Jurnalul unei femei simple (1/mai 2023)

 

Azi... si afara...

Vineri spre Sambata, vara a inceput, soare si un cer pictat.

Ma gandesc...

Lucrurile destinate se intampla mai devreme sau mai tarziu.

Sunt recunoscatoare:

Ca sufletul ma duce acolo unde Dumnezeu ma cheama. Am participat si cunoscut la doua conferinte istorice. Prima a fost online despre Liturghierul lui Macarie, iar a doua si mai frumoasa fiind participare fizica, implicare partiala la organizare si promovare despre Neofit Cretanul. Cu sinceritate va scriu ca prima nu a avut impact mare fiind participare online, eram si la job si nu am avut atentie activa, prezenta total cu gandul si ochii, insa a doua a avut un impact peste asteptarile mele, impresionata, activa, atenta si mi-am dat seama ca m-am indepartat de istoria religioasa foarte mult. Vom vedea ce planuri arre Dumnezeu cu mine legat de acest aspect. 

Din bucatarie:

Frigarui pregatite pentru gratar, supa de legume, salata de varza si cartofi naturi. Intentionez sa fac si chiftele de porc, mici de casa si un pilaf.

Ce mai mesteresc:

Lucrez la articole, organizez inca spatiul din balcon. Am pus partial folii in geam, soarele da navala in primile ore ale zilei. 

Citesc:

Am inceput cartea Fratii Karamazov  si studiez o carte mai ciudata, Realitatea suprema ;i conditionarea umana.

Imi doresc:

Sa aleg o locatie de concediu. Se apropie primirea voucherelor de vacanta, concediul meu si perioada dedicata relaxarii.

Am invatat:

Sa inving teama, depresia si starile alea ciudate ce le aveam in cealalta casa de unde am plecat. Acolo a fost ceva necurat tot timpul, sanatatea acolo mi s-a deteriorat destul de mult incat a afectat multe dintre activitatile mele, relatia cu copiii, jobul si viata in general. Cea mai buna decizie pusa si in aplicare a fost sa plec de acolo. Totul a fost munca, efort dar si curaj.

Un citat:

Viata nu trebuie sa fie un roman ce ne-a fost dat, ci un roman pe care l-am facut noi insine''  Dumitru Tepeneag (scriitor si prozator).

Imi place sa:

Sa privesc cerul, sa ascult natura si sa fac miscare.

Sper:

 Sa se termine cu bine treaba cu greva profesorilor, macar de ar mari onorabil salariu m-ar salva dintr-o tensiune prezenta. Desi, jalnic ce se intampla, oamenii ore in sir sa protesteze si duca revolte parca in zadar. Eu simt zidul cu care ne confruntam in prezent. Zid social, politici si economic. Poate bat campii dar din ce am citit asa pe fuga zilele astea asta am observat, eu nu ma uit la TV , nici nu am in casa asa ceva si nici nu urmaresc pe net stiri.

Invat:

Sa fiu mai puternica, sa nu mai depind de nimeni nici emotional nici financiar. Nu mai vreau sa fiu parte din acea dependenta emotionala si fizica cu nimeni.  Sigur ca, e bine sa ai lucruri, sa ai bani dar pretul platit pentru asta nu trebuie sa fie peste demnitatea si onoare personala.

Ascult:

O predica de a lui Cristi Boariu. Nu ma intrebati nimic despre insa e a patra predica pe care  o ascult. Interesante lucruri:

Legat de aceste lucruri, sa va povestesc o chestie marunta de ieri: voiam sa ajung la locul unde se ridica si se construieste Catedrala neamului de vreo 2 ani. De fiecare data cand mergeam in directia ei, mereu se intampla ceva, ori nu mai aveam timp ori mi se facea rau. Ei bine, ieri iar m-am confruntat cu acel sentiment de renuntare, insa am mers, desi am prins soare puternic am inaintat. Am fost ok pana am ajuns in apropiere de Catedrala, dupa ce am ajuns ma rugam la Dumnezeu sa nu ma lase sa renunt, sa nu mi se faca rau. Dupa ce am fotografiat cu telefonul pentru ca, iar o ciudatenie, bateriile aparatului instant s-au descarcat exact in fata Catedralei.

 Tare ciudat. Scenarii ciudate in capul meu, cineva nu voia sa ajung aici, de ce? imi doream mult sa vad toate panourile amplasate pe bulverdaul care duce la Catedrala Neamului. Am traversat, am mers la un magazin mi-am luat ceva ptr glicemie, hidratare si mancare. 

Ce interesant ca dupa ce mi-am luat ce aveam nevoie ca sa-mi revin, fireste ca mi-am revenit instant dar cautand o banca unde sa stau pe o strada adiacenta bulevardului am dat de o alta biserica tare interesanta in care am avut loc de popas. Rugaciune si multumire. 

Biserica respectiva se numeste Biserica Spirea Noua, am descoperit ca e o biserica-monument, picturi vechi. Voi reveni in zona pentru ca nu am terminat acea zona de explorat, dar nu intr-o zi cu asa soare si caldura. 

De acea va scriu ca nu merge fara Dumnezeu in viata noastra, dar exista ceva ce multi nu tin cont, au impresia ca daca pui acatiste si faci matani in biserica se intampla miracole, nu, sufletul daca e dus pe pustii degeaba.

Am vizitat Manastirea Radu Voda. Ce am vazut acolo, asa s-a nimerit sa fie ora de liturghie sau spovedenie, nu stiu exact daca era ceva anume, insa era o foioala continua. Revin si acolo si va recomand.

Peste drum o biserica foarte veche, o istorie toata, monument istoric de patrimoniu. Prima oara cand am auzit ca tot ce detine o biserica e pe inventar, nu mi-a venit sa cred, insa am vazut cum sta treaba, incomplet ce-i drept. 

Din pacate nu am gasit curajul sa vorbesc cu preotul sa-mi prezinte istoria acelui loc. Am observat ca, daca nu esti cineva cu functie executiva, o putere pe hartie nu te baga nimeni in seama, trist foarte trist. 

De aceea, va scriu NIMIC FARA DUMNEZEU. Nu degeaba gasim acest indemn pe steagul regalitatii.

Fotografii:

Din Parcul Izvor, cineva care se gandeste la istorie ofera trecatorilor o particica din ea:

Exista Manastirea Mihai Voda: