Dimineti la cafea

Diminetile la cafea s-au rarit si aproape ca nu mai fac parte din ritualul meu ceea ce s-a resimtit dupa multe luni de zile.






Uitasem cum e sa savurezi in liniste cele cateva guri de cafea, momentele tale cu tine. Nu mai stiam ce inseamna o dimineata doar a ta intreaga, fara mesaje, fara facebook, fara dependenta cuiva anume.
O noua zi din viata mea fara dependente. Primele ale diminetii sa fie doar pentru tine, tu cu tine.

Am invatat ca un ritual pierdut, e ca si cum ai face un pas inainte spre ceeac e s-ar numi depresie, tristete si angoasa. Incepe weekend-ul, incep lucrurile marunte si frumoase sa reintre in viata mea.


Perioada zbuciumata din viata mea a luat sfarsit. De azi incep sa ma reincarc cu liniste, cu lecturi, cu pasiunile mele pe care le-am pierdut. Sa fac curatenie in inima si in lucrurile personale. Sa ma reintregesc asa cum eram odata.
Ma reimpac cu singuratatea, ma reimpac cu propria existenta. Imi accept menirea si rostul meu in univers.

Sa ne reluam traditia, sa ne reluam obiceiurile care aduc liniste si pace, nu zbucium si durere.

Multumesc.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Citadela Sfărâmată: o piesă de teatru, un film şi un autor

Smotru, sufletul si viata unei femei (II)

Ganduri adunate