Concediul îmi face bine. Cred că e primul concediu când simt că e concediu, e relaxare și în același timp fac treburile casei amânate, chiar dacă e caniculă afară. Zilele de vară le simt altfel în acest an. Dar nu despre concediu e de fapt vorba în această postare de seară, ci despre scris.
Fiecare poveste are și un lucru bun. Azi voi scrie despre iluziile trăite. Mereu când cunoșteam pe cineva nou credeam că e final. Nimeni nu a fost final pentru că nu a fost nici măcar un început la ceva, nu existat nici măcar acel ceva pentru că eu eram un nimic și cu un nimic nu ai cum să incepi și să sfârșești ceva.
În schimb, în orice așa zisă ,,poveste,, rămâne ceva, ei bine acel ceva se numește geometrie, lecție, creație, învățare continuă, entuziasm și multe emoții. Iată și lucruri util frumoase și de ce, nu o inspirație:
Povestea inspiră, teoria nu?
Recomand celor care predați mai ales.
,,daca am un scop/proiect ma uit la ce cunoștințe am și ce cunoștințe mai am nevoie, acelea care m-ar ajuta, nu am învățat nu e nicio tragedie, ci doar identific ce cunoștințe trebuie să explorez care să măa ajute la ceea ce am scop final.. ce fac cu ce știu sau ce voi face cu ceea ce voi avea?...,,
E super!
Dincolo de acest video în spate a rămas o iluzie a iubirii. Sigur, nu pot scrie că iubirea există doar în filme și în cărți, dar pentru mine s-a dovedit că așa a fost și este. Acum au rămas doar amintirile și mă bucur că le am. În aceste amintiri există oameni diferiți și frumoși, dar și oameni ciudați și superficiali, oameni care au cuvintele la ei la orice replică, oameni care au profitat de naivitate și te ,,duc,, acolo unde vor ei. Din aceste motive a început să-mi placă singurătatea, boala avută îmi dă puterea să merg mai departe. E o ,,liniște,, și ce ,,liniște,,.
Intre timp, am scris un text pentru revistă, https://www.literaturadeazi.ro/ssr/cartea-ancora-mea am inceput să citesc foarte mult. O carte excepțională pe care am reusit să o gasesc pe targulcărții anticariat la un preț rezonabil care mă inspiră teribil, fiecare pagină e o magie, deși sunt propoziții care nu au un limbaj accesibil mie, dar mă ajută psihic enorm, sper să îmi regăsesc și bucuria entuziasmul acea stare de bine la fotografiat. Aparatul foto nu l-am mai scos, e ceva ciudat. Să sperăm ca acest concediu imi va aduce starea de bine inapoi pierdută în aceste luni la job.
Ceva fain:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu