A trecut deja ziua de luni, insa nu am apucat sa scriu nimic de ceva vreme. Am atatea ganduri in minte si nu stiu cum sa le ordonez sa le pun pe hartie. Nu m-am mai tinut de rutinele diminetii de foarte mult timp. Nu am mai citit, parca traiesc fiecare zi la intamplare. Nu mai stiu sa scriu, sa ordonez propozitii si sa ma mobilizez. Incerc doar sa nu scriu balari ca in alte dati, vreau sa scriu lucruri insemnate si care sa aduca valoare in acel timp petrecut citind aceste randuri.
Imi e greu sa inteleg de ce nu am reusit atatia ani sa scriu,sa fac literatura, ce conteaza de care si cum, dar sa scriu. Probabil ca valurile de criici aduse pe parcurs au castigat, pur si simplu.
Pe blog scrii cum iti vin gandurile, insa cand vine vorba de o carte sau un articol serios, lucrurile clar se schimba.
Voiam initial sa-mi fac o nisa pe ceva, am renuntat. Desi, se spune ca atunci cand ai o pasiune care arde zi si noapte in mintea si in sufletul tau, nu te lasa sa dormi o urmezi fara scuze si alte motive.
Arde, ma framanta dar nu aplic nimic. Actiunea e zero.
M-am apropiat foarte mult de literatura in ultima perioda si am descoperit ca istoria e cumva prietena cu literatura. Ceea ce ma face sa cred ca istoria fara literatura sau literatura fara istorie nu se poate. De aștfel, geografia cu istoria se intrepatrund permanent.
Ma bucur ca descopar oameni care scriu, oameni care au idei, le dezvolta si le fac cunoscute.
Nu scriu pentru bani, scriu pentru mine, de fapt stiu de ce scriu atat de rar si nu ma tin de scris. Pur si simplu, scrisul mereu a fost o terapie exceptionala pentru mine in multe momente cheie din viata mea.
Este o vara incarcata, plina de evenimente importante si din pacate plina de amaraciune pe de o parte dar si pe de alta parte de bucurie.
Ganduri de concediu, de luni, de bine in toate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu