Noiembrie cu ale lui planuri

Am intrat si in luna noiembrie. Prima zi nu am intampinat-o cu mult entuziasm, ba chiar mi-am facut griji pentru cum sa trec ziua de azi. Insa, pe langa grijile facute am castigat un pic de entuziasm in ce priveste viitorul.
Mi-am dat seama ca luna octombrie m-a ajutat mult sa ma regasesc, sa redevin cumva omul care eram candva, un om mai echilibrat si mai putin plangaret.
Zambete, entuziasm si multa stare de bine sa fie in aceasta minunata luna.

Sigur, undeva in sufletul meu ramane un trecut tacut si plin de dileme. L-am dat de-o parte pentru a putea trai in prezent. Un om care probabil niciodata nu voi avea meritul si norocul de a-l imbratisa va ramane acolo cuibarit in inima mea. nu, nu este vorba de vreun barbat. Ci de mama. O rana care ramana acolo unde nimeni sa nu o atinga vreodata.

Sunt multe lucruri pe care vreau sa le fac in aceasta luna fata de luna trecuta.Desi primele zile nu au debutat prea grozav, mici incidete s-au petrecut insa am trecut peste ele.
Poate ca, nimic nu e intamplator, poate ca a venit momentul sa fiu mai deschisa spre liniste, bucurie, implinire si odihna.
Interesant este ca in aceste zile mi-am gasit si una din vechile mele pasiuni. Ornamentele cartii, ornamentele arhitecturii, desenul si poate si scrisul.

Sigur ca anul viitor voi face ceva legat de asta, insa nu ma simt pregatita suficient pentru asta.  

Mi-a fost foarte greu sa accept anumite lucruri firesti, poate fortate cumva sau poate impuse, cine stie insa singuratatea iti ofera multe variante cu care poti jongla si oportunitati.
Momente din acestea de nostalgie, posibil sa mai am. Am revenit la scris dintr-un motiv mult mai trist si nu pentru ca nu as avea alta ocupatie. Motivul trist pentru care ma revenit la scris este lipsa de emaptie a multor oameni cu care am interactionat in ultmile luni. M-am saturat sa mi se spuna ca ma victimizez, ca ma plang sau mai stiu eu ce. Am primit doar vorbe urate si de care chiar nu aveam nevoie. Cumva prin scris simt ca ma pot elibera de multe chestii neplacute. Aici sunt eu cu mine si nimeni altcineva care sa-mi scrie chestii urate si bazaconii. 

Luna trecuta prin ce am scris si ce-am facut mi-am deschis mult mai mult mintea si am realizat ca destinul meu este din pacate singuratatea si nu pentru ca am ales eu asta, destinul mi-a ales acest drum. Am incercats a ma pun contra si am avut parte doar de incindente.
Luna viitoare este o luna dificila pentru mine si trebuie sa fac in asa fel incat sa ma bucur altfel de privilegiile singuratatii. Sa nu mai am depresii si suparari.
Mi-am dat seama ca orice as face nu am cum sa indrept nimic. Cuvantul familie nu exista si nu a existat niciodata in lumea mea.
Si pentru ca mereu spun singuratate...de fapt, am ales sa impart aceasta singuratate cu Dumnezeu. Daca spun asta e clar ca nu mai pot scrie despre singuratate.
Nu sunt singura in realitate. Toate problemele mele de fapt sunt legate de trecut, de mama, tata de mediul in care am crescut si am experimentat. Totul se invarte in jurul lor. Pentru ca orice as face nu mai am cum sa fac bine si sa-mi fie bine. Oamenii nu au cum sa inteleaga ca eu nu mai pot sa suport reprosuri. Totul este legat de trecut. Nu mai ma pot vindeva. Nu scriu nicodata.

Trebuie sa gasesc acele parti bune in toata situatia mea chiar daca nu mai sunt cu niciun barbat, nu mai am familie intreaga si nu mai pot fi cu cineva.
Pentru ca de regula am atras doar oameni rautaciosi in jurul meu. Mila si rautate la tot pasul.
Asa ca am decis sa pun punct anumitor lucruri care imi consumau timp aiurea, nervi si suparare.

Primul lucru pe care vreau in aceasta luna sa-l fac este sa ma ocup mai serios de studiu, de copii si de casa.

Apropo de asta trebuie sa pun varza la murat!