După câteva zile inerte la proprii, am reușit ieri să ies din carapacea insomniilor și să rezolv din treburi. Încă mă așteaptă un drum la job.
Faptul că lucrurile încă nu merg cum trebuie m-a tras puțin în jos.
Nu am reușit să mai fac mare lucru. Proiectele au rămas în aer total.
Mă lupt cu insomniile de cateva nopți, nu știu cum de au apărut. Probabil și vremea urâtă își pune amprenta și vremea urâtă mă deprimă de-a dreptul, asta nu e ok.
Mulți ani am suferit de acel sindrom numit atașament emoțional sau așa ceva. Mă atașam de oamenii cu care eram apropiată. Cumva am reușit să mă vindec, probabil și datorită bolii avute, dar acum am dat în alt gen de sindrom sau ce o fi.
Sincer, când mi s-a spus că trebuie să stau de vorbă cu un psiholog sau terapeut am recționat foarte urât, am simțit ca am încă un eșec. Nu m-am simțit deloc bine, lăsând laoparte că toți abia te așeaptă să facă niște pe bani pe seama dramelor tale, nu toți, mai există și excepții cu siguranță.
Să nu generalizăm!!!
S-au întâmplat foarte multe în acest an.
Oricât aș zice și spune, adesea scrisul m-a ajutat să traversez multe perioade grele... dar nu înțeleg de unde și până unde să mă deprime vremea de afară?
De ce imi influențează stările?
Înainte nu aveam această problemă. Cum și de ce a apărut așa din senin?
Câteva fotografii cu un soare mascat cu nori! În spatele Mall-ului Park Lake.
Weekend-ul ăsta este despre curățenie, scris și terapie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu