miercuri, 18 decembrie 2019

Educatia continua

Am citit cu mult timp in urma despre acest concept educatia continua. Initial nu am inteles despre ce ar fi vorba, la ce se refera si am inteles clar ca nu e vorba de educatia celor 7 ani de acasa care a disparut total si ce-i mai trist ca acolo unde nu exista va fi greu sa fie asimilata dupa implinirea celor 7 ani.
Cifra 7 are o insemnatate aparte in religie. 
Educatia de fapt se refera la a nu renunta sa studiezi, sa nu incetezi sa mai citesti si sa parcurgi lecturi diverse. Cam greu atunci cand esti stalpul casei si trebuie sa te preocupe mai degraba ce gatesti la cina si sa nu uiti a  plati factura la lumina sau intretinerea.
Cu greu am reusit sa devin stalpul casei si inca mai am ceva de lucrat la acest aspect. Sunt convinsa ca depresiile avute au legatura mai degraba cu acest lucru si nu cu faptul ca am ramas fara sot sau fara vreun barbat in viata mea. Vazandu-ma regina peste imparatie cum se zice, practic nu prea mai am nevoie de cineva in viata mea. Cel mai interesant este ca nu mai traiesc pe spinarea nimanui si nu mai depind de nimeni., aproape 90%. Eu sunt cel pe care ma sprijin. De aceea este foarte greu de lucrat la gestionarea emotiilor, banilor si timpului.

Ma bucur ca am inteles ca educatia continua vizeaza mai mult pe cei care inca nu s-au dezmeticit cu scoala sic u formarea profesionala. Eu am cam pus punct acestui capitol. Etapa invatatului s-a cam dus. Acum trebuie sa intru in alta etapa, cam tarziu ce-i drept, o etapa de adult. 
Mi-a placut mult perioada cand insa visam cai verzi pe pereti dar si asta are un sfarsit.

Dezamagirea perioadei a fost venita cumva din partea scolii copiilor insa am pus stop. Mi-am zis stai asa ca nu eu sunt scolar si nu eu trebuie sa fiu responsabila. Eu nu stau in banca. Nu eu trebuie sa fac teme. Nu eu trebuie sa scriu la teste. Ceea ce imi este foarte greu sa fac si o voi face din semestrul II este in primul rand doar sa am grija de ghiozdane, sa nu le lipseasca ce au nevoie si eventual daca se poate sa-i ridic in slavi pe profesori. De ce? Pentru ca acestia interpreteaza ceva de genul: parerea elevului cica reflecta de fapt parerea parintelui, adica cu alte cuvinte elevul nu are personalitate, nu e capabil sa aiba o parerea daca are sub 18 ani, mai ales daca este copil atipic. Ca parintele este de vina pentru tot ce face elevul la scoala. O fi, nu zic dar in cazul unui elev atipic e greu de gestionat situatia. Deci, despre ce vorbim? 
Cand am relatat partial la pshiolog despre situatia baiatului mi-au spus sa-mi vad de treaba mea si sa-i las in pace pe profesori pentru ca acestia nu inteleg sau nu se pricep sau nu vor sa suporte sau... habar n-au sa lucreze cu un copil atipic  Si uite asa ne invartim in jurul cozii, parintii dau vina pe profesori, profesorii pe parinti si nu ajungem nicaieri, asa ca am zis stop eu nu imi mai dau cu parerea despre cadrele didactice din ziua de azi. Desi, am tot spus ca un cadru didactic este bun atunci cand e in stare sa tina clasa captivata de ceea ce preda. Asa vad eu un profesor bine pregatit pentru ca eu am avut bucuria sa am asemenea profesori in scoala chiar la materiile care nici azi nu-mi plac. Probabil este o parere gresita!
Eu am alt rol in povestea asta si pe acela il voi indeplini. Nici nu va imaginati ce se intampla dincolo de portile inalte ale scolilor, in general. 
Sincer abia astept sa termine scoala deoarece pentru mine ca parinte e un cosmar si pentru ei ca elevi e un fel de... nici eu nu stiu exact ce simt pentru ca nimeni nu-i intreaba cum te simti? ce simti in legatura cu...? de ce reactionezi asa la o sarcina...? etc.
Implicarea mea activa a incetat in ziua in care am fost cumva atentionata sa imi vad de treaba mea ca parinte ca altfel o sa... si va...  etc. si sa nu ma mai amestec sa vin eu cu sugestii. Cine sunt eu sa ma bag peste... si peste... asa ca, stop. Buuun. pai atunci sa se descurce ca de aia au facut facultate si pregatire de dascal. Si eu am facut, dar in ultima secunda am renuntat sa merg la catedra si ma bucur ca am facut-o.
Sincer, imi este bine printre carti! Chiar sunt recunoscatoare pentru asta lui Dumnezeu!



Un comentariu:

  1. Educatia este un proces continuu. Invatam permanent nu doar intr-un cadru institutionalizat. Invatam din greseli, din ezitari, din relatiile si situatiile cu care ne confruntam.

    Despre invatamant ce sa zic...e departe rau de ideal. Se pune accent pe competitivitate, nu pe cooperare, pe memorare, nu pe gandire si creativitate. Dascalii au fost formati in acelasi sistem. Asa formeaza si ei generatii dupa generatii. Chiar daca participa la cursuri, seminarii, conferinte, ei fac tot ce stiu si ce pot, si ce li se cere.

    Nu sunt invatati sa interactioneze cu copiii atipici. De-abia se descurca onorabil cu cei tipici.

    RăspundețiȘtergere

Miercurea fără cuvinte

 Herăstrău