Cartea lunii ianuarie

Pentru ca anul trecut a fost un an greu, incarcat, tensionat cu stres si multe alte probleme mi-am lasat cititul pentru anul acesta. Si cum am multe carti pe care le-am inceput, le-am citit doar primele pagini in ziua cand le-am achizitionat. Anul acesta m-am gandit sa ma reapuc in forta de citit. Asa ca, am ales o carte care chiar merita sa o respir si sa o cercetez si la propriu si la figurat, nu doar de dragul de a ma simte importanta, in niciun caz asa ceva, departe de mine.
Niciodata nu am fost in stare sa fac o cronica de carte sau o recenzie sau mai stiu eu ce comentarii stralucite, as zice ca sunt catastrofa la jonglat cuvinte in cateva randuri.

Cartea care am inceput-o anul trecut si am lasat-o, nu stiu din ce varii motive balta si asezata sus pe un raft al asa zisei biblioteci suspendate pe perete, vorba vine biblioteca, de fapt sunt niste placi de lemn prinse de perete.

Am ales pentru luna ianuarie cartea unei Doamne cu o cultura extraordinara, iti povesteste despre istorie cum povestesc eu despre biblioteca, cursiv si bine documentat. Recunosc, ma suprinde cu fiecare paragraf citit din carte, e uimitor cum descrie starea acea de fapt reala si nu fantezista, basme pentru copii si alte balarii gen zboara porcul sau alte fantsmagorii. Ce e si mai suprinzator este ca in multe randuri ma recunosc si ma vad pe mine, atinge in unele proprozitii mintea mea plina cu basme pentru copii.

Nu stiu daca reusesc sa o termin asa repede, adica mai devreme de jumatatea lunii, ma straduiesc. Insa, nu as crede pentru ca o carte nu se citeste asa ca un ziar. Eu trebuie sa ma poticnesc in propozitii, sa le notez, sa le adnotez.
Nu recomand siblinieri si adnotari pe cartile imprumutate. Sigur, am obiceiul asta prost de care nu reusesc sa ma debarasez sa-mi subliniez propriile carti, nu e in regula, trebuie sa lucrez la asta neaparat.

Cartea aceasta despre care va povestesc e una din cartile trecute in lista aia mare de care ma voi ocupa in curand, titlul de carte ce va trece prin act testamentar si nu glumesc pentru fiica mea.

Cartile au valoare prin continut, iar acele titluri din cartile mele din care eu am invatat, eu am evoluat si am progresat vor ajunge la fiica mea. 

O alta parte de carti din biblioteca le voi dona bibliotecii unde am evoluat, invatat si iubit tot ce inseamna iluzie, sperante desarte si porci zburatori.

Fiul meu nu citeste, nu-i place si pace. Nu il pot forta la ceva ce nu va face momentan, plus ca majoritatea cartilor sunt destinate lumii feminine decat spre masculine.

Si pentru visatorii ca mine si pentru cei care au impresia ca totul pica din cer am gasit un fragment destinat alora care inca se uita pe cer si au impresia ca in loc de ciorii vor vedea niste porci care vor zbura spre norii invizibili ai prostiei.

 Despre aceasta carte voi mai scrie, momentan am ajuns la pagina 21 in nici doua zile, am reluat-o de la prima pagina. Cartea nu trebuie citita cu intreruperi pentru e ca si cum te-ai intrerupe la jumatatea mancatului unei prajituri delicioase. Stiu, e o comparatie poate aiurea dar alta nu mi-a venit in cap.

So, cititi carti dar in format tiparit nu electronic.