Nu de puține ori lipsa ei îți aduce și tristețe, anxietate și depresie. Oricât ai incerca sa te pacalesti, odată și odată tot te da cu capul de pereți.
De regulă, daca deja ai depășit pragul maxim al depresiei te poți considera un om fericit. Nu mai îți pasă, nu te mai doare și nu mai simți. Vine acel moment în care nu mai cauți iubirea unui om, nu te mai interesează iei viața așa cum este și nu faci drame că nu ai pe cineva să te iubească.
Acum înțeleg tot ce se întâmplă cu oamenii care ajung cu sufletul de gheață.
Mă doare să scriu dar în ultimii ani doar asemenea oameni am întâlnit și ce e rău că nu am reușit să devin asemenea lor.
Ar fi minunat pentru mine și sufletul meu.
As putea sa fac lucruri, activități și proiecte liniștită.
Nu as mai și nu as mai plânge. Nu as mai face drame și aș putea să,i zâmbesc viața în mod parșiv.
Ce minunat ar fi!
Mi-as dori sa spun ceva cu care sa rezonezi si mi se pare complicat dar totusi voi scrie ceva. Sunt un om care nu crede intr-un diagnostic numit 'depresie'. Iar daca totusi e pus, calea unei infuzii de natura, de observator, de a alege sa faci un bine... mi se par infinit mai utile decat niste pastile. Am citit ca daca zambesti, nu conteaza in ce stare esti, creierul simte si genereaza endorfine. Ideea mi se pare exceptionala. Adica ideea importanta este ca trebuie sa credem ca avem un organism capabil de minuni, dar are nevoie de putin ajutor. Iar acest ajutor este o alta abordare, o alta stare de spirit. Lamentarile nu ajuta, chiar daca suna putin brutal. Totul, inclusiv noi, este energie. Inevitabil ajungem la frecvente si deci la rezonante. Cand intalnesc oameni care nu imi plac, am inceput reflex sa ma intreb de ce apar ei pe langa mine. Poate ca trebuie sa ma analizez putin, poate ei genereaza niste lectii de care am nevoie si tot asa. Cred ca sintagma ta 'as putea sa fac...' isi poate transforma timpul pentru o ancorare in prezent. Incepe si punct. Crezi ca se poate intampla ceva rau? Cel mult decizi ce ramane si ce nu, adica faci curatenie printre activitati.
RăspundețiȘtergereFiecare om are realitatea lui. Asa ca nu-ti pierde un timp pretios cautand sa intelegi realitatile altora. Clarific-o pe a ta. Si sunt convinsa ca ai multe frumuseti pe acolo.
Sper ca nu te-a deranjat prea rau ce am scris. Nu stiu daca ajuta, dar cine poate sti...
O primavara cu mult senin sa fie la voi!
Complicat nu este. Noi complicam lucrurile. Sigur ca, in rare cayuri este nevoie de medicatie. La mine u este cazul, din fericire.
ȘtergereNu,m-ai facut sa zambesc. Chiar ajuta zambetele.
Realitatea mea pare haotica si nu. AM inteles cum functioneaza anumite stari si ma conformez. Probabil ca, nu am intalnit inca omul potrivit de aceea imi fac un pic de curatenie prin activitati si mentalitati.
Sigur ca da.
Multumesc mult.
Primavara frumoasa!
Asta cred si eu, doar ca multi reusesc sa-si mascheze atat de bine neimplinirea asta incat ai impresia ca sunt din piatra construiti. Pare ca nu-i afecteaza deloc.
RăspundețiȘtergereCe ma ajuta pe mine: alimentatia sanatoasa, odihna, lumina soarelui, o conversatie o prietena/cu o persoana placuta, hobby-urile, orice ma ancoreaza in prezent.
RăspundețiȘtergere