Poate ca ne sperie iarna ce este dar bucuria de a fi si a exista trebuie mereu sa o avem.
O dimineata in care cu greu ne-am trezit. Parca nu reuseam sa gasesc lucrurile, drumul spre scoala mi s-a parut o eternitate, agitatie, dar am reusit in final, partial, sa facem totul ca la carte.
Este o saptamana mai grea. Pana ne obisnuim dupa vacanta, iar cu treziri, pachetele, sfaturi, indrumari, teme si ghiozdane.
Am dormit agitata, nu stiu ce am avut. Un milion de ganduri imprastiate si haotice. Sper sa fie bine
Saptamana ce a trecut am facut multe fotografii. Mi-am dat seama ca este singurul lucru care ma tine pe linia de plutire si imi da energie. A devenit un fel de dependenta. Parca imi umple golul acela ramas dupa toate relatiile avute, toate esecurile mele, toate insuccesele profesionale si toate rateurile.
A fost un inceput de an mai greu. Parca nu-mi vine sa cred ca am lasat 2018 in spate si am trecut in noul an. Ianuarie parca e asa un intermediar intre anul vechi si anul nou.
Anul acesta vreau sa ma ocup mai serios de pasiunea mea arhitectura si fotografia. Merg impreuna.
Pentru ca, fotografiatul a inceput chiar datorita arhitecturii, povestilor de istorie, frumusetilor ratacite si pierdute in acest oras, parca obosit, tracasat, frustrat si agitat.
Parca nici cladirile nu mai au acel deja vu, parca nici pasarile cerului nu mai sunt cum erau candva.
Minunatului meu oras din care nu as crede sa ma mut vreodata, desi imi doresc tare mult o casa la curte, cu doua pisici si un motan, o gradina micuta si un gard inalt maro.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ziua 2, 3,
Încă avem de mers pana la capătul liniei. Doua zile care aparent seamănă între ele. Acum nu ma mai plâng ca ma lupt cu somnolenta și blegea...
-
(adus in blogosfera românească de către Corcodusa ) Astazi, 1 Martie, prima zi din luna si inceputul primaverii, zice lumea din trecut. ...
-
Au trecut vreo 2 ani de la ultimul targ de carte la care am fost. Sigur, mi-a ramas in minte remarca facuta de o fosta colega de serviciu i...
-
Cand un verdict medical iti da peste cap existenta... Probabil ca nu ar fi trebuit sa scriu despre acest subiect, dar cand acesta dev...
Si pe mine tot cladirile cu povesti mau atras la Bucuresti. Imi place sa le recunosc si sa le spun pe nume (asta e Wilson, aici era Carlton etc). Am trecut in graba in octombrie prin Bucuresti si mi s-a parut tare.... trist. S-au construit multe cladiri urate.... s-au naruit multe interesante si cu potential..
RăspundețiȘtergere:)
Viata merge inainte si nu am pretentia sa se opreasca schimbarile. Uneori insa privesc fotografii din alte timpuri si atunci, privind la rece, suprapunand imaginile, realizez ca unele modificari survenite au fost nefericite (putin zis).
Chiar ma uitam la fotogafia facuta fatadei Bibliotecii centrale inainte sa fie transformata.... (cea de pe splai).
Pupici si spor la fotografiat :*. Sper sa ne mai povestesti si noua ce ai aflat interesant! Si mie imi plac atat fotografia, cat si arhitectura:).