Un copil care nu s-a nascut. Un copil nedorit de tatal lui... s-a stins la 10 saptamani in data de 22 iulie 2010.
Poate nu intamplator mai tarziu pe data de 22 iulie, 6 ani mai tarziu imi sustineam examenul de admitere la Master. Ne place, sigur sa dramatizam lucrurile... insa, nici la extrema ignorari sa nu ajungem cum am ajuns eu in ultimii doi ani.
Mi-am ignorat toate trairile de atunci. La mai putin de o luna, tatal lui face un accident cu masina, o tragedie care ne schimba si transforma destinele. Insa, eu nu am putut sa ma impac cu ideea ca nu voi mai avea un al doilea copil. Poate ca nu sunt facuta sa fiu mama, poate nu sunt o mama suficient de buna sau perfecta. Dar asa a fosts a fie. Mereu il intreb pe Dumnezeu de ce mi-a dat copii daca am sfarsit sa raman singura cu ei?
Sunt zile care ma intreb de ce Dumnezeu a ales ca data de nastere a fiicei mele exact ziua tragicului accident.
Nu intamplator scriu aceasta postare. Poate ca, daca nu as fi deschis azi facebook nu mi-as fi amintit ca azi se comemoreaza ziua copiilor nenascuti sau nascuti morti.
Da, stiu e dramatic, tragic si cum vreti voi.
Insa, viata mea a fost o umplutura cu de toate. Au fost momente cand mi-am urat mama, nu-mi dau seama de ce... iar cand am vrut s-o vad si am fost refuzata, mi-am dat seama ca singurul merit pe care il are ea este doar ca mi-a dat viata si atat!
Poate ca, sunt aspra, o judec, o etichetez, cine stie, stiu doar ca nu avea niciun drept sa ma lase in voia sortii. Cu greu am inteles ca rolul mame este unul cel decisiv in viata copilului sau!
Si, vine acel moment cand nu poti altceva sa faci in afara sa te resemnezi si sa mergi mai departe. Dar, niciodata nu ai voie sa uiti sau sa ignori!
Sigur, am ignorat ce simt si ce gandesc si rau am facut.
Insa, din acest an am decis sa nu mai ignor ce simt si ce gandesc!
Scrisoare pentru tine, puiule mic
"Sa ma ierti ca nu am luptat pana la final, nu am avut putere sa vad cum te stingi si nu te dezvolti. Iarta-ma ca nu am putut sa vad cum nu reusesti sa lupti, insa de toate as fi vrut sa te intreb: de ce ai abandonat lupta? stii bine ca inima mea te dorea mult chiar daca tatal tau nu te dorea. Si, daca tu ai trimis mai tarziu fetita pe care o am, iti multumesc. Oare cum ai fi aratat? ai fi fost fetita sau baietel? Ce ochi frumosi ai fi avut? De acolo de undeva sa ne veghezi, pe mine si pe fratii tai. Asa-i ca sunt minunati? Iarta-ma cu nu te-am comemorat in fiecare an de atunci. Stiu, nu am nicio scuza. Acolo unde iti este sufletelul tau, de unde esti sa ma ierti dragul meu copil nenascut! As fi avut multe sa iti scriu dar mi-e greu sa ma iert ca nu am luptat mai mult atunci si nici tu nu ai luptat sa te dezvolti si sa cresti."
22 iulie 2010
10 saptamani
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi
stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face
diferenţa între ele!"
citat preluat de pe Site-ul E.M.M.A.
Pentru ca azi se comemoreaza memoria tuturor copiilor care nu mai sunt printre noi, deoarece:
"Nicio talpa nu este atat de mica incat sa nu lase nici o urma pe lumea asta!
"A-ti aminti poate fi dureros! A uita este imposibil!"
"Cand o persoana iubita devine o amintire, acea amintire devine o comoara."
preluat de pe site-ul
emma organizatie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu