rugaciunea-mare-in vinerea mare
“Doamne Iisuse Hristoase Mântuitorul cel dulce al sufletului meu în
această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte
pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sunt cel
ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe.
Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu
Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţă,
speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat
pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să
port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele
şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea
Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi
femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta.
Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă
moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele
neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum
te-a cunoscut tălharul cel credincios şi pocăit, şi ţi s-a plecat, de
l-ai pus în rai. Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, Darul Tău,
precum atunci l-ai dat aceluia şi-mi iartă păcatele, pentru Sfintele
Tale Patimi, şi cu bună întoarcere şi căinţă mă aşează împreună cu el în
rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti.
Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi, zic
către dânsa; Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat
şi pironit fiind Domnul a mântuit lumea!
Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rodul vieţii, care ne-a mântuit de moartea păcatului.
Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului.
O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni,
câte scuipări şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru
a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile
vieţii acesteia!Şi fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă.
De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca, la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc, că neputincios sunt de nu mă vei întări; orb de nu mă vei lumina; legat de nu mă vei dezlega; fricos de nu mă vei face îndrăzneţ; pierdut de nu mă vei cerca; sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum, şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu