Teatrul romanesc

Dragii mei cititorii,

Cu ceva timp in urma am asistat la o prezentare care a avut loc in cadrul Facultatii de Istorie. Despre eveniment in sine nu am sa povestesc..
Am "cunoscut" o dramaturga a teatrului romanesc care a trait ce am trait si eu. Intamplari sinistre, dramatice, ciudate si inexplicabile pentru noi copiii nascuti in anii comunismului. Fie drecretei, fie doriti...
Anii '70 si '80 au fost anii cei mai ciudati ani, cei mai sinistrii, cei mai dramatici.

Istoria o scrie si o face orice om, indiferent de nivelul sa de cultura, indiferent de mediul in care a crescut, indiferent de persoanele care l-au "crescut".
Fiecare dintre noi duce un bagaj infomational mai putin sau mai mult fericit, util si bun.

Imi puneam intrebarea astazi ce este si ce reprezinta sintagma de identitate culturala?
O intrebare usoara. In esenta, piesele de teatru scrise de un dramaturg am gasit aceasta intrebare si raspunsul la aceasta intrebare.
Marcata fiind de anumite episoade din copilarie, mi-am revazut brusc o mare parte din frustrarile mele.
Curg intrebarile de ce... unele fara raspuns.

Pentru ca lumea teatrului la un moment dat mi se parea de-a dreptul inutila, azi pot sa va scriu cu mare drag si multumire ca incepe sa redevina ceea ce era odata.
Fie ea comedie sau drama sociala. Important este ca, in sfarsit incepe sa-si reia locul de onoare in inima mea.
Munca unui actor pentru mine e extrem de dificila daca nu ai un farmec, tarie si o doza de spontanitate.
 Nu oricine poate deveni actor. Dar avem actori buni romani. Scenaristii buni.

Vreau sa ii inucurajam. Sa merite sa isi valorifice talentul si timpul pentru noi, oamenii de rand.
Teatru

Identitatea culturala romaneasca va fi pastrata atata timp cat noi citim, scriem si nu ignoram ce am fost si ce suntem. Pentru ca, cu aceste lucruri construim viitorul.

Pentru cei care vor sa-si petreaca altfel timpul:
 program Teatrul-odeon