Oamenii care judeca

 Cand oamenii te judeca ai impresia ca toata lumea se invarte in jurul lor.

Mi-as fi dorit sa pot face alte alegeri in acest moment, dar momentan alegerile graviteaza in jurul anumitor lucruri esentiale pentru viitor.

Am decis sa ingrop cumva trecutul dar se pare ca inca nu se poate. Imi doresc mai mult liniste si odihna. Imi lipseste o mangaiere parinteasca de mult timp. 

Se pare ca, alegerea gresita din trecut ma va urmari cativa ani de acum incolo... cum ar fi fost daca as fi fost mai inteleapta si as fi ales cariera asa cum trebuie nu casnicia cu un om care se credea buricul pamantului pentru care valoarea unui om se masura in cati banii face lunar.

Ultimele 2 decenii din viata mea, cam 23 de ani nu au avut nimic deosebit, nimic rasunator. Insa ultimul an a fost cel mai teribil din viata mea, multe provocari, multe transformari, mult curaj si multa voie buna.

Mi-am acceptat trecutul cu bune cu rele legat de familie si neam. Treaba cu iertatul nu e de mine. Nu prea am inteles niciodata treaba cu treci mai departe, inchide ochii si iarta. Nu merge.

Imi este foarte greu sa iert un om care mi-a distrus copilaria si adolescenta, apoi un om cu care m-am casatorit ca o naiva, crezand ca voi avea o viata linistita si frumoasa si va compensa cu ce a fost in copilarie. Nu se poate. 

Treaba cu ....,, stii, e tatal tau...dar, stii e tatal copiilor tai...,, pe bune? ce aveti oameni buni cu tampenia asta? si daca e, ce? trebuie sa fiu calcata in picioare si sa tac si sa inghit pana la finalul vietii?

Nu pot lasa lucrurile asa. Daca cu primul povestea s-a incheiat, desi rudele ma urasc si ma considera o fiica nerecunasctoare si nesimtita, a doua poveste inca se deruleaza. Pana cand, nu stiu.

Oare e asa important ca sa imi pese de altii ce parere au despre alegerile mele? si daca acestea nu sunt in detrimentul lor inseamna ca sunt un om nenorocit? daca nu sunt in beneficiul lor sunt om de nimic?

Aleg ceea ce ma poate scoate din starea asta de rau, stare depresiva, stari de tot felul dar nu ok.

Ce pot sa spun este ca, sa duci o boala pepicioare ani de zile sis anu stii ce ai, viata sa se rezume in jurul acestei boli care a cam avansat putin, dar cred ca va fi bine pentru ca au inceput sa dispara din simptomele rele, insa starea deoboseala inca o am in corp, asa cum mi-a zis si jumatatea mea cel putin 2  ani o voi mai avea din momentul in care ma voi aseza la casa noastra cum trebuie.

 

 Insa, cel mai important lucru pentru mine acum este sanatatea si linistea. Cu astea am dus lupte mai grele in comparatie cu atacurile la adresa mea.

Cat sunt in putere si am forta, restul e floare la ureche pentru mine.

Nu judeca, nu critica.

Eu nu judec. La ce ma ajuta asta? La o pierdere de timp.