21 Martie
Am ales azi o carte de pe rafturile bibliotecii in care lucrez cu drag de 15 ani si am citit in liniste o poezie de a lui Eminescu.
Poate ca sunt nedreapta cu ceilalti poeti si nu ii mentionez.
Am sa scriu si motivul: niciodata nu m-am dat in vant dupa poezie, insa de Eminescu ma leaga multe amintiri din liceu si de aceea a ramas unicul poet preferat pentru mine.
Fireste ca, multi alti poeti talentati si foarte buni au trait si scris dupa Eminescu, dar eu nu cred ca cineva l-a egalat vreodata dupa moartea lui.
Nascut la Botosani in anul 1850 pe 15 ianuarie este al saptelea copil al caminarului Gheorghe Eminovici si al sotiei sale Raluca din familia Iurascu. O ampla cronologie detaliata o gasim in multe din cartile tiparite dupa anii 1990.
Cea mai completa, cred eu, ar fi cea scoasa de Academia Romana cu o prefata a lui Eugen Simion:Mihai Eminescu. Poezii, Vol 1, Bucuresti: Editura Univers Enciclopedic, 1999. 1003 p.
Glossa
un mic fragmentel:
Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu aseaza-te deoparte
Regasindu-te pe tine,
Cand cu zgomote desarte
Vremea trece, vremea vine.
O alta poezie:
Venin si farmec:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu