Desi ziua de luni e dusă pe jumătate eu încă savurez ca este luni. Ziua mea preferata din săptămâna pentru ca încep proiecte și alte planuri.
Am vrut sa scriu aseară despre ancore în viata mea după-amiază insa parca nu am avut toate cuvintele la mine sa descriu exact ce înseamnă pentru viața mea.
Cred ca trebuie cumva sa invat sa nu ma mai agat de ancore umane ci mai degraba de ancore materiale. Cam greu de invatat asta. dar va trebui sa invat si asta.
Sunt oameni in lumea asta care nu au nimic de a face cu sentimentele, empatia si emotia. Problema este ca acesti oameni s-au inmultit, de la zi la zi tot mai des, tot mai multi. Nici nu stii cum sa ii ocolesti. Viata, uneori e ca o tabla de sah, din pacate.
De doua nopti am insomnii, nu stiu exact ce se intampla, ziua trag de mine sa lucrez si sa fac ce e de facut. Am reusit sa intru aproape zilnic pe platforma 5am, din pacate nu pot sta acolo sa palavragesc, nu am timp de asa ceva dimineata.
Imi place sa scriu, nu zic nu, dar se pare ca nu ma tin de scris, azi noapte chiar voiam sa ma dau jos din pat si sa scriu balarii, am renuntat. Zic asa, daca mi se mai intampla clar trebuie sa iau masuri. Pot scrie balarii in caiete. Imi place sa ma inspir de la unii si de la altii uneori, dar parca nu e ok. Incerc sa fiu eu si doar eu.
Nu stiu de ce inca mai cred in relatii virtuale, prietenii virtuale, balarii virtuale. In realitate eu duc greul acasa si toate sunt pe mine, nu pe cei din virtual.
Azi dimineata si aseara m-am pomenit rugandu-ma pentru baiat sa fie mai potolit, sa puna mana sa invete, of. Scoala se apropie si el nici nu are chef de asa ceva. Sper din suflet sa ma pot alinia cumva cu neuronii si sa pot face ordine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu