Vacanta

Ma bucur ca e vacanta!
Am resimtit si resimt toata oboseala fizica si psihica acumulata din luna septembrie pana acum.

Am momente cand simt ca trebuie sa iau o pauza de la toate! Sunt momente cand simt ca ma depsesc lucrurile din jur. Imi pare uneori o povara care o duc cu greu.

Cand intri pe teren minat te trezesti ca explodezi exact cand ai prins gust la ce faceai.
Imi e dor de zile goale! M-am decis sa nu ma mai incarc inutil cu lucruri care nu isi mai iau rost si sa fiu preocupata de lucruri pe care le-am lasat de izbeleste.
Am incercat zilele astea sa ma implic activ in niste rutine si simt ca ma incarc inutil chair daca aduc valoare, obosesc foarte repede. Si ma voi centra pe ceea ce imi place sa fac mai mult.
O fi un nou an cu un nimar unic 2020, o fi anul schimbarilor, o fi anul nu stiu pentru ce...este pentru cei sunt pregatiti sa faca schimbari.
Nu pot fi ceea ce nu am fost niciodata!
Nu ma pot da ceea ce nu am fost niciodata capabila sa fac!
Exista un lucru pe care simt si am incredere ca il pot face si pe acela il voi face, nu am de gand sa ma abat de la drumul ales.
Inca o saptamana de vacanta, de leneveala si de meditatii.

Imi pare tare bine ca am inceput sa fiu mai simpla, mai altfel, sa nu mai plang, sa nu mai am frustrari si in sfarsit sper ca mi-am acceptat pentru totdeauna statul de gospodina si stalp al casei.

Dimineata am vazut un film extraordinar in care un copil a cazut la 8 m sub apa pentru ca se rupsese gheata pe care patina. Mama lui s-a rugat atat de mult si intens  a crezut ca va supravietui...si chiar a supravietuit. A fost singura care a luptat contra tuturor.... pentru ca a crezut in Dumnezeu si nu acceptat infrangere. Inainte de a-si reveni complet copilul de 11 ani, cei din jur in final s-au alaturat si s-au rugat daca au vazut ca e atat de puternica si a crezut in miracole!

Apropo de miracole... am uitat sa ne gandim la miracolele din viata noastra!
Zi de zi singura mea rugaciune nu este decat sa trec cu bine si ziua care urmeaza, sa-mi dea putere sa fac treburile casei sis a merg afara pentru cumparaturi si ce este nevoie.
Am nevoie permanent de Dumnezeu in viata mea pentru ca se pare ca santatea mea nu e chiar atat de buna. Am obosit sa lupt sa cred ca voi fi vreodata bogata, ca voi fi vreodata un vorbitor in public sau un bun manager candva. Dumnezeu mi-a dat o misiune mult mai importanta la ceea ce fac la job si acasa. Si, da banii au fost mereu atunci cand a fost nevoie.
Am nevoie sa cred ca in acest an atacurile de panica avute la plecarile din cei doi ani trecuti nu vor mai exista.
Promit ca am sa scriu si de pe 13 ianuarie sau poate mai devreme ma voi ocupa si de celalat blog dedicat cartilor. Textele de acolo mai trebuie reluate si corectate. Am evoluat mult la gramatica de atunci, 2015,
Pentru curiosi:
frunzaresteistoria

Ma voi de acele lucruri care nu le simt ca o presiune pe mine. Oricate argumente mi-ar aduce cineva ca Teorema lui Pitagora trebuie sa o stii ca asa trebuie nu are nicio sansa.
Niciodata nu mi-a placut matematica si nici nu imi va placea. Asa ca, copiii sa faca bine sa se descurce cum pot, eventual le dau resusrse si le pun la dispozitie meditator, e alegerea lor daca au de gand sa invete sau nu cum trebuie. Le dau doar coordonare, in rest ei trebuie sa implice activ. Eu nu pot face in locul lor nimic. E o greseala a parintilor sa faca temele copiilor. Teme in vacanta nu fac. Vacanta e pentru relaxare!


Am si eu viata mea, cand o mai traiesc? Timpul trece.
Relaxare.
Acest blog repet, e un loc de dat de varsat off-uri si loc de dat cu capul.
Blogul serios este cel din link-ul de mai sus. Acolo am alta prestanta.

Cartea care face cat toate seminariile de pe net: