Luna februarie va fi o lună foarte importantă pentru mine. Analize, consultații la clinici,lupta continuă, deși simt ca m-am vindecat pare să mai fie ceva care nu e in regulă.
Îmi imaginez că totul va intra în normal.
Mă întreb dacă zâmbetele vindecă celulele rele din corp. Regenerează altele sănătoase?
Va fi o lună importantă pentru procesul de vindecare postoperatoriu. Operația a lăsat în urmă dezastre: burtica arată vraiște, din acest motiv port chilot burtieră corset; vezica urinară e slăbită și nu o mai pot controla; menopauza a început să facă ravagii de ceva timp.
Eu cred că pentru toate există remedii, ameliorări sau întrețineri. Cusătura și inciziile se cicatrizează lent.
Tot încerc să-mi revizuiesc viața în această perioadă. Am renunțat la viața sentimentală, a renunțat ea la mine. Mă străduiesc să ma concentrez pe mine. Să caut soluții de a merge pe drumul cel bun. Să mă împac cu ideea că sunt singură în povestea asta.
Mă tot gândesc să intru într-o comunitate cu aceleași probleme. Mă gîndesc serios și la mersul mai des la Biserică. Mă tot sucesc și răsucesc la planuri.
Am citit atatea cărți despre aceste subiecte, dar de aplicat....
Văd acum că am sub nasul meu timp liber și eu nu fac nimic cu el. E acel timp pe care îl voiam pentru scris, dar acest timp este pentru vindecare și mă tot întreb de ce am voința atât de slabă?
Acum pot să scriu cu orele în șir la carte sau articole sau texte scurte, dar nu o mai fac.
Mă pierd în seriale, fb, în conversații goale, nimic de valoare.
Timpul meu cu Dumnezeu iar l-am pierdut pe drum undeva zilele astea.
Faptul că ies și încep să merg pe stradă mi-au ridicat moralul, lupt să înving atacurile de panică, lupt cu sa fiu bine. Dar, aș vrea ca lupta să fie de fapt drumul meu mai departe în viață. De ce mi se pare atât de greu să accept ca lucrurile și viața mea se modifică de la o luna la alta? că nimic din ce a fost nu va mai fi.
Mereu mi se spune: tu ești acum importantă să te faci bine.
Am gasit si acest video. Nu l-am ascultat pana la capat, dar pare interesant.
Oare e timpul să reiau planificarea? sa imi fac agenda? liste? simt haos în aceste momente.
Deaga Carmen, postarea ta aici suna pozitiv, e viata, e bucurie, e speranta, esti pe drumul bun si eu sunt sigura ca te vei vindeca definitiv! Ma bucur alaturi de tine, draga mea.
RăspundețiȘtergereNu forta nimic, cand va veni timpul, scrisul va porni ca dictat de o voce interna.
Ma bucur ca iesi pe strada 😊 este atat de important sa simti direct pulsul orasului, sa te bucuri de fiecare schimbare a naturii, sa observi parcul, florile, sa auzi ciripitul pasarilor.Acestea sunt micile minuni, micile bucurii.
Trimit pupici si imbratisari 🤗😘🫶🏻 totul va fi bine!
Fiecare zi e o minune pentru mine. Am si scris ieri, as vrea sa scriu zilnic la carte. Mi-am propus sa duc pana la final, nu am pus un termen limita. Am traversat atatea emoții și atatea stări în ultimile kluni, încât acceptarea a fost cea mai grea etapă din viața mea. O duminica frumoasa si cu bucurii!
RăspundețiȘtergere