Jurnalul unei femei simple (6/2020)

Jurnal adus in blogosfera romaneasca de Corcodusa

Pentru astazi

Sambata, 11 aprilie 2020, orele diminetii

Afara

Soarele este inca ascuns dupa nori. Sa speram ca dupa pranz se va ivi ca si ieri.

17 grade in Bucuresti

Ma gandesc:

Maine e o sarbatoare importanta in Romania. De regula, norocul meu ca nu ies, nu am mese in familie. De trei ani sunt mai bine asa. Chiar daca va veni timpul cand voi relua aceste obiceiuri, stiu ca va veni doar cu omul potrivit mie.Atunci aceasta sarbatoare va fi cu adevarat minunata pentru mine!

Sunt recunoscatoare:

In primul rand sunt recunoscatoare ca exista tehnologia pentru ca Dumnezeu imi ia si imi aduce oameni in viata mea. O usa s-a inchis dar s-a deschis o alta!

Din bucatarie:

Ciorbita, cafea si iaurt. E adevarat ca in aceasta perioada am mai gatit una alta desi nu am asa mare pasiune pentru bucatarie. Ma descurc.

Ce mai mesteresc:

Lucrez la organizarea unor rafturi. La rutine. La activitati cu copii. Triere haine.

Citesc:

O carte draga mie si una dintre cele mai valoroase

"Istoria Imperiului Bizantin'' Vasiliev A. A.

Istorie a Imperiului Bizantin

 Link catre recenzie bine scrisa.

Ascult/vizionez:

Un webinar de incurajare si de sustinere morala in aceasta perioada. Un alt serial de golire a mintii mai mult....  a 8- zi un serial turce. Sunt toate niste telenovele, nu e cine stie ce. Dar inseamna detasare pentru mine acest serial.

Un film care chiar m-a impresionat si chiar merita vazut este Driven:

E despre curaj, frica, sentimente, furie si puterea relatiilor.

Ceea ce astept (sper/imi doresc):

Dumnezeu sa ne ajute sa trecem de epidemie, o minune sa se intample si sa fie nimicit virusul ucigator. Ajuta-ne Doamne sa fim aparati si ocrotiti. Fa o minune si fa sa dispara aceasta epidemie. Amin.

Un citat:

"O biblioteca, pentru a modifica celebra metafora a lui Socrates, ar trebui sa fie maternitatea pentru nasterea ideilor - un loc unde istoria prinde viata." - Norman Cousins

Ce planific?

Woauw cate am!!!!

In primul rand dupa ce trece izolarea si trecerea la viata normala este sa merg la Biserica si sa aprind multe lumanari si sa multumesc lui Dumnezeu pentru ce am si ce sunt, dar mai ales ca mi-a trimis in viata mea un om minunat chiar daca e la distanta km de mine acum.

Sa continui periplul de fotografiere si vizite muzeale si documentare.

Cel mai minunat lucru

Dincolo de tot ce se intampla a aparut exact la timp un om minunat care ma tine pur si simplu pe linie de plutire. Incredibil cum Dumnezeu ma asculta si ma protejeaza. Am inteles ca nimic nu e imposibil in acest Univers.

Intr-adevar, primele 2 luni au fost initial uimitoare dar cu un final cam trist. Nu fac drama pentru ca de data asta am ales sa ies din drama cu ideea sa nu intru in alta drama. Am ales sa fiu fericita si sa fac la randul meu fericit un om care vrea sa primeasca fericire din partea mea si sa nu trag eu de el sau invers.

Fotografii:

arhiva personala