Cand un verdict medical iti da peste cap existenta...
Probabil ca nu ar fi trebuit sa scriu despre acest subiect, dar cand acesta devine propria mea poveste, oricat as evita si ocoli, ignora si uita nu am cum. Ma uit pe mine si uit de povestea in care sunt de cateva luni. Imi doresc rabdare si credinta in Dumnezeu.
Mi,as dori sa ma curat de ce e rau si de ce e murdar din mintea mea si corpul meu. Probabil ca ce e in corp murdar cu credinta si cu doctorii buni de la oncologie in curand ma voi curata...dar, cu fac cu mintea si sufletul meu? cum sa ma curat de ce e murdar si e rau. Ma tot invart in jurul socului si acceptarii cu boala.
Ma tot intreb cum sa gasesc forta si puterea interioara sa.
La inceput nu am vrut sa scriu despre ..., dar nu e o idee buna sa nu scriu avand in vedere ca mereu m-am exteriorizat pe blog cu toate trairile mele personale.
Sper sa am putere sa tin un minijurnal virtual si sa povestesc absolut toate emotiile si trairile, eventual si procedurile parcurse pentru a invinge cancerul in stadiu I de col uterin.
Macar sa va povestesc cum incepe procesul de vindecare.
Simt oboseala, oricate ore dorm parca nu ajunge. Moleseala si mai ales letargie ciudata. Momentan atat am.
Vom vedea cand ce urmeaza dupa prima vizita la Oncologie.
Primul pas este tratamentul cu radioterapie, singurul tratament in stadiul I.
Al doilea, operatia care dupa cate am calculat cred ca undeva in ianuarie, nu cred ca mai devreme.
Inca nu stiu sa ma mobilizez psihic, nu stiu inca ce am de facut.
Sunt putin pierduta in spatiu de mai bine de o luna de cand s-a reconfirmat si validat dignosticul.
Iar nu reusesc sa raspund la comentariile postarii anterioare. Nu stiu ce are blogul.
Am inceput doar prin a spune rugaciuni zilnice, scurte si la obiect.
Inca nu reusesc sa ma prind de o ancora. Au inceput sa afle colegii si deja primesc mesaje, incurajari, intrebari si priviri nu tocmai pozitive.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu