Încă avem de mers pana la capătul liniei.
Doua zile care aparent seamănă între ele.
Acum nu ma mai plâng ca ma lupt cu somnolenta și blegeala. Imi doresc mult sa dispară după toată povestea cu operația și ce mai fac tratamente.
Lupta se da cu răbdarea și mentalul.
Caut sa fie bine.
Dimineața mi,am început,o cu un iaurt și o banana, un capuccino de la aparat și aerisirea salonului. Sunt mirosiri de... firește de spital. O sa fie cumpăna vieții mele.
Am navigat pe fb și am găsit un Simpozion cu acces gratuit online. Am reusit sa stau doar o jumătate de oră dar exact cea care trebuie unde s a vorbit despre Carol al II lea.
Am stat cuminte în salon cu gândurile mele fiind singura o vreme.
Nu as putea sa scriu prea mult, oricum timpul trece destul de repede și aici, mai o poveste, mesaje telefoane nu am simțit cum au trecut. Probabil cel mai greu va fi după ce ma întorc de la terapie intensiva.
Am multe cărți de citit acasa, sper sa pot fi cât de cât bine sa pot citi.
Azi pe cer o ,,mare,, de ciori:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu