duminică, 2 septembrie 2018

Ganduri de duminica

Fiecare avem cate o zi cand simtim sa facem si altceva decat facem in mod obisnuit. Oricat m-am straduit eu sa fiu altfel decat sunt nu merge, pur si simplu nu se poate.
Oricat am incercat eu sa devin ca altele, nu merge. Asa ca am ales sa fiu eu asa cum am fost dintotdeauna.
Sa fiu autentica.
Posibil c, aceea ce tie iti pare ciudat, aiurea, nefiresc, in acelasi timp altuia sa-i para natural, simplu si firesc.

De ani de zile scriu pe net, am scris o vreme pe forumuri de mamici care m-au ajutat foarte mult, nu neaparat sa vindec nu stiu ce raceala a copiilor, asta in niciun caz, insa m-a ajutat enorma pe plan psihic.
Am fost si la psiholog, am vorbit cu tot felul de terapeuti sa ma ajute ca sa ajut copiii.
Partea proasta inpovestea asta este ca am devenit dependenta nu doar de internet dar mai ales de scris, sa scriu.

Si, uite asa ma bate gandul sa revin la ideea, stupida pe undeva, de a-mi relua scrierile de unde le-am lasat balta. Azi, cand m-am uitat peste schitele mele literare, prima reactie a fost de genul: Doamne ce prostii am scris sau ce fraze fara noima am scris.

De la articolele scrise pe domeniul relatii, articole inspirate din viata personala am ajuns sa scriu aiureli fara noima.

De vreo doua luni sau trei am intrat intr-o cumunitate de dezvoltare personala.
 Inainte de a realiza un vis, am observat ca de fiecare data ma inscriu in astfel de comunitati. De ce m-am inscris? Pentru ca am nevoie de motivatie externa pentru a o intari pe cea interna. In acelasi timp, in urma sedintelor de terapie pe care le face V. am aflat ca si fiul meu are nevoie de asemenea intariri a stimei de sine. Il urmaresc cu atentie de ceva ani, ii urmaresc si evolutia la scoala si parca ma vad pe mine. Bia e mai altfel, sper sa fie mai receptiva la studii.

Mai avem o saptamana de vacanta. Nu as putea sa va zic ca o astept cu nerabdare. Inca incerc sa ma obisnuiesc ca nu mai este la gradinita. Avem si alta traseu acum. Mai putin de mers pe jos. Sper sa nu mai fie asa obositor cum au fost ultimii trei ani pentru mine.



3 comentarii:

  1. nu e deloc rau ca esti dependenta de scris, din contra. Scrisul e un act terapeutic, vindecator. Iti recomand sa cauti si sa citesti ,,Cum sa eliberezi artistul din tine,, de Julia Cameron , sunt sigura ca te va ajuta foarte mult.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc. E cumva acea doamna cu indemnul sa scriem de mana 3 pagini pe zi? Parca dadusem eu la un moment dat pe facebook de dansa... dar am pierdut informatia, ca de obicei... asta unul din motivele care o sa mai reduc timpul pe facebook. Avalansa de informatii si nu reusesc sa culeg si sa patrez nimic.

    RăspundețiȘtergere

Jurnalul emotiilor

  Azi Desi, e abia vineri si pentru multi a inceput vacanta scolara sau concediu. Pentru mine inca nu, mai am o zi de munca. Ziua a fost ori...