Jurnalul unei femei simple

Pentru astazi
3 februarie, orele serii

Afara
E mai placut. O zi in care soarele nu prea a vrut sa se arate.

Ma gandesc
A trecut luna ianuarie in care bucuriile au disparut. Inima mai mult a plans. De ce Dumnezeu imi ofera cu portia iubire? De ce imi aduce in viata oameni care ma ranesc?

Sunt recunoascatoare
Pentru ca am vazut sufleul oamenilor asa cum este el si nu cum pare la prima vedere.

Din bucatarie
Miros de ciorba, crutoane, mazare si ceai

Imi plac
Momentele in care primesc acea doza de iubire. Copiii imi ofera in ultima vreme acesste momente.

Ce mai mesteresc
Planificarile pe hartie.

Ceea ce astept
Un suflet care sa imi poarte de grija.

Ce nu-mi place
Cand pic in starile alea depresive.

Citesc
Inca citesc la Manuscrisul Fanariot

Ma uit
La un film pe Diva Retetele dragostei

Pentru saptamana viitoare
Imi doresc enorm un miracol ca sa ies din starea asta in care m-am afundat iar. Ce-i trist in viata mea este ca totul se invarte in jurul lipsei de iubire, iubire pe care o iau de la copiii, insa uneori nu imi este suficient. Lupt cu singuratatea interioara.

Ascult

Poate ca, nu am mai scris lucruri frumoase, lucruri pozitive, lucruri minunate ci doar lucruri triste, lucruri care ma dor si ma indeparteaza de bucurii. Parca nimic nu mai este cum era odata, parca totul e atat de gri, parca totul e o ceata in viata mea, o ceata deasa din care nu reusesc sa mai ies. Uneori, se zareste la orizont drumul pe care trebuie sa merg insa brusc dispare.

Simt ca, m-am intors in anul 2015 cand totul parea ca se rezolva, parea ca viata lua sens. Nimic nu s-a schimbat. Nimic nu reusesc sa schimb in viata mea. Totul e la fel. Oricat am incercat sa ma zbat si sa aduc fericirea in viata mea, am dat-o in bara de fiecare data. Poate ca, vinovat este omul nepotrivit pe care l-am intalnit, nu eu. Poate. Dumnezeu a incurcat, Dumnezeu acum sa descurce, El mi-a adus oamenii astia in viata mea, tot el sa-i scoata sau sa rezolve problemele pentru ca eu sunt mereu cea care are de suferit. Anul trecut in ianuarie nu-mi amintesc sa fi plans atatea zile ca in acest an. Prea multe lacrimi si pentru ce? pentru cine?