E minunat sa asculti, sa privesti si sa taci.
cea mai interesanta chestie pe care am experimentat-o a fost ca, niciodata nu am acordat importanta si nu am cantarit asa cum trebuie alegerile facute in viata, deciziile si iata cum am inceput sa simt consecintele.
Nu ar trebui sa mai conteze ce incep, ce experimentez sau ce simt ci ce aleg din toate sa termin. Am inceput multe chestii dar nu am ales sa termin tot.
Incep sa cred ca pot orIce, pot sa obtin orice, doar ca trebuie clar definit ce anume vreau sa obtin.
Inca invat sa ma detasez de ce este personal, ceea ce nu este subiectiv si ce este altceva in afara vietii personale. Incosecventa cu care ma lupt, temerile mele fata de tot ce este in jur uneori imi dau impresia ca nu ma aflu pe niciun teren stabil, simt ca voi calca inca pe teren minat.
Mi-am luat o pauza si am reusit sa ma observ ce fac, in ce directie ma indrept, ce vreau de la viata in urmatorii 5 ani si ce sa realizez. Complicat. A fost ciudata reactia mea dupa ce am privit o fotografie a unui scriitor, parca rus, cred sau asa ceva si mi-am spus: ,, daca asta inseamna sa fii scriitor, atunci pas...,,
Si a mai fost din nou reactia, tot ciudata dupa ce am citit scurte articole despre istoria comunismului si despre cativa reprezentanti, la fel. Ma suprinde felul in care privesc lucrurile si nu reusesc sa inteleg niste oameni din alt secol, apropiat totusi, nu asa indepartat. Daca ma refer la anii 30 sa zicem ca as fi inteles. Tocmai aici este ciudatenia ca nu reusesc sa inteleg oamenii contemporani si ceva mai apropiati fata de cei de acum 100 de ani.
Mentalitati sunt putin diferite in mare parte.
Ma ascund dupa propriile frici, temeri si frustrari. Sper sa reusesc sa le elimin si sa fiu eu cea care trebuie sa fiu.
Luna iunie a fost despre temeri, ganduri si alte scenarii nu foarte optimiste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu