unde am gasit minunate fotografii tot felul de chestii haioase...
Ei bine, intrebarea mea este alta al carui raspuns nu stiu daca il voi gasi prea curand: pana anul acest uram sarbatorile, am avut tot felul de depresii sic aderi, nici nu prea m-am agitat prea tare sa fac chestii de Craciun. Am incercat, insa o lasam balta imediat.
Ma intreb ce mai inseamna pentru mine Craciunul si sarbatorile aferente lui?
Sigur, il pot sarbatori pe blog, facebook si poate cumva ma pot motiva sa fac ceva acasa pentru copii.
Ciudat este ca, anul acesta am inteles ca e o sarbatoare care trebuie privita altfel, cu alti ochii si cu un motiv diferit fata de cel pe care il aveam pana anul asta. Anii trecuti am considerat-o inutila, urata si enervanta din cauza la ce mi s-a intamplat de-a lungul anilor. Din cauza necazurilor avute si nu numai.
Mi-as dori anul acesta cumva sa nu mai cand iar in depresie sau tristete de sarbatori sis a am ceva actiune, activitate si bucurie ca vin sarbatorile. Sa nu mai raportez totul la ce s-a intamplat, sa nu mai vad Craciunul ca pe ceva inutil ci ca pe ceva magic, ca pe o sarbatoare care sa aduca liniste si pace in suflet si in casa.
Anul acesta am gasit un motiv mult mai frumos care sa ma faca sa ma bucur de sarbatori, un motiv care m-a ajutat mult sa trec anul acesta prin multe incercari si probleme financiare. Da! Anul asta voi celebra cumva, gasesc eu modalitate de sarbatori cea mai magica si miraculoasa sarbatoare Craciunul.
Mi-am promis ca anul acesta nu voi mai face scene si mofturi si ca voi sarbatori si celebra altfel pentru ca sunt datoare lui Dumnezeu pentru tot ce a facut acesta an pentru mine. Sunt multe de scris. Insa, ma voi opri aici.
Da, voi sarbatori in acest an toate sarbatorile pentru ca indiferent de probleme si necazuri, Dumnezeu va fi mereu alaturi de mine si ma va scoate mereu din incurcaturi. Ca semn de multumire macar atat sa fac si eu: sa celebrez sarbatorile.
Asa ca, pornim la drum de maine sa celebram cu tot ce este nevoie.
Asa cum v-am obisnuit nu voi porni singura la drum ci alaturi de cateva mamici bloggerite care mi-au fost alaturi in aceste luni, nu foarte usoare. Sper si ele sa raspunda la provocarea deja lansata de Irina, Laura si sper sa mai gasesc... le adaug imediat ce prind de veste.
Intr-o alta postare voi povesti ce as vrea eu sa fac in prima saptamana a provocarii.
Dar pana atunci as vrea sa scriu despre pasiunea mea care imi aduce starea de bine: fotografiatul...
Zilele astea am reusit sa merg in doua reprize la fotografiat. Simteam nevoia sa ma desprind un pic de rutina zilnica.
Ceva deosebit am fotografiat la Muzeul Ion Mincu din cadrul Universitatii de Arhitectura. Din pacate muzeul este inca inchis. As vrea sa va scriu ca sunt mai multe exponate acolo, unele nu le-am vazut inca. Am remarcat lucrari interesante.
Sa fim sanatosi ca le vom vedea pe toate.
ma bucur ca esti alaturi de mine!te imbratisez!
RăspundețiȘtergere