Cea mai frumoasa zi a fost cu siguranta ziua in care mi-am revazut strazile adolescentei mele, strazi si cladiri de care nici nu mi-a pasa sau sa le fi acordat importanta.
Cine ar fi crezut ca va veni o zi in care ma voi plimba la gat cu aparatul foto primit de la viitorul meu sot si voi fotografia case si cladiri. Ca va veni ziua in care voi privi cu alti ochi si alta minte acele locuri in care nici nu le stiam atunci cum trebuie.
Zilele alea in care ma plimbam fara griji pe stradutele cartierului din zona Rosetti, ce case, ce frumuseti erau acolo, acum unele sunt duse spre ruine.
Doamne ce case sunt acolo in zona aia.
Cred ca intr-o viata anterioara am locuit acolo in una din casele acele magnifice, ce ornamente si ce linii geometrice.
Fara cuvinte!
Cine stie ce ma leaga de zonele astea, ce drame si ce tragedii au fost acolo de m-am legat sufleteste de acele strazi.
Armeneasca, un loc care m-a fascinat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu