Zile si zile

Nu trebuie sa ne schimbam programul in aceasta perioada de izolare. Viata trebuie sa fie privita si din alt unghi. Sunt atatea lucruri de facut intr-o casa si atatea filme de vazut, atatea carti de citit si multe lucruri incat nu iti ajunge 24 h din 24 h.

Multi in perioada ii apuca inspiratia si devin scriitori peste noapte, altii speakeri de aia motivationali sau mai stiu eu ce alte de genul acesta. Multi se trezesc comentaci experti in tot ce se intampla, altii bucatari si tot asa.

S-a umplut netul cu tot felul de resurse. Avem de  a face cu o explozie de resurse informationale cu un continut de rara valoare. Nu credeam ca voi reusi sa vad de exemplu lucrari postate de o biblioteca judeteana pe pagina lor sau sa am acces gratuit la anumite resurse care de regul sunt cu abonament. Si exemplele pot continua.

Cert este ca, fiecare a luat-o intr-un fel sau altul razna ascunzandu-se in spatele la tot felul de talente nedescoperite pana acum.

Eu am incercat sa gasesc un om sa imi fie alaturi in aceasta perioada, insa virtual e un fel de sa zicem jocul de-a fata ascunselea ba e, ba nu e si uite asa m-am trezit dimineata punandu-mi intrebarea de ce ma trezesc pentru altii?

E cineva care sa se trezeasca cu gandul la mine special pentru mine la ora 5/6/7/ dimineata?

Pai, nu prea cred.

Si atunci? De ce sa imi stric eu somnul dimineata? Pentru ce?
Oricum resursele alea motivationale si alte articole tot acolo le gasesc si la ora 9/10.

Asa ca, am decis de azi sa revin la rutinele mele vechi.

Ma trezesc atunci cand simt eu nevoia sa o fac si mai ales sa ma odihnesc pentru ca daca ma trezesc la 5/6/ 7 dimi sunt toata ziua zombie, ajung sa beau 3 cafele sa pot rezista rutinelor si copiilor. Nu se poate asa ceva.

Am vazut multe bloguri inchise. Unele bloguri au explodat in talente si altele asa mai rarut.

Cert este ca, multi de oriunde sunt au cunoscut macar o forma usoara a depresiei sau cine stie poate mai rau.

Cand am nevoie de cineva sa fie alaturi de mine,  strig dupa ajutor. Din 100 de cunoscuti se gaseste intotdeauna macar unul sa ma incurajeze si sa fie prezent cateva minute alaturi de mine chiar daca se afla la mare distanta, iar daca nu, scriu aici pana nu mai pot, pana imi revin, dar intotdeauna gasesc o ancora sa-mi fie salvare din mociorla starilor ciudate.

Diminetile sa arate asa cum v-ar placea voua

Si, ce daca leneviti pana la 9/10 in pat?

Ce daca beti cafeaua la 11 sau ce daca stai la tv 3 ore la filme sau ce daca priviti cerul in nestire... ce daca fotografiati sau nu... ocazie sa faceti turul lenei.