luni, 29 ianuarie 2024

Mereu la fel

 E duminica seara, mi-am facut un ceai.

Stiu, mi s-a tot spus sa nu mai scriu asa ceva pe blog sau spatiu virtual, insa acest blog fiind mai mult pentru jurnale si chestii personale, simt nevoia sa scriu. 

Mereu acelasi refren, mereu la fel, mereu aud aceleasi propozitii, mereu aceasi placa spusaȘ nu am timp, nu se poate, doar cand se poate, nu am cum, divortez cand vreau eu, nu e treaba ta si lista poate continua.

Azi am fost foarte obosita si am avut multa treaba, intreaga zi m-am gandit cum sa celebrez despărtirea defintiva de doua lucruri care mi-au marcat, traumatizat existenta in ultimii 19 si respectiv 4 ani. Prima a fost ruperea legaturilor, finalizarea a tot ce aveam de impartit cu fostul si a doua ruperea unei relatii de 4 ani care nu a adus decat oboseala psihica, nervi și dezamagiri chiar daca am primit ajutor cand am avut nevoie, acel ajutor mi-a iesit pe nas.

Observ ca, tot ceea ce primesc ca ajutor, fie moral, fie financiar imi iese efectiv pe nas intr-un final.

Asa ca, daca azi am fost ocupata cu gatit, scrierea unui proiect pentru baiatul meu la scoala care era complicat pentru el, desi atat de simplu pentru mine care stiu sa fac documentare si cercetare pe subiecte, un pic de ordine. Mintea inca mi-a fost incarcata de tot ce s-a intamplat si inca este, dar as vrea de maine sa celebrez toate reusitele mele din ultima vreme insa nu am avut ragaz sa-mi dau seama de ele. 

Cum ar sarbatori cineva care isi gaseste linistea si identitatea?

Prima mea oprire as vrea sa fie la biserica, apoi fotografiat si apoi o cafea buna.

Mai am de organizat biblioteca personala. Sa ma pun pe scris si in curand incep pregatirea pentru scriere. Ar fi pacat sa nu scriu experientele mele de viata. Chiar daca voi scrie pentru a ma elibera de stres, furie, dezamagire. Nu, nu e despre vindecare si nici despre castig de bani. Nu vreau sa fie ceva mediatizat. Dar, inainte de asta va fi nevoie sa revin la numele de fata. E o procedura cam de durata.

Ma uit la diva la un serial nu e cine stie ce dar joaca Luke din Fetele Gilmore, imbatranit serios.

Mi-am propus sa ma rasfat maxim de azi inainte, mai mult de ce am facut de cand m-am mutat aici. Mai vreau sa ma organizez putin cu cheltuielile, sa fac bugetul pe luna februarie pentru ca am pe lista o iesire din Bucuresti.

Am inceput sa urmaresc un nou anime Solo Leveling. Dincolo de agresivitate si violenta se ascunde de fapt o lupta intre bine si rau, de autocontrol si invingerea proprii fricii.

Intre timp, mi-am mai pus niste intrebari personale, nu le gasesc inca raspunsul. Cel mai mult ma deranjeaza ca toata lumea pune presiune pe mine sa imi cumpar casa sa fac credit ipotecar si sa nu mai stau cu chirie, ma seaca chestia asta. Ce asa mare realizare ca esti proprietar ingropat in datorii? 
Chiar nu inteleg oamenii astia, daca ei au ajutor financiar si isi permit nu inseamna ca toata lumea se baga la asa ceva. Nici nu ma gandesc la asa ceva. Si mai rau de atat ca sa fac credit pentru o garsoniera, adica am plecat dintr-un lac si sa nimeresc apoi intr-un put? 
Si, mai rau sa trag sa am casa mea. De parca mai am 20 de ani si ma pot avanta in doua joburi si alte de astea, nu am facut eu asta la 20 de ani si fac la 50 avand sanatatea in pioneze aproape? 
Doamne fereste!
Ma multumesc cu ce am si cat pot duce. Eu nu sunt omul sa ma rup in doua pentru chestii materiale. Nu toti putem sa fim sefi, directori sau proprietari de case. 
Sincer? Nu ma deranjeaza de niciun fel. 

Mereu la fel? ma refeream la barbatii pe care i-am cunsocut dupa divort, toti la fel, niciunul diferit fata de fostul sot, am senzatai ca m-a blestemat pe bune in final... ca prea toti au aceleasi fraze dustructive. 
Pur si simplu am obosit. Nu ma mai invinovatesc pentru nimic. Am invatat multe lucruri din experientele avute. Am nevoie de liniste, o liniste atat interioara cat si exterioara.
Dar mai ales am invatat sa fac ceea ce e bine pentru mine ceea ce nu am fost de nimeni invatata
Sa fac ce simt si sa imi urmez sufletul asa cum am nevoie ca sa fac lucrurile sa mearga mai departe fara regrete si fara consecinte nefaste.




2 comentarii:

  1. Iti doresc sa poti sa rezolvi tot ce mai e de rezolvat (cu numele de exemplu) si sa iti gasesti timp si liniste ca sa scrii. :*
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  2. Noi, românii, avem implantat (să zic așa) simțul asta al proprietății, să fim proprietari și să deținem cât mai multe lucruri materiale, cred că asta se datorează și comunismului când omul nu avea prea multe și se lupta să adune cât mai multe. Nici eu nu sunt de acord cu asta, prefer să adun experiențe și trăiri de neuitat, decât să fiu îndatorată la bancă!
    Îți doresc să duci la indeplinire tot ce ți-ai propus! Numai bine!

    RăspundețiȘtergere

Suflet de septembrie

 Mi,am cautat sufletul în fiecare cuvânt al tău. Am dat doar de pietre reci și murdare  Credeam ca îmi găsesc inima ascunsa după umbra cuvin...