Menționez că, nu mă victimizez prin aceasta postare. Relatez doar o situație, o stare și scriu acest lucru pentru că am primit și primesc mereu mesaje de genul acesta.
Pentru ca e o zi importanta si speciala pentru noi femeile si pentru cele care snt mamici am ales azi o postare despre Doamnele care m-au inspirat din adolescenta pana in prezent.
Pentru ca e o zi importanta si speciala pentru noi femeile si pentru cele care snt mamici am ales azi o postare despre Doamnele care m-au inspirat din adolescenta pana in prezent.
Fireste, fiecare are povestea sa. Eu am inlocuit drama mea cu una mai optimista si mai cu emotie, am cautat sa inlatur tristetea si dezamagirea cautand modele in alte femei.
Sigur ca, femeia caruia ar trebui sa ii multumim, sa-i facem cadouri si alte asemenea e femeia care ne-a dat viata. Ei bine, desi am depasit trauma copilariri si adolescentei, ziua de 8 martie ma urmareste ca o umbra oriunde as fi si orice activitate as face.
Pentru mine ziua de 8 martie nu reprezinta foarte mult. Trecutul imi fura bucuria de a primi aceasta zi cum se cuvine.
Cine si cum m-a format?
Voi scrie ca singura Doamna din familie este bunica mea. Ii raman recunoscatoare si azi ca exist, ca mi-a insuflat pasiunea pentru carte si citit. Imi pare rau ca nu a trait suficient cat sa ma formeze pana la capat. Boala a rapus-o cand aveam eu 11 ani si jumatate.
Ii dedic aceasta postare integral.
Datorita ei traiesc azi si respir, ma bucur de culorile cerului si de locul in care lucrez, chiar daca viata personala e vraiste.
Am din biblioteca ei pastrate cateva carti la care tin foarte mult.
Doamna mea, bunica mea a fost o rusoaica luptatoare si foarte muncitoare. O curte si o casa ingrijita cand traia, mancare gatita cum trebuie, obiceiuri bine stabilite, reguli si disciplina riguroasa dar care nu a putut fi urmata si de mine dupa moartea sa.
Am devenit un adult cu traume, tristeti si multe esecuri in relatiile cu oamenii.
Din pacate, nu mai stiu numele sau de fata, cel rusesc. O chema Ioana. Anul acesta in cinstirea memoriei sale am sa scriu un articol despre rusi si despre Rusia. Chiar daca Rusia este o tara de multi poate evitata, limba ignorata eu o iubesc. Originea mea si istoria ei,ar merita sa ma ocup mai serios.
Dumnezeu sa te odihneasca in pace, draga mea bunica!
Un alt model feminin care l-am descoperit destul de tarziu este Cella Serghi:
Sigur că va puneți întrebarea despre femeia care m,a născut. Ei, bine din cauza egoismului și a banilor, a ambițiilor prostești ale părinților, ale femeii care m,a născut că a cedat sa nu mă crească cu fiica sa mai mare și tatălui meu de a nu plăti pensie alimentară, a preferat să nu mă lase să cresc cu femeia care ar fi trebuit să,i spun mama, am crescut purtata in mai multe case și mult printre străini în diferite zone ale Bucureștiului și în doua zone a țării: Dâmbovița și Ardeal mai mult printre străini, iar după ce am împlinit 17 ani pentru că doar a divortat de mama vitrega, doar in orașul București.
Partea buna a dramei este că am cunoscut viața la țară, fel de fel de obiceiuri și am văzut multe lucruri, locuri și oameni.
Partea rea este că nu am făcut carieră, nu am reușit să mă ridic singura financiar și nici acum nu reușesc să fac asta. Trecutul, umbra lui și tot ce a fost mă trage permanent în jos.
De aceea, nu voi putea niciodată să o înțeleg pe femeia care mi,a dat viață cum a putut și poate sa trăiască fata să știe de celălalt copil al său ce face. Nu înțeleg. As vrea să o înțeleg dar nu reușesc. Mă depășește.
Viața merge mai departe cu bune și rele.
Ceea ce am învățat este că nimeni nu vine sa te ia de mână și să îți spună:
"viata e frumoasă, hai sa construim împreună o alta mai frumoasă pentru că îmi pasă de tine să îți fie bine! ".
Așadar, e o zi oarecare!
Privește cerul! Chiar dacă plouă în suflet!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu