Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Lumină în suflet
Lumină în gânduri Momente ce au trecut și momente ce vor veni. Unele se vor repeta, altele nu vor mai fi. Totul este să mă obișnuiesc cu ce...
-
LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fot... -
O zi de sărbătoare în care învăț să mă bucur. Azi se mănâncă pește! Am macrou. Aș face și o mămăliguță lângă. Deși, nu voi face identic, da...
-
Dimineți de weekend și cu liniște. La orele 6 dimineața si câteva minute m,am trezit după o noapte dormită fără nicio trezire. Nu am rezista...
O Doamne ce dor imi este de vremurile astea! Hmmm cand jucam Para, in fata blocului cu copiii vecini. A trecut si vremea cand fetitele mele erau de varsta fetitei tale... Asta e sensul vietii, n-avem cum schimba nimic, doar savura fiecare clipa din fiecare zi!
RăspundețiȘtergereHappy WW, Carmen draga!
E minunat acest moment si nu l-am ratat. Cam rar avem sotronul la indemana. Mandra fata mea ca stie sa faca cifrele. Fireste ca eu am incurajat-o un piculet.
ȘtergereHappy WW!
Sotron.... cand eram mici si nu aveam creta, rupeam frunze din gardul verde si desenam. Uneori aveam noroc si gaseam o caramida ;)) o spargeam si apoi o ascundeam bine, pentru alte dati, impartind bucatelele intre noi, frateste.
RăspundețiȘtergereAtunci imparteam si mere verzi, din merii plantati in "colonie" - chiar nu stiu de ce i se spunea asa cartierului nostru, dar suna asa frumos, pe atunci. Sau dude... :P Iar cand merele coapte incepeau sa cada de pe crengile de sus... ce bucurie. :)
Da... si ne jucam sotron ;).
Frunze de nuc, alea deseneau bine. Dudeele...ce poveste minunata cu dudele... ne majeam pe tricouri de ziceai ca mergem la meci!
Ștergere