Dupa un an foarte greu in sfarsit ma linistesc incet, incet. In jurnal nu am mai scris. La job a fost un haos total, munca fizica la greu care momentan s-a terminat partial.Exista doua motive care ma tin la acest job, altfel cred ca as fi facut demult schimbarea. Din pacate, m-am atasat atat de mult de acest loc incat imi e greu sa renunt si sa plec in alta parte. Ani de zile am avut parte doar de dezamagiri, mici conflicte si nicio sansa de a evolua la timpul potrivit. Acum, acel entuziasm a pierit, acel optimism s-a dus... oamenii s-au schimbat, au plecat, au venit altii, totul e schimbator.
Saptamana ce a trecut am avut bucuria si sansa sa particip la o conferinta on line cu o tema diferita de ce studiez eu.
Mi-am dat seama ca studiez haotic. Simt nevoia sa ma adun. Sa pun pe hartie.
De ce studiez?
De ce am nevoie sa citesc, sa fac cercetare?
Ei bine, asemeni unor mari scriitori care fara scris nu puteau trai, asa si eu...e o terapie pentru mine... terapie care nu o intelege mai nimeni de la job si sunt judecata pentru asta...
Cat traiesti ai nevoie sa cercetezi, altfel creierul tau incepe sa iti faca probleme. Observ ca, Covidul a facut ravagii: pierderea memoriei scurte, afectiuni al gatului, vederea a inceput sa fie cu probleme, obosesc foarte repede... lasa urme acest dusman invizibil, nici nu stiu cum sa-l numesc... ce adjectiv negativ sa-i asociez.
Am citit foarte multe randuri legat de tema pace cu tine in suflet, pace cu trecutul tau, pace cu destinul tau... si poate contiunua....
Ei bine, uneori ai nevoie sa-ti impui acea pace interioara, acea stare de bine pentru a putea sa lupti cu demonii interiori din trecut si din prezent... pana nu reusesti sa ingropi acei demoni care strica starea de bine lucrurile nu vor iesi asa ucm iti doresti.
Astea fiind spuse am trevarsat o perioada foarte grea, ultimi ani din viata este asemeni unui cosmar care nu se mai termina, blestemul parintilor m-a urmarit intreaga viata si inca ma urmaresc. Nu cred ca ultimul blestem asupra mea nu se va implini.
Sa merg la preot? si ce sa-i spun? cum singura am ales sa-mi distrug viata si nu pot fac nimic sa schimb asta? ce as putea sa spun unui om imbracat in straie de preot? cum ma mistuie zilnic situatia asta in care sunt? cum tatal copiilor ma urmareste pana si in vis noaptea si cum s-a transformat in ultimii 17 ani intr-un cosmar??? ce as putea eu sa zic? cum vreau sa plec in lume? cum m-am lasat abuzata emotional? ce sa-i zic? nu ar avea cu ce sa ma ajute....doar Dumnezeu ma poate ajuta.
Eu cred doar in Dumnezeu si in Allah. Nu mai cred in oameni.
Am scris despre Allah, desi nu am religia turcilor de cand am inceput sa studiez Imperiul otoman si pe cel Bizantin, ceva m-a apropiat de religia lor...nu am inteles de ce. Istoria Rusiei nu m-a impresionat atat de mult ca Istoria Turcilor, Imperiul Bizantin si Imperiul Otoman.
Conferinta la care am participat era despre India. Nu am reusit sa ma regasesc deloc in studiul Indiei si a lui Mircea Eliade... desi, sunt foarte impresionata de opera sa de cercetare usriasa. Acum am inteles ce caut in lumea operei lui Eliade. Are in opera sa ceva care ma ajuta, nu stiu exact ce, dar voi afla dupa ce voi citi Istoria religiilor.
Am citit deja o mare parte din Memoriile sale pentru a ma ajuta sa imi clarific unele lucruri. Sa-mi dau seama exact cu ce sa imi irosesc timpul liber de acum incolo. Sa-mi dau seama ca nu voi reusi nicicand sa scriu asa cum mi-am dorit,imi lipseste acea capacitate de a pune proprozitiile in paragrafe cu un inteles logic si corent, consecvent si gramatical. Ei bine, partea gramaticala nu mai este atatd e critica fata de acum 4 ani, e mai imbunatatita insa lipseste acel har de insirare a ideilor consecventa si ordonate astfel incat cititorul lor sa fie captat si impresionat.
Am observat unele scriei seci, reci si scrise artificial. Am simtit in scrierile lui Eliade, cele tiparite ca sunt putin modificate, nu stiu exact din ce punct de vedere, insa dupa ce am citit cateva pagini din manuscrisele sale originale diferenta a fost atat de mare incat abia atunci am inteles de ce nu mi-a placut niciodata Eliade. De ce nu am mai citit nimic dupa citirea romanului Maitrey, neterminat fireste.
Am observat ca multe texte scrise pe hartie de mana ajung modificate la tiparire, nu inteleg de ce. Multe isi pierd farmecul. Acum inteleg de ce alte carti de alti autori mi s-au parut anoste, proaste, porcarii etc.
Sa va dau un exemplu, eu nu mai pot citi de cativa ani proza.
Ma simt destul de dezorientata momentan.
Opera lui Eliade are ceva magic, fie ea de cercetare, fie cea publicata in numeroase ziare si reviste,
Dar ma reintorc la Camil Petrescu curand.
Ma va ajuta aceasta mica ratacire in opera altui autor pentru a ma ajuta sa-mi largesc perceptia asupra textelor scrise din sfera religiei si filosofiei.
Proza nu ma atrage de niciun fel, desi sunt carti foarte bine scrise, totusi nu le pot citi deloc, nu ma pot concentra.
A trecut vremea cititului de proza, desi sunt titluri de carti de top din toate punctele de vedere.
Trebuie sa ma adun, dar problemele persoanle nu-mi dau pace. Ma tulbura prea mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu