Durere si infrangere

Ramand in urma, am uitat sa mai zambesc si sa mai sper ca exista oameni deschisi si sinceri. Intalnesti peste tot oameni cu masti, oameni falsi, oameni care se cred ca sunt superiori, oameni aroganti, oameni care nu mai stiu ce inseamna simplitate.

E saptamana mare. Aveam nevoie de cineva alaturi. Perioada asta va fi una foarte grea pentru mine. Nu stiu cand o sa-mi gasesc impacarea cu mine si linistea interioara, resemnarea si acceptarea,  renuntarea la a mai crede ca in afara de Dumnezeu inca exista si oameni curati la suflet si sinceri. Inca ma doare  esecul casniciei, esecul relatiilor de dupa disvort. Sa vezi si sa accepti renuntarea la a mai putea avea un om alaturi, sa fie frumos la suflet, curat si simplu. Fara pretentii, fara mentalitati sau fara aroganta in caracter. 

Am incercat cat am putut sa fiu toleranta si sa accept, dar nu am reusit sa accept oameni mincinosi, falsi, prefacuti, oameni care iti pretind tot felul de lucruri cu care nu rezonez.

Anul acesta mi-a adus nu doar tristete si multe lacrimi ci si sa acord atentie maxima la sanatatea mea si mai mult de mine. Depresia a castigat cateva batalii anul acesta dar nu si razboiul. Nu o voi lasa. Am nevoie de timp. Am nevoie de multa rugaciune, nevoie de Dumnezeu sa imi fie mai aproape decat mi-a fost pana acum, sa ma apere de oameni care imi vor raul, care ma batjocoresc, care ma evita. Trist, foarte trist cum oamenii te eticheteaza, te compatimesc cu vai saraca de tine.

Nu am nevoie de oameni care sa l-e fie mila de mine sau hai sa o ajut si pe asta, saraca, vai de ea. 

Nu e chiar asa!

Chiar daca nu am fost capabila sa am un oa frumos langa mine nu inseamna ca e vai de mine. Am obosit sa aud mentalitatea ca femeia trebuie sa faca, sa lupte sa tina un barbat langa ea. Am obosit.

Nu stiu cum va fi viata mea, stiu doar ca nu sunt fericita si nu am fost niciodata. Sunt obosita psihic.

Am avut prea multe certuri, prea multe esecuri si prea multe momente de nefericire. 

Am nevoie sa zambesc. Sa zambesc cand vad flori, cer, stele, avioane pe cer, fotografii, copiii mei jucandu-se, dor de mers la munte, putere si forta, caci iubire pentru mine nu exista!

Am obosit sa aud cum sunt facuta victima si incapabila. Am obosit sa aud etichete! Am obosit sa vad cum sunt privita cu mila sau cu rautate.

Am obosit. Am nevoie de lumina si de liniste. 

Citesc carti, ma uit la filme, fug de viata mea, fug de tristete si de oameni urati la suflet. Am obosit sa mai fug. 

Cand te simti infrant si cu durere in suflet, singurul care iti ramane alaturi doar Dumnezeu.