Vine o vreme cand trebuie sa-ti amintesti de anumite vremuri.
Sa te regasesti pe tine asa cum erai odata si iti pui intrebarile: "de ce te-ai lasat si de ce te ai pierdut, pentru ce si pentru cine?"
Vine o vreme in care tot ce a insemnat valori si principii impuse de altii trebuie sa dispara.
Altfel nu te vei regasi nicicand.
M-am ratacit in valtoarea principiilor si mentalitatilor si am cules doar drame, victime si mizerii.
Ma intorc acolo unde eram eu cu visele mele de altadata.
Acolo unde inima era altfel.
Acolo, in acel loc dus si pierdut in care muzica mea pe care o ascultam candva insemna ceva pentru sufletul meu.
Dar cine esti tu sa ma judeci? Si de ce?
Eu sunt cu ale mele. Ia-ma asa cum sunt cu sufletul meu si cu trecutul meu. Si nu-mi pasa daca te vei stramba si vei critica ce am facut si ce fac acum.
M-am reintors la acele pasiuni ciudate de a admira cladirile, pietrele, castelele si trecutul ciudat, pe alocuri, pe care il are Romania.
Da. Pentru tine suflet drag iti daruiesc acest moment muzical pentru a te regasi si reface dupa tot ce ai fost rupt in mii de bucati. Nu-mi pasa ca dramatizez. E drama mea si atat.
M-am pierdut in clisee si stereotipuri si am uitat ce sunt si ce vreau de la viata mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu