi deseori avasa ma jucam de-a scoala. Visam sa fiu profesoara. Habar n-am de ce. Mediocritatea ma însoțea la fiecare pas.

Am reușit să termin liceul foarte greu. La matematica nu reușeam sa deslușesc nimic. Geometria a fost  cea care m-a salvat de la corigenta. De asta iubesc Geometria. Cu algebra eram paralelă total. Paralelismul meu cu alte materii a continuat. 

Firește ca mi-a întrat in cap ca trebuie să merg la Universitate. Insa nimeni nu m-a învățat ca nu oricui ii este dat sa strălucească.

Nu am stralucit. Am rămas în prăpastia mediocrității pana azi. Admir oamenii care au reușit să ajungă în vârf. Au făcut cariera au scris cărți și nu doar asta.

Citeam biografia diferitelor cadre didactice și ma întrebam de ce nu am reușit sa devin si eu ca ei. Sunt doar un amarat de cadru didactic auxiliar. Nu am reușit nici aici sa excelez. Nici ca voi putea reuși.

Profesorul care nu iti spune ca nu oricui ii este dat sa strălucească si sa ajungă cineva nu cred ca se numește profesor pana la capăt. Sigur  asta cica ar trebui părinții sa spună nu profesorul este obligat.

Insa un profesor m-a încurajat sa merg mai departe. Probabil a văzut ce a potențial în mine dar nu cat.

Oricui ii este dat sa strălucească,  bine dar depinde în ce si la ce nivel.

Fiecare avem chemare în ceva... eu se pare ca în mediocritate am strălucire. 

Ma străduiesc acum sa imi ajut cum pot copiii cu școala. Incerc sa fac ce pot. Cu organizarea stau cam prost.

Ancora mea e recuperată. Acum nu mai am scuze. La treabă.

Nu am așteptări foarte mari. Sper doar sa terminam cu bine anul școlar care va începe în curând.

Sursa Facebook 

Entuziasm

 Săptămâna asta m-am mobilizat printre altele și am reușit să încep pregătirile pentru începerea anului școlar a copiilor.

Nu e ușor. Stiu ca imi e greu dar am găsit câteva ancore de nădejde.

Vacanta e pe terminate. Despre mine doar reprize de fotografiat. Scris pe blog și cam atât. Acum e Despre copii. Indiferent ca înseamnă să dau la o parte anumite lucruri și persoane. M-am lămurit și în privința relațiilor. Momentan cea potrivita e cea de la distanță.  Lasam capitolul asta la o parte Momentan.

Am găsit niște grupuri și pagini de Facebook privind scoala copiilor. Incerc sa recuperez timpul pierdut din cauza depresiei tristeții si sentimentului de neputință.

Firește ca am revenit la cercuri spirale si unghiuri. Sa vedem ce face cu cifrele. Greu de zis. 

Cert este ca va fi un program destul de bine pus la punct. In acest weekend mi-am propus să inchid tot si sa fac programul în linii mari. Înainte de asta trebuie să fac o listă cu ce va fi nevoie. Printre altele caiete multe. Curând la shoping. 

Am încercat să găsesc o soluție pentru pregătirea lui V pentru Evaluarea Națională insa nu am găsit. Gratuit nu există. Asa ca i-am zis ,,banii de meditații nu am, asa ca pui capul la contribuție si te descurci,,.

Sa vedem.

Mi-as dori tare mult sa ia în serios pregarirea si sa lase mai ușor Roblox brow star si alte jocuri, măcar pana trece hopul. Sa învețe cum trebuie limba engleza. 

Sper.

weekend

 In sfarsit e vineri. Nu stiu cat ar trebui sa ma bucur sau nu. Cert este ca nu a fost o saptamana prea grozava. Multe lucruri de facut, oboseala, nopti mai nedormite. Intr-un cuvant saptamana nu a fost prietenoasa prea tare cu mine.

Mi-am dat seama ca tot ce am frustrari, bazaieli si smiorcaieli sigur nu le suporta nimeni. Oamenii din jur nu au nevoie de smiorcaieli. Nimeni oricat te-ar iubi nu ar suporta la nesfarsit fel de lamentari. 

Pentru asta incerc de ceva zile sa incep journaling-ul cum se zice, dar nu imi iese, nu stiu de ce si unde am obstacole. Poate si teama de anu gasi careva caietul sa citeasca, habar nu am. Cert este ca, mi-ar prinde bine sa am un jurnal si acolo sa trec toate gandurile astea de om ratat in cariera si casnicie. Nu o iau de la capat cu niciuna prea curand. Pentru ca e prea tarziu, imprejurarile nu mai sunt asa favorabile si degeaba imi vine mie un psiholog sa ma convinga ca nimic nu e prea tarziu si imposibil de realizat. Astea sunt chestii de abureala.

In weekend am de gand sa ma rasfat putin pentru ca prea am tras saptamana asta de mine cu munca. Imi place ca am inceput sa scriu mai des, ca ma descarc sufleteste, ca fac fotografii mai multe si mai des. Vreau sa ma simt mai plina de viata, mai hotarata, mai convingatoare si mai  puternica.

Cum a mers cu 5am saptamana asta? destul de bine. Dimineata am ratat, m-am trezit dupa 7 dimineata pentru ca az noapte sunetul ploii nu m-a lasat sa dorm cum trebuie. Asa ca, azi nu am avut deloc rutina diminetii facute. Imi lipseste uneori colegul de la 5am. Din pacate, s-a retras, a disparut. Motivatia era destul de puternica atunci cand il zaream pe platforma. Ceea ce am invatat este ca lumea mea e aici, lumea doar a cartilor, bibliotecilor si fotografiei. Nu am cum sa patrund in alta lume, desi mi-as fi dorit tare mult sa intru in lumea desenului si geometriei de foarte multe ori, nu am reusit, e o lume imposibil de accesat. Ma mai amagesc eu cu un cerc, triunghi si un patrat dar nu tine figura.  Asta este, nimic nu e vesnic...cica.

Smile 

be you

Un altfel de jurnal

 Suntem deja la mijlocul saptamanii. Incepe si nebunia cu scoala. Sa speram cu lucrurile vor fi bine. Nu cred ca voi duce copiii la scoala. Incerc sa gasesc solutii pentru a nu fi nevoiti sa mearga. Incep si drumurile legat de aceste aspecte. Hartii si tot felul. 

Sunt multumita ca am reusit sa scap de raceala. Bucuroasa ca se termina si canicula. Vine timp favorabil pentru fotografiat si nu doar. Canicula ma dispera. Aceasta saptamana a inceput pe undeva prost dar se pare ca lucrurile incep sa se domoleasca. Doamne ajuta sa fie bine.

Am intrat deja in luna septembrie, in sfarsit. Ieri am scos din carantina cartile comandate de la elefant. Grozave carti am reusit sa imi cumpar. Sunt bucuroasa ca am inceput sa citesc, sa scriu, sa fotografiez si nu doar. Starea mea de spirit s-a schimbat radical de ceva luni. Si ma bucur foarte mult. 

 

Ieri dimineata nu am reusit sa accesez platforma 5am, abia azi am reusit. Am si o resursa grozava luata de acolo. Nu am inteles de ce numele meu apare ciudat. Cred ca l-am schimbat, nu stiu. Luna este disciplina trezitului devreme. Am ceva probleme dar nu asa de mari. E super ca am reusit sa ma disciplinez cu treizitul, nu chiar la ora 5 dar oricum pana in 7 ma trezesc sa fac ce am de facut dimineata. E grozav. 

matt_walker_sleep_is_your_superpower

Programul curand incepe sa se schimbe. Usor usor ne transformam. Radical viata s-a schimbat. Ma bucur totusi ca nu mai asa probleme foarte mari cu sanatatea fata de anii trecuti. 

Azi s-a emis Ordinul nr. 3142/2020 privind masurile pentru prevenirea contaminarii cu Corona virus unde sunt prinse anumite categorii de institutii si spatii culturale:

ordinul-nr-3142-1495-2020-privind-masurile-pentru-prevenirea-contaminarii-cu-noul-coronavirus-sars-cov-2-si-pentru-asigurarea-desfasurarii-activitatilor-in-conditii-de-siguranta-sanitara 

Sa speram ca se vor si putea pune in aplicare. 

 

Miercurea fara cuvinte

 

 

Biblioteca Centrala Universitara "Carol I" din Bucuresti