Dimineata rece si plina de frig, somnoroasa ma dau jos din pat, aprind instant televizorul, veoiza si lumina la hol. Caut grabita haine in sifonie, merg la baie ca fiecare sa ma spal. Trezesc copiii, papam in fuga cate un mic sandvis, ghiozdane pregatite, iesim pe usa, asteptam metroul. Fiecare ramane intr-o locatie si ne adunam dupa amiaza inapoi acasa. Cam asa trec zilele, dar serile sunt frumoase, pline de treburi, momente mai bune sau mai obositoare dar e liniste. Masor cuvintele uneori, tratam trecutul ca pe un zero barat. 

Diminetile sunt putin cam grele dar reusesc sa ma mobilizez.

Au trecut cateva zile de la prima iesire la fotografiat si ma simt deja altfel. Am reperat putin ce am stricat anul trecut si ma simt impacata cu mine si sufletul meu. Nu as vrea sa grabesc  nimic, poate uneori sa opresc putin timpul in anumite momente. 

 

 

 

E o luna in care lucrurile incep sa mearga mai bine, se misca cu greu rutinele, depresia a disparut, starea de bine incepe sa revina in viata mea dupa doua de luni de zbucium interior si visele vor incepe sa aiba finalitate. 

Sufletul e plin de sperante, vise si optimism.

Valorificare in aceasta saptamana, scris, iesiri, ordine, curatenie, o relatie frumoasa si reparata.

Am invatat ca e mai bine sa repari decat sa dai cu piciorul.