Iertarea?
Ce este de fapt iertarea? cum se manifesta?
Nu este oare acea stare de resemnare si acceptare a situatiei in sine?
Framantarile mele nu au gasit un raspuns suficient de convingator.
Eu nu vred in iertare, eu cred in Dumnezeu dar treaba asta cu iertarea nu o descirez inca.
Nu pot sa accept anumite comportamente din trecut care mi-au afectat profund traseul vietii. Cum as putea sa ma resemnez si sa accept ceva care mi-a distrus intr-un fel sau altul existenta in sine?
Sper din suflet sa ma aliniez doar prezentului si viitorului, sa inchid cercul trecutului.
Cumva sa gasesc o cale de mijloc, ceva sa ma ancoreze doar de prezent si nu de trecut. Simt ca am ramas agatat de trecut si nu ma pot dezlipi.
Trecutul meu a devenit o piedica in multe activitati si tot ce imi propun sa fac.
Am decis sa ma detasez de oamenii care nu au nicio treaba cu mine, nu ma intreaba nici ce fac sau cum ma simt.
Ma straduiesc sa ma readun, regasesc si sa ma obisnuiesc cu ce am si nu cu ce am.
Iertarea inseamna acceptarea situatiei?
Dumnezeu sa ierte!
Chiar daca eu cred in Dumnezeu fiinta mea nu are cum sa ierte oamenii care mi-au facut mai mult rau decat bine, nu am cum. Asa ca, las pe Dumnezeu sa faca cum considera.
Am intrat intr-o perioda de regasire emotionala si afectiva. Mereu am auzit genul ala de fraze iubeste-te, iarta-te, felicita-te, imbratiseaza-te si tot asa... mereu mi s-au parut niste prostii, insa incep sa cred ca poate asta e cheia de a te regasi emotional, de a reusis a te detasa de anumiti oameni, de a trece altfel prin despartiri, fie de oameni sau chiar si de obiecte sau locuri.
Am de lucrat atat de mult cu mine incat observ ca ce a fost stricat de la inceput cu greu repari.
Sunt atatea pareri despre iertare incat ma uimesc demonstratiile, uneori fara argumente solide ci spuse la intamplare.
Ce am inteles eu in final a fost treaba ca mereu ma raportam la parerea celor din jur, la validarea mea. Mare greseala! Asta m-a tinut pe loc, dar cat de puternic sa devii ca sa ignori ,,tepii,, pe care ii intalnesti in drum?
Va las sa ascultati ceva fain:
Iertarea nu inseamna sa uiti sau sa ignori sau si mai rau sa fii de acord cu ce s-a intamplat, ci sa gasesti acel ceva ce l-ai invatat despre tine in acea intamplare (lectia). Cum te-a „ajutat” acea intamplare sa devii mai bun? Ce ai invatat in acea intamplare si te-a ajutat mai tarziu?
RăspundețiȘtergerePrincipiul este ca in orice rau exista si o parte buna sau acel „tot raul e spre bine”, unii spun sa vezi ambele fete ale acelei monede, sau si partea plina nu doar partea goala a paharului. Din orice intamplare urata ai invatat cel putin un lucru: acela ca ai putut trece pe acolo si ca ai devenit mai puternica. Orice intamplare te-a slefuit iar un diamant cu cat are mai multe fete (slefuiri) cu atat e mai valoros :)
Te imbratisez!