duminică, 20 noiembrie 2016

Unicul

Si va trece o vreme pana cand tu din sufletul vei disparea.
O vreme pana ce voi uita de tine si de numele tau.
O vreme in care sufletul meu in care te va gazdui.
In suflet inca vei fi, chiar daca m-ai izgonit din viata ta. Un timp in care parca nimic din ce a fost intre noi nu a existat si nu s-a intamplat. Nu te vei mai intoarce in gandurile mele decat atunci cand ma vei chema din nou in bratele tale si voi fi din nou a ta. Dar, aceasta zi ma tem ca nu va mai exista.

Vei intelege tu oare, intr-o zi, ce este iubirea? Vei intelege tu oare cat de mult te-am iubit? Cat de mult am vrut sa raman cu tine? Nu. Nu vei intelege pentru ca ai o inima de piatra. Un suflet gol si fara sens. Pentru tine sentimentul sa iubesti nu exista si nu va exista. Esti mult prea rece, mult prea umplut de rautate si degeaba ai incercat sa-mi dovedesti ca tu esti inteligent si eu fara minte.

Chiar daca am fost fara minte si fara cap, te-am iubit enorm. Dar ai reusit sa stergi iubirea asta, s-o ignori si nimic sa nu conteze pentru tine. Nimic. Ti-a pasat mai mult de ce spune lumea din jur decat ce simtim noi. Nu ai avut curajul sa spui DA.


Intr-o zi se va pierde tot in eter. Nimic nu tine o eternitate. Totul are si un sfarsit.
Mi-as dori sa fi inteles ce insemnai tu pentru mine.Atunci. Acum esti doar un nimeni.
Dar nu ai inteles nimic. Mi-ai afisat cu mandrie rautatea pe care o mascai frumos, o rautate care a distrus momentele cele mai frumaose dintre noi. Pacat.
Pentru tine nimic nu e bun. Tu esti doar “Unicul” si asta conteaza cel mai mult.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ploaia din suflet nu se opreste niciodata

E sambata, dar ploua. Nu as putea sa scriu ca sunt bine dar nici rau nu sunt. Linistea invadeaza in sfarsit viata. Nu as fi crezut ca va v...