Rezist eu cumva

Cum e sa nu scrii pe blog si in alt caiet?
Nu e bine deloc.
Ultima perioada nu am fost deloc ok.

Fiecare in felul sau cu frustrari, refuz si multe reprize de nervi.

Nu am fost adepta scolii acasa. M-am trezit deodata in fata a unei, nu i-as spune provocari, sarcini impuse si fortate. Pentru unii e ok. Pentru altii cred ca deja isi iau campii. Daca pana acum ma plangeam de una si alta, cred ca abia acum ma pot plange SI lamenta. Ce-i mai rau este ca nu am pe nimeni alaturi permanent. Am stricat si o relatie de curand. M-am trezit brusc iar singura. Depresia e la ea acasa de ceva vreme. Ma simt ca nu mai pot controla emotiile, nu mai pot controla refuzurile repetate si vreau de azi sa invat sa traiesc fara relatii in viata mea. Mi-au adus doar necazuri, lacrimi si depresii. Nimeni pare sa nu inteleaga ce am nevoie, parca suntem dusi in alta dimensiune.




Dar sa revin la cea mai urata perioada din viata mea. Scoala acasa cu copiii. Am un milion de reprosuri si nu doar. As umple blogul cu astea, insa am decis sa iau lucrurile asa cum sunt si sa fac ce pot si cat ma pricep.
Azi m-am blocat la tema baiatului de la chimie, nu am reusit sa-l ajut. Manualul e o porcarie. Manualele de pe care am invatat eu acum 32 de ani nu se compara cu cele de azi unde elementele chimice sunt puse vraiste in pagina, un haos de nedescris in manualul de chimie. Nici nu se compara cu manualul de chimie din anii 80.Daca nu ma credeti aruncati o privire la link-ul de mai jos:

MANUAL DE CHIMIE INAINTE DE 1989

In calitate de parinte ma simt depasita de situatie. Ma descurc foarte greu, insa reusim sa facem cate ceva.
Cel mai rau e se mai lasa cu lacrimi, nervi si stres.

Abia astept sa treaca perioada asta.
Nu au scoala on-line si e foarte rau!