marți, 2 octombrie 2018

Marti

Pai, dimineata cand am deschis e-mailul am primit iar o notificare de la Irina.
Hmm, se pare ca o voi tot pomeni luna aceasta.
Draga de ea a postat ca sa ne usureze cumva provocare, zic eu, idei sau sugestii ce sa am putea face in aceasta saptamana zilnic.
Adevarul este ca ieri am postat pur si simplu.
Azi, ma straduiesc sa ma ghidez dupa postarea ei dulcecasa caminul tau -un-colt-de-rai - resurse


Daca ieri a fost asa ca o revenire a mea in ale scroisului pe blog, azi incerc sa incetinesc ritmul cat pot. La job nu prea tine figura cu incetinitul, din pacate.

Pornind de la intrebarea sugestie de pe blogul Irinei, sincer ma oboseste sculatul de dimineata. Atat de greu este ca, imi da toata ziua peste cap. Daca saptamana asta am reusit sa ma odihnesc un pic dupa ce am dus copiii la scoala, saptamana viitoare nu va mai fi la fel.
Am redus timpul de stat pe facebook, tot o sursa de oboseala, chiar daca aflu lucruri utile si minunate pentru mine, tot ma obosesc, nu reusesc sa la tin ritmul.

Asa ca, am decis sa reduc pe cat posibil timpul pentru alergatura si pentru butonat telefonul.

Sa spun STOP si eu

De asemenea, ma obosesc si convorbirile telefonice si pe astea am decis sa le reduc cat pot.

Probabil ca sunt multe inca si nu am reusit eu sa le observ, oricum ar fi, obiceiul de a scrie fusese inlocuit de alte chestii inutile. Timp de scris este daca observ ce anume impiedica acest lucru..

In weekend incerc sa fiu mai degajata, in acest weekend incerc sa schimb programul.
Din pacate, nu am reusit sa ajung la un magazin specific sa cumpar o lumanare deosebita... sper sa reusesc.

Eu imi pun intrebarea de ce imi ia atat de mult sa fac anumite lucruri marunte in esenta.

Ma simt totusi priveligiata ca am o panorama de la geamurile atat unde locuiesc cat si de la munca si imi ofera momente unice, ce vedea si uneori fotografia.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ziua 2, 3,

 Încă avem de mers pana la capătul liniei. Doua zile care aparent seamănă între ele. Acum nu ma mai plâng ca ma lupt cu somnolenta și blegea...