Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Miercurea fără cuvinte
LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru f...
-
Cand un verdict medical iti da peste cap existenta... Probabil ca nu ar fi trebuit sa scriu despre acest subiect, dar cand acesta dev... -
Am ales pentru acest an ca o consecință la ce am trăit în anul anterior cuvântul: CREDINȚĂ Cuvânt care are nevoie de multă putere și cura... -
Credeam că e o glumă inițial. Acum am luat în serios. Am iesit de 3 ori din casa pe langa bloc. In cele 3 ieșiri am avut atacuri de panică....
O Doamne ce dor imi este de vremurile astea! Hmmm cand jucam Para, in fata blocului cu copiii vecini. A trecut si vremea cand fetitele mele erau de varsta fetitei tale... Asta e sensul vietii, n-avem cum schimba nimic, doar savura fiecare clipa din fiecare zi!
RăspundețiȘtergereHappy WW, Carmen draga!
E minunat acest moment si nu l-am ratat. Cam rar avem sotronul la indemana. Mandra fata mea ca stie sa faca cifrele. Fireste ca eu am incurajat-o un piculet.
ȘtergereHappy WW!
Sotron.... cand eram mici si nu aveam creta, rupeam frunze din gardul verde si desenam. Uneori aveam noroc si gaseam o caramida ;)) o spargeam si apoi o ascundeam bine, pentru alte dati, impartind bucatelele intre noi, frateste.
RăspundețiȘtergereAtunci imparteam si mere verzi, din merii plantati in "colonie" - chiar nu stiu de ce i se spunea asa cartierului nostru, dar suna asa frumos, pe atunci. Sau dude... :P Iar cand merele coapte incepeau sa cada de pe crengile de sus... ce bucurie. :)
Da... si ne jucam sotron ;).
Frunze de nuc, alea deseneau bine. Dudeele...ce poveste minunata cu dudele... ne majeam pe tricouri de ziceai ca mergem la meci!
Ștergere