Dimineata zilei de miercuri m-a trezit cu gandul de a fi recunoscatoare pentru ce am si cum sunt acum. Recunoscatoate ca vad soarele, ca pot merge. Recunoscatoare ca scriu acum si aici. Recunoscatoare ca am trecut cu bine ziua de ieri.
Recunoscatoare pentru coltul meu de studiu la care am ravnit ani de zile, sa nu zic din copilarie chiar, recunoscatoare ca citesc si vad.
Recunoscatoare ca vad frunze pe trotuar si nu au disparut cu totul. Toamna se incapataneaza sa mai ramana cu noi mult timp.
Recunoscatoare ca am acces la carti, muzica si tot ce inseamna informatie si sunet.
Citeam undeva ca lucrurile materiale nu au voie sa lase loc de frustrare, discutie si supararea. Mi-as dori sa am puterea asta sa pun lucrurile pe planul trei pentru ca pe primul e sanatatea si pe doi eu si baiatul. Poate ordinea e alandala, nu stiu, nu imi dau seama. Chiar trebuie sa existe o ierahizare?
Recunoscatoare ca anul acesta ma gaseste primul Craciun in alta casa cu alte ganduri... sper sa fiu mai optimista si sa savurez sarbatorile asa cum se cuvine.
Recunoscatoare ca savurez o cafea in liniste si imi pot acorda un timp al meu.
Recunoscatoare ca pot fotografia atunci cand simt nevoia. Ca ma pot plimba in voie in timpul liber si la ce ora vreau.
Azi este despre recunostinta!
ce frumoooos! Asa trebuie, în fiecare zi sa constientizam ce bucurie avem ca suntem sanatosi, ca avem o casa calda, ca avem lucruri dragi, ca ne permitem o mâncarica buna, ca la radio tocmai se transite o melodie frumoasa... Sunt atâtea motive sa fim recunoscatori!
RăspundețiȘtergere