Daca as incepe cu luna ianuarie al acestui an, cred ca mi-as aminti doar de sesiunea grea de la facultate si de proiectele pe care nu reuseam sa le mai termin. Apoi ar fi faptul ca a aparut un om care mi-a facut doar probleme pana in vara. In septembrie i-am spus adio. In lunile acestui an, am trait tot felul de experimente placute si neplacute.
Am avut si certuri cu tatal copiilor, ca de obicei. Conflicte care nu se vor termina decat atunci cand copiii vor implini 18 ani.
Job-ul a devenit mai mult decat ce a fost pana in toamna. A devenit locul marilor pasiuni, locul marilor realizari si a ambitiilor profesionale.
Fotografiatul a devenit o parte importanta a activitatilor de zi cu zi. Anul ce urmeaza imi doresc un aparat de fotografiat. Telefonul nu ma mai multumeste, ba chiar de ceva vreme evit sa mai fac poze cu el. Nu e acelasi lucru.
Copiii sunt si ei o parte importanta din viata mea. M-am ocupat de ei cat am putut si cum am putut. Sunt mandra de V ca a reusit sa progreseze la scoala si de B care a inceput sa invete si sa recunoasca literele alfabetului. S-a integrat excelent la clasa 0. Totul e multumitor.
Daca as face un rezumat al anului ar fi acela de lupta dintre depresie si fericire. Finalul: fericire
Finalul anului m-a gasit fericita si multumita. Chiar daca nu mi-am gasit omul potrivit cu care sa iau viata de la 0, zic eu ca lucrurile merg mult mai bine fata de finalul anului trecut.
Am neglijat scrisul foarte mult in ultima vreme, insa am reusit sa ma ocup putin si de mine ca femeie, am trait mai mult in real decat in virtual, am avut nevoie de aceasta pauza.
Au fost momente bune dar si rele. Certuri cu fostul sot, parca nu se mai termina cu santajele lui si amenintarile, cu reprosurile si cu conflictele astea. Simt ca, parca nu au final, desi stiu ca nu vor dura o vesnicie.
Momente minunate cu copiii, momente cu mine, momente frumoase la serviciu, momente superbe la facultate, momente la muzee si alte locuri din acest oras.
Am reusit sa plecam si din Bucuresti, dar nu a fost o plecare reusita din punct de vedere financiar, nu am calculat cum trebuie si nu a fost asa cum voiam sa fie.
Ceea ce stiu este ca anul viitor vreau sa nu mai traiesc experientele neplacute dina cest an, mai ales cel privind spitalul. Fara certuri, fara conflicte si liniste.
Cele mai minunate momente au fost atunci cand am fotografiat, cand au terminat copiii scoala si gradinita si cand am avut forta financiara sa cumpar ce ne dorim.
Din pacate, luna ianuarie va debuta cu mersul la un avocat pentru a cere lamuriri privind custodia copiilor. In ce situatie am reusit sa ajung. Stiu e vina mea si doar a mea. Mi-am ales prost cu cine sa fac copiii. Doi copii minunati si deosebiti. Sanatate sa fie si liniste.
Un an trist si pacatos as scrie. Un an in care am invatat multe lucruri. Imi doresc ca viata sa imi ofere si alte lucruri minunate fata de cele care le-a oferit pana acum. Cer mai mult, dar nu de la om care se limiteaza si nu il intereseaza decat propria persoana, ci de la viata in general.
Ce am invatat in acest an si ce am fost invatata, de parca nu stiam, sa imi urmaresc doar propriile interese si propriile placeri.
Ceea ce nu am vorbit si nu am scris a fost despre recunostinta: sunt norocoasa in final ca am un job, asa cum e el, o casa care nu e ce am visat eu si e casa fostului sot cu care imi scoate ochii de fiecare data in discutii, doi copiii minunati si frumosi, har la scris si desen desi nu prea ma tine de ele, ca am trait tot felul de momente ciudate si singuratice.
Ce imi doresc in acest moment? ca Dumnezeu sa faca imposibilul posibil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu