Gânduri

 O zi de duminică ploioasă, dar liniștită.

M-am trezit cu oboseala in oase și încerc să scriu câteva rânduri. Nu știu ce a fost în această perioadă nu am reușit să mai scriu nimic, nici pentru revistă și nici la articol nu am lucrat. Mă uit la această lună care nu dă randament în ceea ce fac. 

Zilele sunt obositoare, dar am reușit cumva să mă țin de serviciu. Mă mișc binișor, am început să accept și mersul cu autobuzul de la muncă, deși drumul este foarte lung din centru spre perfieria orașului. 

Încerc să mă adaptez programului. 

Investigațiile au ieșit bune. Urmează încă două controale pe care le-am tot amânat, controlul la gastro e amânat de 4 ani, acum nu am mai scăpat, dr oncolog mi-a dat să fac, vreme până în septembrie să merg. 

Nu am mai mers la Biserică decât o dată sau de 2 ori. Fotografii nu prea am mai făcut. Plimbări nu am reușit să mai fac. Jobul îmi ia toată energia și nu mai sunt în stare de nimic, au fost zile când nici acasă nu am reușit să fac ce făceam de zi cu zi înainte. 

Urmăresc de la un timp aceste predici, inițial le-am găsit pe tiktok apoi pe youtube:

Am reușit să serbez ziua cu copiii, o mică ieșire și un răsfăț pe măsură. Plimbări ca înainte momentan nu mai reușesc, mă simt epuizată de la nopțile dormite în reprize. 

Feliuța de tort. Am uitat să fotografiez tortul.

Pisicuța care ne-a vizitat la terasă:

 

Am reuțit să mai urmăresc câteva seriale și astea la fel cu chiu cu vai, un episod văzut in 3 seri: Netflix mi-a plăcut ,,Demonul meu șarmant,, și ,,Ierarhie,,. Filme de duzină, dar mă relaxează și detașez de probleme. 

Acum am găsit un serial vechi în joacă tipa din Fetele Gilmore, Lauren Graham. ,,Numai tată să nu fii! 

Am început să citesc în schimb tot felul de articole, frunzăresc cărți aiurea pe la job, mai citesc fragmente din jurnale. 

Am dat de doi autori necunoscuți: Dimitrie Danciu și Mihai Georgescu. Unul pare să fi fost dramaturg și celălalt poet. Nu am găsit mare lucru despre ei pe internet. Niciunul nu mai trăiește. Pare să fie din Ardeal sau așa ceva, primul auto.

Între timp am mai aflat că la Florești Prahova a existat un cenaclu literar numit Cenaclul Cezar Petrescu în anii 70 sau 80 parcă, nu mai rețin exact, dar are o istorie în spate. 

Am început să ascult teatrul radiofonic:

Petru Dumitriu

Melodia săptămânii:        *nu judecați ce ascult*

Nu am pe nimeni să-i pot spune aceste vorbe frumoase, dar am 2 copii care mi-au umplut sufletul de bucurie în acest an, asa că lor le dedic această melodie, genul muzical nu mă definește, ascult orice gen, indiferent:

Savurez o cafea și stau în liniște să îmi revin puțin. Dimineață ploua, acum s-a luminat, Soare nu avem pe cer, încă. 

Treabă în casă exclus azi. Diseară pregătesc doar ce e nevoie pentru dimineață. 

Am gătit ieri o ciorbiță de cartofi si o tocanita cu dovlecei. 

Cana o am de la un Târg de Crăciun din 2019:

Încerc să mă adun și să mă organizez. Viața a devenit un haos de când am început jobul. Sunt zile când nu pot face mare lucru și zile când sunt super bine și fac multe treburi.

Abia aștept să vină concediul de odihnă. Și puțină căldură, eventual și apa caldă cât mai curând.

Nu știu dacă plec și anul acesta undeva, poate da, poate nu, în funcție de cum mă simt și apoi bugetul. Nu știu încă. Doar să fiu bine să pot face planuri. Oricum nu pot pleca chiar oriunde acum și bagajul cât mai puțin și ușor. 

Dintre lecturile mele frunzărite:

Sper din suflet să fie o săptămână mai bună și cu spor la scris, nu am mai scris nimic pentru revista Literatura de Azi, e cazul să mă urnesc, am lucrat puțin la cercetarea pentru articolul la care tot zic că îl și finalizez pentru că nu reușesc să mă decid în ce direcție să-l duc ori gazetărie ori opera literară, nu e despre Emil Bota, deși ar merita și lui să-i acord atenție pe viitor, mă mai gîndesc. 

Depinde și ce material am la dispoziție.